„The Leopard”/ Ghepardul este o miniserie italiana lansata pe Netflix pe 5 martie, bazata pe romanul clasic omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Povestea urmareste viata printului sicilian Don Fabrizio Corbera si a familiei sale in Sicilia secolului al XIX-lea, in contextul unificarii Italiei si al schimbarilor sociale majore din acea perioada. Cartea a fost tradusa si la noi si o gasiti la Editura Humanitas.

Distributia ii include pe Kim Rossi Stuart in rolul printului Don Fabrizio, Deva Cassel (fiica actritei Monica Bellucci si a actorului Vincent Cassel) ca Angelica Sedara, Saul Nanni in rolul lui Tancredi si Benedetta Porcaroli ca Concetta. Seria este regizata de Tom Shankland, Giuseppe Capotondi si Laura Luchetti.
Criticii au laudat „The Leopard”/ Ghepardul pentru recrearea sa vizuala impresionanta a Siciliei secolului al XIX-lea si pentru interpretarile actorilor. Serialul este considerat „un festin vizual” si „o drama italiana senzuala care te va face sa visezi”.

Noua miniserie „Ghepardul” de pe Netflix a fost filmata in primavara anului 2023, in diverse locatii din Italia, in special in Sicilia si Roma. Filmarile au durat 105 zile si au avut loc in locuri simbolice ale patrimoniului istoric italian.

In Palermo, scenele au fost filmate in principalele cladiri istorice ale orasului, precum Palazzo Comitini, care a reprezentat splendida Vila Salina. De asemenea, in orasul Bagheria, filmarile s-au desfasurat la Villa Valguarnera, o vila din secolul al XVIII-lea, cunoscuta pentru gradinile sale vaste.
Scenele de bal au fost filmate in Palazzo Chigi din Roma, adaugand autenticitate si rafinament productiei. De asemenea, filmarile s-au desfasurat si in Torino, capitala Italiei unite in perioada in care este plasat romanul.

Romanul Il Gattopardo (Ghepardul) de Giuseppe Tomasi di Lampedusa a mai fost ecranizat in 1963 in regia lui Luchino Visconti, cu Burt Lancaster – Printul Don Fabrizio Corbera, Alain Delon – Tancredi, Claudia Cardinale – Angelica. Filmul a castigat Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes in 1963.

Noua miniserie Netflix din 2025 vine ca o reinterpretare a acestui roman, aducand o perspectiva modernizata asupra povestii.
In noua miniserie designul decorurilor si al costumelor a fost realizat de Carlo Poggioli si Edoardo Russo.
Carlo Poggioli este un designer de costume italian renumit si dincolo de granitele tarii sale natale, cunoscut pentru munca sa in productii precum „The Young Pope” si „Cold Mountain”. (pentru Cold Mountain a petrecut de altfel cateva luni in Romania, pentru ca filmul cu Jude Law si Nicole Kidman a fosr realizat in mare parte in Rasnov).
Edoardo Russo este un scenograf italian cu experienta in realizarea decorurilor pentru filme si seriale de epoca.Criticii au apreciat in mod deosebit atentia la detalii in ceea ce priveste decorurile si costumele, care contribuie la autenticitatea atmosferei Siciliei secolului al XIX-lea.
Seria este regizata de Tom Shankland, Giuseppe Capotondi si Laura Luchetti.

O poveste despre regalitate, tragedie si revolutie, Ghepardul a fost mult timp atat o enigma, cat si un clasic al literaturii italiene, dar se bazeaza in mare parte pe povestea de dragoste a bunicului autorului.

Scrisa de ultimul print de Lampedusa, Giuseppe Tomasi, si publicata in 1958, Gattopardo detaliaza o perspectiva rara asupra caderii aristocratiei siciliene odata cu aparitia Risorgimento. In ciuda faptului ca protagonistul se bazeaza pe strabunicul lui Lampedusa, criticii dezbat intentiile sale politice. In ciuda faptului ca este o poveste politica, Tom Shankland, regizorul catorva dintre episoade, a vorbit despre cat de incredibil de personala este romanul, concentrandu-se pe povestea unei familii in mijlocul tumultului la nivel national.
In campania de promovare a filmului el a declarat: „Intotdeauna am avut sentimentul ca nu mi s-a vandut un mesaj in carte, dar cu siguranta mi s-a oferit o experienta cu adevarat profunda si emotionanta a vietii de familie si a modului in care aceasta trebuie sa navigheze prin schimbari istorice uriase si turbulente”.

Un misantrop declarat, Giuseppe Tomasi a dus o viata izolata, petrecuta in mare parte in marele Palazzo Lampedusa din Palermo, unde s-a nascut in 1896. Copil unic, a devenit apropiat de mama sa, Beatrice di Cutò, o femeie formidabila si la fel de moderna, care a avut grija de educatia sa.
Ea l-a crescut cu filosofii iluministe, l-a incurajat sa studieze razboaiele napoleoniene si sa citeasca Zola si Verga. Casa familiei lui Beatrice din Santa Margherita avea o biblioteca vasta.

In 1915, la sfarsitul adolescentei sale, a fost recrutat pentru Primul Razboi Mondial si a fost luat prizonier.
Dupa luni de recuperare in Sicilia si incercarea de a-si relua viata normala, a calatorit prin Europa, de la Genova la Munchen si la Londra. Dragostea sa pentru literatura engleza a crescut de la an la an – citise toate operele lui Shakespeare inainte de a vizita Londra la varsta de 20 de ani, era un fan infocat al lui James Joyce si era de parere ca arta italiana era lipsita de subtilitate si umor.

Povestea sa de dragoste cu Alexandra von Wolff-Stomerse, cunoscuta si sub numele de „Licy”, a inceput in 1925, la Londra, desi era departe de a fi conventionala. Cand s-au intalnit prima data, ea era inca casatorita cu baronul estonian André Pilar, care era homosexual. Licy a sfarsit prin a-l parasi pentru a se casatori cu Giuseppe in 1932, trio-ul ramanand prieteni apropiati. Cu toate acestea, vietile lor au ramas private, mai ales ca interesele amoroase anterioare ale lui Giuseppe au fost intampinate cu o dezaprobare feroce din partea mamei sale. Abia in ziua nuntii, Giuseppe a avut curajul sa scrie familiei, declarand ca „s-a hotarat sa se casatoreasca” cu Licy…

Proaspata casatorita Licy s-a certat cu Beatrice dupa ce cuplul s-a mutat in casa familiei – atat de mult incat Licy s-a retras in cele din urma in Letonia. In timp ce cuplul isi petrecea verile si iernile impreuna, ei traiau in mare parte vieti separate – Licy a practicat ca psihanalist, in timp ce Giuseppe a condus palatul pana cand a fost din nou chemat la serviciul militar in 1940.

Dupa moartea mamei sale in 1946 si cu incurajarea lui Licy, Giuseppe s-a dedicat literaturii si putea fi vazut adesea in librarii, citind in cafenele si dictandu-i lui Licy. A inceput sa tina cursuri de engleza din apartamentul sau de pe Via Butera si a devenit un partener intelectual apropiat al varului sau indepartat, Gioacchino Lanza, pe care l-a adoptat legal in 1956. Conceptul a ceea ce avea sa devina Leopardul se contura de mult inainte ca el sa inceapa sa scrie in 1955. Cartea a fost respinsa de doua ori de editori si a fost tiparita abia in 1958, la un an dupa moartea sa.

Desi Giuseppe nu a trait sa vada controversa pe care romanul sau o va declansa si nici nu a putut oferi vreo claritate cu privire la perspectivele sale politice, mostenirea sa este vie si sanatoasa. Leopardul ramane un element literar de baza, iar fiul sau adoptiv a restaurat Palazzo Lampedusa pentru a-i reda gloria de odinioara. Palatul are acum apartamente care pot fi inchiriate si cursuri de preparare a pastelor in bucataria vilei.