Avem din nou in cinematografe un film de Cannes!  Baiatul cu bicicleta este un filmul care le-a adus fratilor Dardenne cel de-al 5-lea premiu important la Festivalul de Film de la Cannes.

Universul filmelor fratilor Dardenne are mereu o tenta sociala si poate fi descris in putine cuvinte: drame puternice dar lipsite de sentimentalism.
In filmele fratilor Dardenne copiii au mereu de suferit: ei sunt fie vanduti la nastere (The child);  fie lasati sa se descurce singuri intr-o lume dura (Rosetta) fie abandonati in orfelinate (The kid with the bike).
Protagonistul ultimului film al fratilor belgieni este Cyril Catoul un baiat de aproximativ 11 ani, care nu poate admite faptul ca a fost abandonat de catre tatal sau. El este un copil aflat la varsta la care are nevoie de indrumare dar mai presus de orice, de iubire, care nu poate intelege cum cel mai important om din viata lui ii intoarce spatele. Asa ca obsesia il transforma intr-un copil rebel care vrea neaparat sa demonstreze tuturor ca el are dreptate. Obsesia se transforma in dezamagire iar dezamagirea in ura. Filmul atrage atentia asupra pericolului real la care sunt expusi copiii abandonati de parinti, care pot ajunge oricand niste infactori. Marele talent al celor doi regizori e ca spun povestea atat de simplu si natural eliberand-o total de orice artificii inutile care au de obicei menirea de a atinge o coarda sensibila si de a stoarce lacrimi. Ei ne spun povestea cu detasare, reusind totodata sa ne trezeasca empatia.
Filmul este de o simplitate incredibila, incepand de la stilul cine-verite pana la replicile realiste spuse de actorii care par oameni luati de pe strada. Ai impresia ca te uiti din cand in cand pe geam si asisti la intamplarile unui baiat din cartierul tau, care e la un pas de a o lua de un drum gresit.
Adultilor din acest film nu li se face un portret complet: ei nu au trecut sau viitor si nu stim ce ii indeamna sa se comporte cum o fac. Caracterizarile lor sunt mai mult schitate spre exemplu, singurul lucru pe care il stim despre tata este locul in care munceste, dar nu stim nimic despre trecutul lui.
Samantha, personajul feminin din acest film este intruchiparea bunatatii si salvatoarea copilului. Ea este eroina moderna, zana cea buna cum au numit-o regizorii, femeia fara puteri speciale, care intelege prin ce trece acest copil si care il ajute sa-si regaseasca echilibrul daruindu-i neconditionat, iubire. Sacrificiul ei fata de un copil fata de care nu are nicio datorie merge pana acolo unde ea e gata sa renunte la relatia ei sentimentala in favoarea copilului. Chimia dintre cei doi protagonisti este uimitoare.

Thomas Doret, interpretul pustiului cu bicicleta, a fost ales din peste 100 de concurenti iar alegerea a fost una cat se poate de reusita. Ai zice ca nu joaca un rol ci ca ne face partas la viata lui reala. Alaturi de el mai apar Cécile De France (Hereafter, High tension, Mesrine: Killer Instinct) in rolul Samanthei si Jérémie Renier in rolul tatalui.

Va reamintesc ca filmul a primit marele premiu al juriului la Festivalul de Film de la Cannes si a fost nominalizat pentru cel mai bun film strain la Globurile de Aur.
L-ati vazut, v-a placut?