Adriana Irimescu este cunocuta publicului larg mai ales pentru filmul pe care HBO l-a difuzat anul trecut “Bani Negri”, unde juca rolul sotiei personajului interpretat de Alexandru Papadopol.

E profesoara la SNSPA si o puteti vedea la Teatrul Tony Bulandra din Targoviste, dar si in productii independente.

 Pe 10 martie se intoarce pe scena de teatru la Nottara cu spectacolul „Totul despre femei” de Miro Gavran, regia Felix Crainicu.

Mai multe despre cariera ei profesionala puteti citi aici

Interviu Adriana Irimescu (“Bani Negri”) : “Asta face special un actor: natura lui reala expusa, cinstit, sincer, curat pe scena”

• Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Refuz sa ma gandesc…pur si simplu refuz. In luna noiembrie aveam 3 spectacole programate si un turneu in Germania. La Gavranfest. ( chiar cu spectacolul pe care, sper, sa-l joc pe 10 martie la Nottara). Evident, nu am mai ajuns. Pandemia. 

Pandemia (imi pare) devine scuza pentru orice. Pandemia si bunul plac…

Sigur ca am emotii, dar nu din cauza faptului ca au trecut 5 luni de cand nu am mai jucat, ci din cauza faptului ca se poate intampla orice si spectacolul nu se va mai juca. 

Nu stiu cand v-ati plimbat voi ultima data pe Decebal, dar in localurile alea nu respecta nimeni nicio regula. Si nu cred ca e o chestiune singulara…

Daca va fi sa fie, va fi perfect! Eu ma voi intoarce “acasa”, locului caruia ii apartin si de care candva m-am despartit voit mult mai mult de 5 luni.

 Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Da, mi-a fost foarte dor… in mod special inca imi e dor de Ranevskaia, rol pe care il joc la Teatrul Tony Bulandra din Targoviste.

Ceea ce imi lipseste real sunt repetitiile, procesul descoperirii “omului nou”, al intelegerii, al “luptei”, al dezertarii si al renuntarii. Imi lipseste schimbul de idei si tumultul interior atunci cand te apropii de “descoperire”. 

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

 Am citit, am facut sport, am meditat, m-am dus la biserica, am gatit. Am reflectat… Am continuat sa ma vad cu cei la care tin (putini, deci am respectat si regulile (sic!)

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

 Nu am fost si nu sunt “un om de lume”. Deci, socializarea nu mi-a lipsit prea mult, iar pe cei de care am nevoie am continuat sa-i vad sau sa existam impreuna. 

Am profitat la maximum de timpul primit pentru a citi, studia, descoperi. 

Problema a fost onlineul: cursurile online, repetitiile online, planurile facute, retractate apoi nonsalant.., si sentimentul de usurare cu care am inchis laptopul dupa fiecare curs… 

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Am facut Covid, aproape nu am stiut ca am si sunt vaccinata (fiind cadru universitar), deci sunt privilegiata…

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Cum spuneam, abia astept repetitiile, desi nu voi descoperi “om nou”, dar noi valente, sigur!

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Am fost in public in ultima vreme, am trait o senzatie stranie de izolare, claustare, cu masca pe fata si fara sa ating mana cuiva sau sa schimb o privire, atunci cand pe scena se petrece o mica “minune” sau dimpotriva… 

Cred ca de pe scena va fi muuult mai bine… Ultima data am jucat in septembrie, a trecut aproape o jumatate de an, mi-a fost dor, imi este si imi va fi. Pana in momentul in care lumea mea se va intoarce la mine. 

Dintre spectacolele in care esti distribuit, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Livada cu visini, de Cehov, regia JeungWoo Son. Pentru ca e Ranevskaia si pentru consumul emotional intens! Pentru ca e Cehov si pentru ca e Marea Dramaturgie! Si pentru ca simt ca traiesc la maximum, ca-n viata in momentele ei bune, cand sunt pe scena si sunt Ranevskaia