De luni, 7 noiembrie pe History Channel a inceput serialul documentar Colosseumul, o serie in opt episoade care prezinta ascensiunea si caderea Imperiului Roman prin prisma uneia dintre cele mai spectaculoase si brutale arene din istoria omenirii – Colosseumul. De la viata crunta a gladiatorilor ca luptatori sclavi la imparatii Romei care s-au folosit de vastul amfiteatru pentru a-si demonstra puterea totala, „Colosseumul” ofera telespectatorilor o incursiune unica si personala in interiorul celui mai emblematic imperiu al istoriei. Fiecare episod evidentiaza cate unul dintre cele opt personaje-cheie, toate bazate pe persoane reale din istorie.

Acoperind o perioada de cateva sute de ani, serialul se desfasoara cronologic, de la inaugurarea cu fast a arenei pana la ultimele jocuri. Colosseum foloseste secvente dramatice „live-action” si efecte speciale pentru a insufla emotie in naratiunea personala a fiecarui personaj istoric. Serialul include comentarii cu experti de top, cercetatori de renume mondial si nu numai.

Prin amabilitatea reprezentatilor History Channel va prezentam un interviu cu Alexander Mariotti, consultant istoric pentru documentarul „Colosseumul”, specializat in istoria gladiatorilor si a armatei romane. Urban.ro ii multumeste lui Bogdan Popescu pentru realizarea acestui interviu.

Documentarul are scene uimitoare de reconstituire combinate cu discutii ale expertilor. Dar scenele de actiune sunt atat de vii, incat pana si spectatorul de acasa poate avea parte de „paine si circ”. Are si vreun meta-nivel?

Alexander Mariotti: Da, intr-adevar este paine si circ. Deci, mancare si divertisment si asta este absolut adevarat. Cred ca documentarul a reusit asta, si asta pentru ca, una dintre intrebarile pe care mi le-au pus cel mai des oamenii este: Exista multe documentare grozave pe acest subiect, de ce inca unul? Raspunsul meu este ca nu exista un documentar ca acesta, deoarece documentarele constau de obicei in oameni ca mine care plictiseau lumea cu descrieri, vorbind despre lucruri pe care nu le-am vazut niciodata. Ei bine, de cele mai multe ori asa e. Dar noi nu vrem asta. Vrem sa vedem asta. Vrem sa vedem jocurile; vrem sa participam la jocuri. Si cred ca ceea ce producatorii au inteles cu adevarat a fost ca jocurile cu gladiatori erau un spectacol, care vine din latinescul spectaculum, – spectacol pentru ochi. Si asta a facut acest documentar, le-a oferit oamenilor un spectacol pentru ochi. Exista istoria, dar exista si sansa de a calatori inapoi in timp si de a fi acolo fizic, ceea ce ne dorim cu totii sa facem.

Colosseum-ul a fost construit ca un loc care sa impresioneze oamenii din Imperiul Roman, care sa reafirme puterea asupra poporului si care sa demonstreze dusmanilor ca nu e de gluma cu romanii. Au existat si alte semnificatii pe care romanii au vrut sa le transmita prin aceasta cladire epica?

AM: Cred ca un alt lucru pe care l-a facut bine serialul este ca a oferit perspective diferite. Sunt opt episoade, dar sunt opt episoade vazute de la oameni diferiti. Si asta este magnific la Colosseum. Nu il poti rezuma la un singur lucru. Oamenii spun ca a fost construit ca un instrument politic. A fost construit astfel. Adevarul este ca a fost construit pentru multe lucruri. Si, in serial, vezi prin ochii diferitelor personaje, este ca un teatru minunat cu actori. Si o vezi din perspectiva tuturor. Treaba cu Colosseum-ul este ca imi place sa-l consider ca pe un mare egalizator, pentru ca ai cele mai indepartate parti ale societatii, imparatul, care este in varf si gladiatorii, ultima speta. Si ceea ce este minunat este ca Colosseum-ul inverseaza asta, pentru ca atentia tuturor de la cel mai putin important la cel mai important din societate este concentrata pe ultimii oamenii ai societatii, cei mai rai dintre cei mai rai, sclavii, gladiatorii. Dar exista multe motive diferite pentru care a fost construit si a reprezentat multe.

De asemenea, este incredibil de complex. Unul dintre lucrurile cele mai importante pentru romani este ca au cucerit totul, nu-i asa? Au cucerit lumea. Au cucerit natura. La asta se rezuma vanatoarea de fiare, iti arata ceva primordial. Chiar si astazi, daca tu si cu mine ne-am gasi in fata unui urs, ar fi terifiant. Si iata-i acolo, uimindu-te cu vitejie; iata un barbat care sta in fata unui urs, a unui tigru, a unui leu si il infrunta. Si daca el poate face asta, ce poti face tu? Cred ca lucrul suprem pe care toata lumea vrea sa-l cucereasca, pe care omenirea cauta sa-l cucereasca, este moartea. La asta se rezuma jocul: daca un gladiator ar putea sa stea si sa lupte stiind ca ar putea muri, ceea ce este un eveniment rar in lupta cu gladiatori – unul dintre lucrurile despre care vorbim in emisiune – daca el poate da dovada de un asemenea curaj, atunci, daca poti cuceri moartea, ce mai ramane? Glorie!

Emisiunea se concentreaza pe 8 personaje cheie. De ce tocmai acestea? Avem, desigur, gladiatori – pe care oamenii ii asociaza cel mai mult cu Colosseum-ul, apoi avem constructorii si stapanul fiarelor. Si, bineinteles, vreau sa vorbim putin despre gladiatoare. Mevia, ea era un cetatean liber si a vrut sa lupte ca gladiator aici. Ce spune asta despre statutul femeilor din Imperiul Roman si poate nu doar despre femeile sclave?

Cred ca povestea Meviei nu este o poveste adevarata. Initial, Mevia s-a luptat cu un mistret si s-a comportat intr-un mod documentat, pentru ca a urina in fata oamenilor, asa ca practic nu avea trasaturi feminine, adica ceea ce considerau romanii feminin. Cred ca experienta gladiatoarelor a fost mai degraba pentru a oferi o mica schimbare si pentru a arata ca oamenii liberi au devenit gladiatori. Si ceea ce te impresioneaza, elementul principal, este ca oamenii deveneau voluntar gladiatori. Ori de cate ori am vorbit despre Colosseum, oamenii se intrebau cine si-ar dori sa devina gladiator. Si mereu ma gandesc: „Cine nu ar vrea?” Pentru ca pana la urma, daca te gandesti bine, majoritatea oamenilor traiau intr-o saracie absoluta, erau deposedati de bunuri. Sportul a fost intotdeauna o scapare pentru cei saraci. Si chiar si astazi, cand societatea ajunge la un anumit nivel si sportul este, la un anumit nivel, el le ofera saracilor sansa de a-si schimba statutul social si economic.

Daca luam, de exemplu, Europa, poti veni din cele mai sarace parti ale lumii, poti deveni fotbalist si poti castiga bani fara a avea studii. Deci, lucrezi fizic prin sport pentru a-ti schimba statutul. Ei bine, nu e diferit de ceea ce facea un gladiator. Pentru noi este surprinzator, dar majoritatea oamenilor care doreau sa devina gladiatori – barbati sau femei – mergeau intr-un loc unde se antrenau, ceea ce insemna ca aveau sa primeasca mancare, un adapost si pot castiga multi bani si vor putea sa duca o viata mai buna in toate aspectele. Si daca exista riscuri, ei bine, orice implica anumite riscuri. Oamenii devin luptatori MMA din cele mai sarace parti ale lumii si ajung vedete. MMA devine rapid cel mai mare sport din lume si implica intrarea intr-o cusca, unu la unu, si ranirea unei alte fiinte umane pentru aplauzele multimii, dar poate pentru ca MMA seamana mult cu lupta gladiatorilor. Ne uitam adesea la romani si spunem: „La fel ca noi”, cand adevarul este ca noi suntem la fel ca ei. Teoria mea este ca daca ai sterge complet istoria si ai incepe societatea de la zero, intr-o anumita perioada, ar incepe sa construiasca din nou stadioane si ar inventa un sport si probabil ar fi lupte. Aceasta este cheia documentarului si cheia istoriei romane si motivul pentru care ne atrage atat de mult, pentru ca atunci cand elimini armura si peisajul, raman oamenii. Nu istoria se repeta, ci oamenii.

Spune-mi niste conceptii gresite despre Colosseum. Am vazut o multime de filme de fictiune care ne-au dat o idee, dar istoria ne-ar putea spune altceva. De exemplu, daca imparatul roman putea decide soarta gladiatorilor aratand cu degetul mare in sus.

Probabil cea mai mare este ca au murit crestini in Colosseum. Si de fapt, ceea ce este interesant este ca singurul motiv pentru care Colosseum-ul rezista, singurul motiv pentru putem vizita Colosseum-ul, este pentru ca Papa a citit si a fost informat ca milioane de crestini si-au pierdut viata in Colosseum. Asa ca l-a declarat un loc de martiriu si a incetat orice dezmembrare a Colosseum-ului, pentru ca era demontat pentru a construi alte lucruri, in special Piata Sf. Petru si Vaticanul. Dar adevarul este ca niciun crestin nu a murit vreodata in Colosseum. O alta conceptie gresita foarte mare, este ca crestinii erau dati de mancare la lei. Nu, nu s-a intamplat niciodata. Nu avem nicio relatare istorica despre asta. O conceptie gresita foarte mare. Ai dreptate in privinta degetelor. Este interesant ca uneori luam lucrurile de bune si asta ma fascineaza. E ca si stiu ceva si zic: „De unde stiu asta?” Si apoi te documentezi si este o fraza pe care a mentionat-o un istoric despre degetul mare. Interesant e ca avem trei mentiuni si doua vorbesc despre o intoarcere a degetului mare, un „Pollice verso”. Si altul este „Pollicem premere”. Deci, unul este „apasat” si unul este „intoarcerea degetului mare”. In ultimul an sau cu un an inainte, s-a gasit in Franta primul exemplu – o bucata de ceramica care arata acest gest si prezinta un editor – arbitrul, persoana care organizeaza jocurile – tinandu-si degetul mare orizontal – si am stiut ca inseamna viata. Nu suntem siguri de partea cu moartea, nu suntem siguri daca „degetul mare in sus” sau „degetul mare in jos” inseamna moarte. Sunt foarte multe iteratii. Dar de ce ne gandim la „degetul mare in sus” („thumbs-up”) si „degetul mare in jos” („thumbs-down”)? Din cauza filmelor. Pentru ca in anii 1920, a existat un film mut numit Madonnas and Men, iar regizorul Benjamin Albert Rolfe a iterat in mod foarte firesc ca sa arati cu degetul mare in sus este de bun augur – inca din epoca greaca si romana, era un simbol falic, asa ca a fost intotdeauna ceva pozitiv – si sa arati cu degetul mare in jos este de rau. Prin urmare, acest lucru vine din filme si filmele copiaza alte filme, deoarece cine lucreaza in industria cinematografica in general, nu stie istorie. Deci, sunt sanse ca, daca faci un film, sa fi vazut Gladiatorul, dar sa nu fi citit Juvenal.

O alta conceptie gresita este expresia latina „Slava Tie, Imparate, cei care se duc la moarte te saluta” (Ave Imperator, morituri te salutant). Suna minunat, am vazut-o in filme, dar de fapt nu este adevarat. S-a spus o data, si s-a spus ironic, pentru ca imparatul era pe atunci, daca nu ma insel, Claudius. Acesti gladiatori urmau sa lupte pe o nava care avea sa ia foc. Deci, stiau ca vor muri. De obicei, gladiatori nu mor si, in acest caz, erau siguri ca se va intampla. Asa ca ei au spus: „Multumim foarte mult, noi, cei pe cale sa murim, va salutam, atunci”. Si au refuzat sa lupte si au fost fortati sa lupte. Oamenii cred ca asta s-a spus de fiecare data, ceea ce este foarte dramatic pentru ca suna ca si cum sunt pe cale sa moara. In timp ce adevarul este ca a fost spus aproape ironic.

Ceea ce ma impresioneaza in acest episod despre Gladiatori este si faptul ca se luptau intre ei, insa exista un sentiment de camaraderie, erau din aceeasi echipa, erau prieteni. Se imprieteneau si trebuiau sa lupte pana la moarte.

Nu este diferit de taberele de MMA. Te uiti la luptatorii de MMA, se antreneaza impreuna, dar apoi ajung sa se lupte. La fel este si cu boxerii. Vezi boxeri care s-au antrenat impreuna. Imi place sa ma uit la videoclipuri vechi de box. Si vezi tipi care se stiau – Frank Bruno l-a cunoscut pe Mike Tyson cu mult timp in urma si s-au luptat impreuna. Sunt colegi de echipa pentru ca scolile erau echipe. Au avut cautatori de talente si au facut schimb de jucatori. Si gladiatorii semneaza contracte, iar contractele pe atunci se incheiau in general pe o perioada de cinci ani. Deci, afli ca schimbau jucatori si faceau schimb de jucatori intre ei. Deci, da, tipii astia se antrenau impreuna, mancau impreuna. De fapt, ei erau denumiti familias, pentru ca se comportau aproape ca o familie si aveau un obicei faimos: daca mureau sau li se intampla ceva, restul strangeau banii si aveau grija de familie si li se ridica o piatra funerara in cinstea lor. Dar din nou, este ca in orice alt sport in zilele noastre. Unii baietii sa joace fotbal impreuna. Si apoi schimba echipa si joaca unul impotriva celuilalt. La fel si in cazul luptelor. Da.

Stii sa fii existat informatii despre gladiatori daci? Stim ca aveau gladiatori traci.

Este foarte probabil pentru ca, desigur, celebrele cu razboaie ale lui Traian, cele doua razboaie pe care le-a purtat, exista o probabilitate foarte mare. Romanii insisi nu erau oameni mari din punct de vedere fizic, iar cei mai inalti, mai facuti fizic erau oamenii care traiau in regiunile indepartate, care veneau din nord, din est si aveau tendinta de a fi cei mai buni gladiatori. La urma urmei, pentru a fi gladiator trebuia sa ai calitati fizice exceptionale. Cand te uiti la cei care traiesc la oras, ei nu duc vieti foarte grele. La fel ca in cazul poporului elvetian in timpul Renasterii. De ce au ales elvetieni ca mercenari? Pentru ca acesti oameni traiau pe dealuri. Duceau vieti grele, erau oameni de la tara caliti, facuti, si la fel si in cazul razboinicilor daci. Deci 100% au fi existat gladiatori daci. Nu avem mentiuni despre ei, dar poti fi sigur ca ar fi existat. Adica, erau razboinici inversunati. Si, desigur, avem sica, care era o arma folosita de traci, si care este o copie a falxului.

Un lucru foarte interesant era ca gladiatorii foloseau armele inamicilor Romei.

Gladiatori erau dusmanii invinsi ai Romei. Trebuie sa ne amintim ca majoritatea oamenilor erau analfabeti la Roma. Asadar, a merge la Colosseum era si o modalitate de a invata. Colosseum-ul era sursa de stiri, teatrul, gradina zoologica, cinematograful, toate intr-unul. Imparatul Traian a purtat aceste razboaie in Dacia, dar ce sa stie un roman de rand? Nu o vor vedea niciodata, nu pleaca niciodata. Asa ca acum aveau sansa sa-i vada. Asadar, au existat ocazii in care reluau marile batalii pentru a aminti de batalia strabunicului lui Marcus Aurelius impotriva triburilor germanice. Apoi ii puneau sa se imbrace in armura si sa reia luptele. Dar initial, da, in istoria timpurie a luptei cu gladiatori, ei aveau sa foloseasca diferite tipuri de arme. Si, de asemenea, pentru ca era incitant pentru romani. Era o sansa pentru ei sa vada ceea ce nu au vazut niciodata la periferia imperiului. Majoritatea romanilor nu au parasit Roma.

In documentar se mentioneaza ca gladiatorii erau, practic, personajele culturii pop ale Colosseum-ului – erau vedetele, dar daca vorbim despre celelalte figuri cheie ale documentarului – ele ce rol au?

Serialul acopera o mare perioada a istoriei Romei. Porneste de la inceputul istoriei Colosseum-ului, pana la sfarsit. Si astfel, in multe feluri, ofera perspective diferite ale diferitilor oameni, dar si parti diferite si perioade diferite ale istoriei. Ce este grozav la Colosseum este ca este un punct de discutie. Doctorul este un exemplu grozav ca sa vedem ca din acest sport al gladiatorilor a aparut medicina moderna. Adica, este fascinant sa ne gandim la ceea ce facea Galen din Pergamon in 180 d.Hr. si ca medicina moderna este aceasta pauza a istoriei.

Si incepand cu anul 180 d.Hr., Colosseum-ul este un punct de discutie si mai mare. Ce experimenteaza oamenii cand viziteaza structura? Iti umple privirea si de fiecare data ma gandesc: „Doamne, cineva s-a asezat si s-a gandit la asta si a proiectat-o arhitectural cu sistemul de drenaj. Si asta trebuia sa fie pe o usoara inclinatie, iar baile, proiectate invers, astfel incat sa poata fi construite rapid.” Adica, a fost o lucrare de geniu.

Cum arata mai exact Colosseum-ul ascensiunea si caderea Imperiului Roman?

Colosseum-ul este un model grozav pentru societate in general. Societatea ajunge la un anumit punct cand devine excelenta si tinde spre excelenta. Si apoi se ajunge la un punct in care stagneaza si exista intotdeauna un fel de moment cheie in care construiesti ceva sau faci ceva si este perfect. Sau este aproape de perfectiune si este puternic, iar apoi devine abuz de putere. Si asta reprezinta civilizatia in general, ajungem intr-un moment in care exista prea multa tentatie. Puteti vedea Colosseum-ul intr-o lumina negativa, ceea ce facem in general, ne uitam la acesti oameni carora le-a placut sa se uite la alti oameni care se omoara intre ei si mancau in timp ce oamenii erau decapitati. Si asta nu este adevarat. O mare parte provine de la istoricii crestini timpurii care au preluat totul si au inlocuit o cultura de care nu mai era nevoie si au spus: „Uite, aceasta este o cultura teribila.” Si asa am fost crescuti. Adevarul istoric este mult mai interesant si mai fascinant. De aceea sunt atat de multe momente care ii vor uimi pe telespectatori. Cred ca serialul a aratat grozav de bine cat de complex si, in unele privinte, genial a fost Colosseum-ul. Adica, din punctul de vedere al spectatorului, viata este scurta si ingrozitoare, exceptional de dura si grea. Si aici, pentru o clipa, poti scapa de toate acestea, poti impartasi aceasta minunata experienta cu prietenii tai, cu familia ta, cu imparatul, cu cei mai importanti oameni ai societatii tale. Poti sta acolo o clipa. Iti poti imagina ca stai acolo si linistea care va fi cazut inainte sa iasa un gladiator si vuietul care rasuna dupa ce iese. Mi se face pielea ca de gaina doar gandindu-ma la asta. Dar iti poti imagina ca cineva care era incredibil de sarac sa fie hranit si toate cele, si sa aiba un moment in viata sa in care sa fie aclamat de 55.000 pana la 85.000 de oameni intr-un singur moment scurt si glorios si sa stii ca vei continua sa traiesti. Si daca ar sti ca traiesc in continuare pentru ca inca vorbim despre ei, inca facem emisiuni despre ei. Deci, exista un aspect religios, exista aproape un aspect sacru al costumelor, dar s-a pervertit. Colosseum-ul este intr-adevar un comentariu asupra umanitatii. Iar problema cu puterea este ca vremurile noastre grele ne conduc spre excelenta si ca excelenta aduce putere. Si atunci problema este ca se perverteste si se abuza de putere. Si vreau sa spun ca Colosseum-ul este intr-adevar un model de umanitate, si de aceea inca vorbim despre el, pentru ca este universal. Este o tema universala care continua sa existe si astazi.