La 4 ani de la “Daca”, o poveste muzicala de dragoste inclusa pe albumul “Ziua Necunostintei”,  Alex Stefanescu lanseaza dupa tiparul comediilor romantice continuarea povestii in… “Daca, doi”.

Noua piesa are o atmosfera rock, cu orchestratia lui Gabi Maga (VUNK) si pastreaza versurile ironice cand vorbeste despre doi tineri care au fiecare in minte pe altcineva, dar se afla intr-o iubire ce pare imposibila.

Alex Stefanecu este actor, canta piese cu versuri auto ironice care amintesc de creatiile lui Alexandru Andries, Gyuri Pascu sau Ada Milea si face un gen de muzica rar intalnit astazi, muzica pentru oamenii inteligenti, care au simtul umorului si relaxarea sa rada de ceea ce li se intampla in viata.

Imediat dupa lansarea piesei “Daca”, Alex a fost remarcat si sustinut de Smiley, Catalin Bordea si Pavel Bartos care au apreciat pozitivitatea din cantecele sale. A fost finalist la Romanii au Talent in 2018 si la iUmor in 2019 – unde Cheloo a recunoscut ca muzica lui ii aduce o stare de bine.

Este actor de profesie si a fost la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, in selectia oficiala, cu show-ul ”9 piese remixate”, o producție Unteatru – un musical in care readuce in zilele noastre subiectele unora dintre cele mai cunoscute piese de teatru din lume. A fost de asemenea parte din distributia musicalului “We Will Rock You, Romania”.

Care a fost povestea primului “Daca”? Pentru cine ai scris-o, cum a ajuns sa fie de success online

Am scris “Daca” pe la sfarsitul lui 2014. Incheiasem atunci o relatie lunga si frumoasa si aveam inimioara pe foc dar piesa nu e pentru fata respectiva. E mai mult o serie de intrebari adresate dragostei care intotdeauna pare ca are alte planuri decat ale noastre. Cum ar fi DACA ar fi perfect?

Eram foarte la inceput atunci si chiar nu stia mai nimeni de mine (in afara de prieteni). Piesa a inceput sa prinda tractiune online dupa iUmor.

A fost “Daca 1” rampa de lansare? Crezi ca aceasta piesa te-a dus la Romanii au talent si iUmor?

In ambele situatii am simtit ca am ceva de spus, altfel nu as fi acceptat invitatiile. Acestea nu cred ca s-au datorat piesei pentru ca ea nu era foarte cunoscuta inainte. Imi place sa cred ca fortele mistice ale Universului m-au adus acolo. Nu stiu ce a fost dar a fost bine.

Acum ai scos “Daca 2”, alte versuri, continuarea povestii si spui ca scrii “Daca 3” cand o sa te insori. E o poveste de dragoste in spatele lui Daca 2?

Sunt mai multe povesti decat poti numara. Fiecare e imperfecta si frumoasa tocmai din cauza asta. Impreuna alcatuiesc un puzzle si o serie de intrebari pe care le adresez in piesa…acelasi “Cum ar fi daca…” Simt ca Daca 3 ar fi rezolvarea. Atunci voi fi gasit ceea ce am cautat si ma voi linisti pentru o secunda. Dupa care incepe adevarata cautare.

Le arati fetelor care te-au inspirat piesele compuse si cu participarea lor ca “muze’? Cum reactioneaza? A fost cineva care a cerut ceva modificari in versuri?

Se ceara modificari? Ce-i nerusinarea asta? Glumesc. Nu. Muze cu adevarat sunt doar cateva. Trebuie calitati speciale pentru asta. Nu cresc in copaci. Lor le cer feedback pentru ca am incredere in intuitia pe care o poseda (una din calitatile esentiale ale muzelor). Uneori am primit sugestii bune de care am tinut cont.

• 

• 

• 

Viata ta s-a schimbat foarte mult de la primul Daca. Nu doar Emisiunile tv de care aminteam mai sus, ci si mai multe spectacole de teatru –muzica, musical in care ai jucat (WWRY), mai multe turnee in tara… E ceva ce pastrezi foarte special din acesti patru ani ca amintire?

E greu sa fac un top. S-au schimbat extrem de multe in ultimii ani. Incerc sa ma opresc periodic si sa constientizez cat de norocos sunt ca pot sa traiesc viata asta. Am multe amintiri foarte dragi: spectacolele la care am lucrat cu Razvan Mazilu (a fost si West Side Story mai demult), glumele cu colegii, toti oamenii pe care i-am intalnit prin tara, muzele, povestile. In general pretuiesc intalnirile foarte mult. Unele sunt voalorase in timp, altele iti pot schimba viata in cateva minute.

Muzica ta e foarte diferita de ce se aude acum la radio. Pe de o parte e bine, e autentic, e ceva ce te reprezinta, pe de alta parte nu iti aduce mai usor notorietate. E calea cea mai grea pentru un artist.

De ce ai ales acest gen de muzica? Nu te tenteaza si o cale mai uoara, cu scurtaturi?:)

Ba da. Urmatorul album o sa fi de trap. Si o sa colaborez cu Vulpita si Jador. Asta intr-un univers paralel. In universul asta, sigur ca e tentanta calea usoara dar daca tradezi ceea ce simti e foarte greu sa pui capul pe perna, iar in sesul asta, eu dorm bine si viata e frumoasa din perspectiva mea de nano-vedeta cvasicunoscuta. In plus, sunt convins ca nimic din ceea ce e cu adevarat valoros, nu se obtine usor. Dar o sa vina radioul intr-o zi la mine. Simt si asta.

Ai renuntat la job-ul stabil de la Teatrul Ion Creanga. A fost greu sa iei aceasta decizie? De ce ai ales calea independentei cand toata lumea cauta in aceste vremuri un job stabil, o sursa de venit sigura…

Ce faceam la Creanga era, in mare parte, frumos dar imi ocupa destul de mult timp si timpul asta am vrut sa-l dedic lucrului care ma face cu adevarat fericit: muzica. Eram si intr-o situatie in care puteam sa ma sustin din asta, asa ca am gandit-o ca pe o investitie in viitor. Deci nu am fost chiar inconstient. In plus, cred ca mai bine faci un lucru foarte bine decat doua lucruri asa si asa.

Am invatat ca e ok sa gresesc. Asta e un lucru cu care m-am luptat mereu. Eu am venit acolo foarte incrancenat si pus pe treaba, dar am invatat ca treaba cea mai buna se face cu relaxare si o intentie clara.

Ce ai facut in izolare? Ce ai citit, ce ai ascultat ca sa-ti tii mintile acasa in perioada in care nu puteam iesi deloc din case?

Mintile nu mi-au fost niciodata la casa lor asa ca nu le-a fost usor in izolare. Cel mai greu a fost sa-mi redescopar sensul pe lume, fara sa ma sui pe o scena, in fata unor oameni. Am inceput lejer cu o depresie mica, apoi una mare, apoi niste apatie, apoi revolta, apoi motivatie si reinventare. Mi-am scris spectacolul nou, “Vindecare”, am citit carti mai pe spiritualitate, am vazut “Tiger King” pe Netflix, am facut sport si am ascultat multe concerte live pe youtube, hranind mintea cu speranta unor zile mai bune. Inca fac asta.

• 

• 

• 

Ai fost traducatorul multor texte de musical din Romania. Te-a gandit sa scrii si tu un musical, naratiunea- libretul daca nu o lucrare completa?

M-am gandit si sunt destul de sigur ca voi face asta cand voi avea ideea castigatoare. Mi-ar trebui ceva ajutor pe partea de compozitie muzicala dar am niste prieteni talentati pe treaba asta. La text cred ca as rupe. Si clar mi-as scrie si mie un rol acolo, ca…na.

Ai studiat la Londra actorie. Prin ce a fost diferita scoala de acolo fata de ce ai invatat inainte de plecarea ta, in Romania?

Atitudinea relaxata a profesorilor. E drept, plateam si o groaza de bani sa fiu acolo deci poate ca asta a ajutat. Dar nu cred ca numai asta. Am invatat ca e ok sa gresesc. Asta e un lucru cu care m-am luptat mereu. Eu am venit acolo foarte incrancenat si pus pe treaba, dar am invatat ca treaba cea mai buna se face cu relaxare si o intentie clara.

Mai concret, la UNATC am invatat realismul psihologic si lucrul cu textul, acolo am lucrat pe masti si fizicalitate, pe metoda unui domn, Jacques Lecoq. S-au pupat foarte bine una cu alta.

Pe cand un album cu toate piesele pe care le-ai scris?

Chiar acum lucrez la piesele noului album, scris in izolare, “Vindecare”, cu Gabi Maga. E primul album la care lucrez cu productie si un sound “de studio”, spre deosebire de “eu singur cu chitara, pe simtite si fara metronom”. Prima piesa, chiar “Vindecare” e gata de mai demult. Acolo am lucrat cu Alex Pelin si are un alt vibe piesa, mai radio friendly. Desi mereu ma lupt cu durata pieselor. E greu sa zic tot ce am de zis in 3 minute. Una peste alta, o sa iasa un album chiar bun. Abia astept.

Daca ar fi sa-ti multumesti tie pentru ceva din succesul si dezvoltarea ta din acesti ani, pentru ce ti-ai fi recunoscator?

Ar trebui sa-mi fiu mai des recunoscator pentru ca de obicei sunt numai critic. Imi sunt recunoscator pentru faptul ca am perseverat in ciuda aparentei lipse de succes comercial si pentru faptul ca am stiut sa aleg oameni buni in jurul meu.

Imi multumesc pentru ca l-am sunat pe Andrei Grosu de la Unteatru si l-am intrebat daca nu vrea sa primeasca un actor anonim cu un concert pe care nu l-a vazut/auzit. Ii multumesc si lui pe aceasta cale ca a acceptat. Acolo a inceput totul.

Ma bucur ca nu mi-am ascultat primul gand de a nu urca Daca 1 pe Youtube Ma gadeam ca nu are sens si nu o sa prinda dar am facut-o la insistentele lui Cornel Brad (cu care am filmat si Daca 2) si imi pare bine ca am ascultat.

Imi multumesc pentru ca fac versuri bune si sunt baiat destept, dar in principal le multumesc celor din viata mea care m-au format asa, plecand de la familie si prieteni.

Cam atat.