Daca aveti chef de o drama despre supravietuire atunci dati o fuga in cinematografe si vizionati filmul The Impossible.

Paradisul spulberat este o drama inspirata din realitate care incearca sa ne redea cat mai fidel cosmarul prin care au trecut mii de oameni aflati pe 26 decembrie 2004 in apropierea Oceanului Indian. Este un film despre supravietuitorii celui mai cumplit dezastru natural din ultimii ani: tsunamiul care a spulberat o insula si care a a luat cu el mii de suflete.

Regizorul spaniol Juan Antonio Bayona cel care ne-a tinut in tensiune cu thrillerul El Orfanato/Orfelinatul, ne spune povestea unui familii spaniole aflata in vacanta in Thailanda care este prinsa alaturi de zeci de mii de straini, in valtoarea unei catastrofe care a facut mii de victime.

In prim plan ii avem pe Maria (Naomi Watts aproape de nerecunoscut) si pe Henry (Ewan McGregor) care, in momentul incidentului se afla cu cei trei copii ai lor, la pisicina. Valul urias distruge tot cei iese in cale iar familia este despartita.

Din acest moment filmul continua cu povestea Mariei,  pe care o urmarim din momentul in care este luata pe sus de val si reuseste sa se reuneasca cu fiul ei mai mare (Tom Holland), care o ajuta sa ajunga la un spital. Ea este grav ranita iar toata responsabilitatea cade pe umerii fiului ei, care devine din copil un matur responsabil capabil de fapte marete.

Nu va spun ce se intampla cu restul familiei pentru ca nu as vrea sa va stric placerea vizionarii. Nu va asteptati insa la surprize sau rasturnari de situatie de tipul Orfelinatul, pentru ca nu e cazul. Filmul este destul de melodramatic dar castiga foarte mult la capitolul interpretare, care este impresionanta – Ewan McGregor, Naomi Watts, Geraldine Chaplin, Olivia Jackson si Tom Holland.

Regizorul apeleaza la tot felul de trucuri prin care incearca sa ne manipuleze emotiile – in primul rand nu ne scuteste de scenele dure si ne arata in detaliu rani deschise si panorameaza de cateva ori peste un camp deschis plin de cadavre. Dupa aia foloseste imagini simbol gen mingea rosie a copilului pe care tatal are impresia ca o vede peste tot sau o pagina care se desprinde din cartea Mariei si care prevesteste instabilitatea.

Are si momente prea melodramatice care, din punctul meu de vedere, puteau foarte bine sa lipseasca- scenele in care tatal si fiul se cauta unul pe celalalt pe coridoarele aceluiasi spital, cand unul apare exact cand iese celalalt din cadru. In schimb mi-a placut foarte mult cum au fost filmate scenele tsunamiului devastator. Sunt aproape la de bune ca scena din deschidere din Hereafter.
Pentru rolul din acest film, Naomi Watts a primit o nominalizare la Globurile de aur pentru cea mai buna actrita.

Vazut, palcut?