In seria urban.ro despre ce fac teatrele din Romania in acest moment, mergem la Sibiu, unde managerul Teatrului pentru copii si tineret Gong, Adrian Tibu, povesteste nu doar despre masurile pe care le-a luat ca sa se adapteze la situatie ci si anunta un gen de spectacol unic pana acum in Romania “spectacolul pentru o singura familie”.

„Va exista un maine, nu ne putem transforma in ceva grotesc si nu ne putem opri cu totul.”

Cum ati gestionat situatia de criza? Ati trimis angajati in somaj tehnic sau le-ati desfacut contractele de munca?

 E o situatie exceptionala, pe care am incercat sa o gestionam fara prea multe patimi. Iar contextul ramane unul exceptional, pentru ca ne modifica stilul de viata. Am traversat o perioada in care am inteles ca e important sa dam dovada de mai multa organizare, de mai mult entuziasm si de mai multa empatie. Tot in perioada asta, am avut sentimentul unui „analfabetism empatic” in randul multora din jurul nostru. Poate ca asta e si unul din motivele pentru care teatrul trebuia salvat, are mecanismele necesare activarii acestui spirit in randul comunitatilor din care face parte. M-am bucurat ca a existat un ajutor de stat acordat artistilor independenti, dar si operatorilor economici care au fost nevoiti sau au ales sa intre in somaj tehnic.

Acest ajutor de stat a fost completat de fiecare operator economic pana la un anumit procent salarial considerat oportun pentru munca angajatilor sai. In cazul nostru, conditiile nu puteau fi indeplinite si nici nu cred ca isi avea rostul sa muti un fond public de salarii intr-un altul la nivel central, pentru ca vorbim de aceeasi bani publici, doar ca s-ar fi creat o presiune si costuri suplimentare pentru transferul de lichiditati dintr-o galeata in alta. Desigur ca au existat si tot felul de artificii.

In acelasi timp, teatrele si-au suspendat doar activitatea cu publicul, nu s-au oprit din functionare. Noi am repetat in acele zile, am dezvoltat proiecte noi, iar o luna de zile, oricat de ingrat, am ales sa ne lichidam zilele de concediu la care toti angajatii au dreptul legal, pentru a nu mai inchide teatrul vara, iar astfel sa recuperam timpul blocat. Am apreciat dialogul bun pe care l-am avut cu Primaria Sibiu, pentru care cultura face parte din bunastarea orasului nostru. Asadar, nu, nu am fost in somaj tehnic. Dar e adevarat ca am renuntat voluntar la 40% din bugetul pentru proiecte culturale in acest an. Nu am putut ramane indiferenti la ceea ce se intampla in jurul nostru. Va exista un maine, nu ne putem transforma in ceva grotesc si nu ne putem opri cu totul.

Ce s-a intamplat cu spectacolele care erau in repetitii?

Avand in vedere specificul publicului nostru, am ales sa anulam toate evenimentele noastre inainte sa fie emis decretul prezidential pentru starea de urgenta. La inceputul lui martie, in paralel cu spectacolele programate publicului, repetam pentru premiera cu „Hermann viseaza” in regia Elizei Pauna. Am continuat sa repetam pana am ridicat tot spectacolul la scena, astfel incat sa ne putem plati toti colaboratorii, ale caror onorarii sunt executate doar in momentul finalizarii proiectului. Am tinut foarte mult sa ne pastram mintile ocupate, dar mai ales sa avem un spectacol nou pentru atunci cand ne vom redeschide cu public in sala. Intre timp fusesera interzise si repetitiile la scena, iar actorii au ramas acasa. In luna mai ar fi trebuit sa fi repetat la un alt spectacol, o adaptare dupa Cenusareasa. Vorbim de proiecte in valoare de peste 150.000 lei, ce au fost blocate cu o echipa formata din peste 50 de angajati si colaboratori.  

• 

• 

• 

• 

„Momentan gandim o stagiune in curtea interioara a teatrului, dar si spectacole pentru o singura familie, chiar daca asta presupune sa jucam acelasi titlu si de trei ori pe zi.„

Sunteti de acord cu transmisia spectacolelor online? Cum ati gestionat situatia drepturilor de autor pentru aceste spectacole in online

 Am transmis filmari de arhiva pentru o perioada scurta, acolo unde am putut respecta drepturile de autor cedate, raspunzand, astfel, unor cereri publice. Teatrul e emotia vie ce se naste prin legatura directa dintre actori si public. O conventie, in cazul nostru, intre copii, adolescenti, cadre didactice, parinti si actori. Despre a fi sau a nu fi. Fara acest contact esential, fara reactiile publicului la povestea actorilor, fara acest schimb vital de respiratie si pauza, fara aceasta atmosfera ce dicteaza ritmul scenei prin mirarea, rasetele sau comentariile celor mici, teatrul nu mai e teatru. Din acest motiv nu pot fi de acord cu teatrul difuzat online in formatul de acum. 

Care e strategia pentru stagiunea urmatoare, de fapt cand se vor deschide teatrele? Pastrati spectacolele pe care le aveati in lucru, cautati alte piese care sa fie intr-un tipar de “siguranta”

 Personal estimam o reintalnire cu publicul in luna iulie, dar se pare ca bucuria asta poate veni mai devreme, odata cu aprobarea normelor pentru spectacolele in aer liber, desi nu s-a tinut cont de specificul spectacolelor de animatie, iar la consultarile cu Ministerul Culturii nu a fost invitat niciun director de teatru pentru copii din tara. O parte din spectacolele noastre pot fi jucate si in aer liber, dar pentru noi e foarte importanta atat siguranta spectatorilor, cat si a colaboratorilor nostri. Analizam cu incertitudine viitorul acestor programari. Momentan gandim o stagiune in curtea interioara a teatrului, dar si spectacole pentru o singura familie, chiar daca asta presupune sa jucam acelasi titlu si de trei ori pe zi. In acelasi timp, noi avem un program educational cu ateliere ce pot fi organizate in conditii de distantare, precum si alte proiecte online, ca „Meniul cu povesti soptite”.

Cati actori independenti se aflau in diverse proiecte de colaborare cu teatrul dvs si acum au ramas fara surse de venit

Teatrul „Gong” are doar 15 actori angajati cu totul, atat la Sectia Romana, cat si la Sectia Germana. Suntem un teatru mic. Nici numarul colaboratorilor nu e foarte mare, sunt 7 actori colaboratori cu care lucram ocazional. Din pacate contractele celor din urma au fost suspendate in aceasta perioada. Incercam totusi sa ne reluam activitatea reunind intreaga echipa. Pentru mine a fost important, inca de la inceput, sa construiesc un repertoriu care sa ii tina ocupati pe cei deja angajati, astfel incat sa nu fim in situatia absurda in care ne incarcam cu cheltuieli pe colaboratori, in timp ce platim salarii pentru angajati fara proiecte. Sigur ca atunci cand un angajat nu performeaza, se apeleaza la restructurari.

V-am oferit acum o imagine mai putin placuta, dar e bine sa intelegem ca dincolo de toata magia din jurul nostru, meseria de actor poate fi foarte ingrata.

Cultura e una din industriile ce se vor recupera mai greu si va avea de suferit pe termen mai lung, dar teatrul cu adevarat important s-a nascut in situatii de criza. Si, poate ca acum, mai mult ca niciodata, vom continua proiectele noastre in colaborare cu artisti colaboratori. Mie nu imi place termenul de independent ca eticheta separatoare. Avem nevoie mai mult ca niciodata de dialog si sa fim mai putin paraleli cu realitatea din jurul nostru. Desigur ca, dincolo de initiativele noastre, ca manageri sau creatori sau interpreti, totul depinde si de viziunea autoritatilor publice. Pastram deocamdata distanta, dar ramanem mai uniti ca niciodata!

Teatrul pentru Copii si Tineret GONG, din Sibiu, a fost infiintat in 1949, are un repertoriu repertoriu bogat de spectacole de animatie, cu papusi si cu actori la vedere si este unul dintre putinele teatre dn Romania care are programe dedicate adolescentilor.

Gandit ca un mijloc artistic care e parte din educatia copiilor, Teatrul Gong are spectacole in limba romana, germana dar si franceza si engleza, precum si ateliere de creatie pentru copii de la varsta prescolara pana la liceu.

In cadrul teatrului  se organizeaza trei festivaluri dedicate publicului tanar Festivalul Tanar de la Sibiu, Festivalul Sibiu Magic Show si Programul de teatru pentru liceeni Sibiu Plays.