Alex Calangiu este unul dintre cei mai activi actori ai Naționalului craiovean: doar în această stagiune, Calangiu joacă în 13 dintre spectacolele teatrului.

Alex a lucrat anul trecut la doua premiere: “Outfitul Șearpelui” de Marius Aldea, un spectacol de Andrea Gavriliu (care a avut premiera in iunie 2020) si “Inima si alte preparate din carne” de Dan Coman, in regia lui Radu Afrim (premiera in octombrie 2020).

Cu Radu Afrim are o colaborare mai lunga si cei care au fost la Festivalul National de Teatru l-au vazut in “Casa cu suricate”, in regia lui Afrim (un spectacol care a avut premiera in 2019) dar si in “Daca am gandi cu voce tare”, un spectacol regizat de Afrim in 2017.

In 2009 a fost implicat intr-un proiect realizat in colaborare de Asociatia Teatrala Dragulescu din Craiova si Penitenciarul de maxima securitate Craiova cand opt detinuti si-au spus povestile intr-un context teatral, parte din programul de reintegrare sociala, coordonat ca regizor de Calagiu.

In seara aceasta are o noua premiera la Craiova: “TOC TOC” de Laurent Baffie, regia Alexandru Boureanu si Raluca Păun, unde joaca rolul unui personaj care sufera de aritmomanie – mania de a face operatii aritmetice.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Mi-au trecut deja emotiile, am avut sansa sa avem o stagiune de vara, iar in octombrie am dat ultima premiera cu public – spectacolul „Inima si alte preparate din carne” in regia lui Radu Afrim. Emotiile au aparut dupa, cand nu am mai jucat si sunt legate de incertitudinea revenirii pe scena. Diseara am spectacol… cu public… iar vineri si sambata premiera…va povestesc dupa!

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Da, mi-a fost dor, cel mai mult de public… abia astept sa joc in seara aceasta… evident, mi-a fost dor de colegi si de atmosfera de repetitii. Mi-a fost dor de normalitate…si-mi este in continuare.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Mi-am tinut mintile acasa… la mama. M-am mutat cu familia la ai mei, care stau langa o padure. L-am regasit pe tata la niste beri in bucatarie, lucru care a deteriorat foarte putin relatia cu mama… Am alergat, am vazut cum se schimba anotimpurile – am intrat in lockdown pe zapada si am iesit din lockdown in tricou. In perioada de izolare mi-a fost foarte teama ca nu o sa mai revenim pe scena…ma gandeam cine o sa mai aiba nevoie de noi, ma gandeam sa ma apuc de alta meserie, dar am realizat ca in afara de teatru nu stiu sa fac altceva si nici nu mai am 23 de ani. 

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Cu chin… Repetitii cu masca, distantare, dezinfectare. Spectacol cu distantare, dezinfectare, testare inainte. Bine ca macar facem si asa.

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Va fi nevoie de repetitii…pandemia asta ne-a anchilozat si fizic si mental si e nevoie de mai multa atentie. Mai e si vibe-ul pe care ti-l da publicul, si asta conteaza cel mai mult.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Nu stiu daca ma voi bucura mai mult, dar in mod cert ma voi bucura al naibi de tare, mi-a lipsit mult si e o meserie pe care o faci pentru omul din fata ta. Cu spectatorii m-am vazut in perioada asta doar pe la terase si mi se reprosa ca am putea juca atata timp cat magazinele si terasele sunt deschise.

Dintre spectacolele in care esti distribuit, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

„Inima si alte preparate din carne”, regia Radu Afrim… ca n-am apucat decat sa dau premiera, nu l-am jucat din octombrie, este un spectacol extrem de greu si frumos, trebuie vazut de cat mai mult public.