Alexandru Mazgareanu este unul dintre cei mai apreciati tineri regizori, cu spectacole in care abordeaza subiecte de actualitate, in registre diferite, pe scenele din Bucuresti si din tara. In montarile sale, el surprinde cu un umor inteligent si subtil, uneori cu accente dure, realitati care se impun in sensibilitatea publicului.

Cel mai nou spectacol a sau, “Ea si numai ea”, este productia care se adreseaza, deopotriva, parintilor si copiilor care a avut premiera la inceputul acestui an la Teatrul Act.

Ceea ce ma atrage la genul acesta de piese este fragilitatea personajelor. In spectacolul de la Act este o poveste echilibrata si e foarte la limita daca e vorba despre el sau despre ea. Realitatea este ca sunt doi oameni foarte singuri

De ce ai ales acest text?

In 2018, in cadrul Festivalului Festin pe Bulevard (proiect cultural organizat de Teatrul Nottara din 2013) m-am ocupat de spectacolele lectura care au avut loc in  editia dedicata crizei adolescentilor. Raluca Radulescu, cea care a si tradus piesa, mi-a povestit despre ea si am avut un spectacol lectura la Nottara.

In primavara cei de la Teatrul Act mi-au spus ca isi doresc un proiect care sa se adreseze adolescentilor si atunci mi-am zis ca ar fi un bun prilej pentru acest text

Am avut o finantare de la Primaria sectorului 3 prin programul de finantare nerambursabila.  Am avut 5 reprezentatii pentru liceenii din acel sector, 2 la Sala Gloria si 3 la Teatrul Act, care s-au finalizat cu sesiuni de discutii cu ei despre cum au primit povestea, daca se identifica cu personajul principal sau cu personajul mamei. Au fost foarte interesante si foarte multi dintre ei au avut un feedback foarte bun. Practic, asa s-a nascut spectacolul. Acesta a iesit prin noiembrie, am avut o reprezentatie in decembrie si acum a fost premiera oficiala.

Este cel de-al 5-lea spectacol de acest gen pe care il fac. Am mai montat “Mama, mi-am pierdut mana!” (2018) la Piatra Neamt, “Draga Elena Sergheevna”(2010) si “Factorul uman” (2014) la Teatrul de Comedie – Sala noua, “With a Little Help From My Friends” (2016) la Excelsior si acum acesta la Act

De ce adolescenti? In afara faptului ca sunt viitorul public de teatru

A fost o conjunctura, nu mi-am propus in mod expres. „Adolescenta” este o perioada a vietii cu multe contradictii, delicata si tumultoasa. Fiecare poveste, fiecare personaj are ceva inedit. Toate personajele din aceste piese sunt foarte vulnerabile si probabil ca asta este lucrul care ma atrage. Daca vorbim despre cel de la Piatra Neamt, fata are o problema cu mama ei si ajunge sa-si taie o mana in final. Aici e vorba de acest baiat care, iata, are si el o problema tot cu mama sa.

Cred ca parintele este autoritatea pe care copilul o recunoaste, iar in perioada adolescentei, cand fiecare se cauta pe el si descopera lucruri noi simte nevoia de a contesta acea autoritate. Bineinteles, conteaza foarte mult si relatia dintre parinte si adolescent, cat de bine comunica etc.

• 

• 

• 

Este un dublu conflict: el cu sinele lui si el cu restul. Parintele vede doar exteriorul. Cand ai o problema cu tine, implicit ajungi sa ai si o problema cu cei din jur. Pe fondul acesta se formeaza aceste crize

E mult mai mult decat un conflict dintre generatii, e mult mai profund, dar in aceste spectacole sunt cazuri izolate, poate uneori extreme. Dar cred ca fiecare din noi a trait ceva asemanator intr-o mai mare sau mai mica masura. Am avut si eu conflictele mele cu ai mei, iar dupa liceu eram hotarat sa dau la actorie

De cand a inceput sa te intereseze regia de teatru?

In liceu, in clasa a XII a. Initial eram hotarat sa dau admitere la actorie, dar a avut loc o “rasturnare de situatie” si am ajuns sa dau admitere la regie. Intalnirea cu domnul Catalin Naum a facut ca de la un anumit punct sa imi pun niste intrebari vis a vis de mine si de ce vreau sa fac. A fost un moment destul de derutant, deoarece eu stiam sigur ca vreau sa dau la actorie, apoi a aparut acea schimbare… Era clasa a XII a, nu stiam la ce alta facultate sa dau, despre regie nu prea stiam nimic. Pana la urma lucrurile s-au asezat, am dat admiterea, am intrat, am terminat facultatea si iata-ma stand de vorba cu tine.

Ce te-a determinat sa intri in lumea aceasta?

Faceam parte din trupa de teatru a liceului, apoi am mers la un curs la Clubul Copiilor din Sectorul 5, iar in clasa a XII am inceput sa merg la Teatrul Studentesc „Podul”. Eram fascinat de lumea asta, iar perioada liceului a fost una minunata din punctul asta de vedere. Vedeam o multime de spectacole. Prietenii pe care i-am intalnit (cu unii sunt prieten sau coleg si in ziua de azi), oamenii, lectiile de teatru. De exemplu lectile primite in POD de la Catalin Naum sunt un fel de piatra de temelie, in ceea ce ma priveste. Ce am invatat acolo, nu am mai invatat in alta parte si sunt lucruri pe care le voi purta in mine toata viata.

Ai explorat de-a lungul timpului texte diferite si ai avut abordari diferite. Ce te intereseaza sa atingi atunci cand gandesti un nou spectacol?

Sunt mai multe lucruri, dar as incerca sa esentializez astfel: in primul si in primul rand sunt un om caruia ii plac povestile. Si fiecare poveste cu care interactionez, indiferent ca e vorba de o piesa de teatru, un roman sau o nuvela pe care o dramatizez, naste in mine un gand, o emotie. Ei bine, prin jocul actorilor si toate celelalte elemente care stau la baza unui spectacol, incerc sa transmit publicului acel gand, acea emotie. La fel cum un dirijor trebuie sa faca in asa fel incat orchestra sa cante muzica pe care el o are in cap, la fel si eu, prin actor si elementele specifice artei dramatice, incerc sa materializez pe scena cat mai mult din ceea ce am simtit si vazut, atunci cand am intrat in relatie cu povestea respectiva

Cum alegi textele?

E un proces destul de complicat si anevoios, uneori. Citesc foarte multe piese, romane, orice care se poate transforma intr-un spectacol de teatru. E un proces destul de haotic, pana cand ma identific cu ceva, se naste o imagine, ma frapeaza o replica sau un personaj. Depinde de momentul in care ma aflu, teatrul in care montez. Sunt piese care, sa zicem, acum 7-8 ani nu imi spuneau nimic, dar pe care acum vreau sa le fac si altele care in trecut imi placeau la nebunie, iar in prezent nu imi mai spun nimic.

Ma intereseaza orice noutate din domeniul tehnologiei in masura in care vine in completarea si in sustinerea actorului si contribuie la nasterea emotiei

Cum se impaca noua tehnologie cu realitatea teatrala clasica. Ce perspective ofera aceasta creatorilor de teatru?

Depinde de la un regizor la altul. In functie de sensibilitatea si viziunea fiecaruia. Din punctul meu de vedere tehnologia este importanta in masura in care ma ajuta sa imi completez discursul teatral. Pentru mine, emotia este cel mai important lucru la un spectacol iar pilonul principal este actorul si energia care se naste din gandul sau.  Nu pot sa spun ca ma intereseaza tehnologia in sine, in sensul ca nu imi fac un scop din a experimenta exclusiv partea aceasta.

Care sunt sursele de inspiratie atunci cand alegi sa faci un spectacol nou?

Cred ca inspiratia vine din trei surse: experienta de viata, cultura si ceva ce nu poate fi definit.

Ce iti place sa faci in timpul liber?

Imi place sa gatesc, sa citesc, sa vad filme. Imi place muzica foarte mult si sa merg la tot felul de concerte, de la muzica clasica, la rock sau intr-un club, cand un Dj misto pune muzica buna.

Ce ai vrea sa experimentezi in viitorul apropiat?

Mi-ar placea foarte mult sa fac film. Printre picaturi, incerc sa pun pe hartie niste idei de scurtmetraje.

Esti coordonatorul proiectului “Spectacolul incepe cu o lectura” realizat in parteneriat cu UNATC. Cum s-a derulat pana acum si ce pregatiti pentru perioda urmatoare

Momentan proiectul este sistat din lipsa de fonduri. Sper ca pe viitor sa il putem relua. In schimb, s-a continuat in cadrul Festin pe Bulevard, cu sesiunea aceea dedicata spectacolelor lectura, iar in 2017 si 2018 s-au adresat adolescentilor.

Pe ce scene ne vom intalni anul acesta?

In martie incep repetiile la Constanta, unde voi monta o comedie de Shakespeare, iar apoi urmeaza alte doua proiecte pe care nu vreau sa le mentionez momentan.

Alexandru Mazgareanu a fost nominalizat la Gala UNITER 2011, sectiunea “Debut”, pentru regia spectacolului “Functionarii“ dupa A.P. Cehov, productie a Teatrului Metropolis Bucuresti. De asemenea, a obtinut Premiul pentru cel mai bun regizor, in cadrul Galei “Comedia tine la TINEri”  pentru spectacolul “Romantiosii“ (2008). A fost finalist la sectiunea “Artele spectacolului” – Marile Premii Prometheus 2009 – OPERA PRIMA

Nascut pe 24 ianuarie 1987, la Bucuresti, este unul dintre cei mai creativi si mai de succes regizori ai tinerei generatii. A absolvit Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L. Caragiale” din Bucuresti, Facultatea de Teatru, Sectia “Regie”, la clasa profesorului Tudor Marascu (2008), si masterul, la aceeasi specializare, la clasa profesorului Alexa Visarion (2011).

Din 2016 este regizor artistic al Teatrului Tineretului din Piatra Neamt. Creatiile lui au fost prezente pe aceasta scena din studentie, din 2008, cand a obtinut Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Teatru Piatra Neamt “Pledez pentru Tineri” (Sectiunea Scoli de teatru) cu spectacolul “Fool For Love“ de Sam Shepard. In 2010 a obtinut acelasi premiu la Sectiunea Profesionisti, pentru spectacolul “True West“de Sam Shepard. In 2015, in cadrul festivalului de la Piatra Neamt, spectacolul “Factorul uman“, productie a Teatrului de Comedie Bucuresti, este nominalizat la categoria Cel mai bun spectacol si Cel mai bun regizor, iar actorul Dan Radulescu obtine Premiul pentru cel mai bun actor .

Foto: Andrei Gindac