Amintiri de la scoala. Jean Gavril “Sunt un veritabil baiat de ultima banca la fereastra. M-am indragostit la prima vedere in prima zi de liceu de o fata si acum e mama copiilor mei”
Toata luna septembrie Urban.ro va prezinta amintiri de la scoala ale unor artisti romani din generatii diferite. Ne dorim ca intamplarile prezentate aici sa fie o motivatie si pentru parinti si pentru copii pentru a gasi un echilibru intre seriozitate si relaxare in felul in care abordeaza scoala.
Primul invitat este Jean Gavril pe care-l cunoasteti prin muzica sa, dar si din prezente tv la emisiuni ca America Express sau Dancing on Ice.
Jean are 28 de ani, este din Constanta si de profesie este arhitect. A studiat muzica de mic, vine de altfel dintr-o familie de muzicieni, tatal sau e violonist, iar mama profesoara de pian.
Este tatal a doi copii, o fetita de 3 ani si un baiat de 3 luni.
Care e cea mai frumoasa amintire din anii de scoala?
Cele mai frumoase amintiri din anii de scoala sunt de departe taberele cu colegii si profesorii de la scoala, In special prima tabara din clasa a 4-a, ca mai apoi sa merg in toate in fiecare an pana la sfarsitul liceului. Eram departe de parinti pentru prima data, eram multi si aveam camera noastra de 8 paturi, fetele aveau si ele o camera de 8, am jucat toate jocurile posibile, nimeni nu avea telefoane, faceam bataie cu apa, jucam Fantanita si ne culcam tarziu! Asta da viata. Si sa nu uitam de primul sarut dupa focul de tabara din clasa a 6-a cu o fata din alt grup, alt oras. Amazing!
Pastrezi legatura cu colegii?
Pastrez legatura cu cativa prieteni inca din clasa 1. Ne-a ajutat mult si faptul ca locuiam in acelasi cartier si ne vedeam des. E o placere maxima sa ne revedem acum peste ani cand mergem in vizita la parintii nostri sau cand ei mai vin pe la concertele mele, ne mai sunam o data la 1-2 luni, dar ce pot spune cu siguranta e ca relatii mai bune decat cele create in scoala / liceu rar mai intalnesti mai tarziu in viata. Pastrez legatura si cu 2-3 profesori din liceu cu care ma vad in fiecare an, la plaja. E super tare cum unii oameni par ca nu se schimba niciodata si e uimitor sa poti ajunge sa numesti prieten pe cineva care candva putea sa iti puna si un 4 la un test.
Ce ai face diferit acum legat de cum abordai scoala (ne referim la anii cu liceu inclusiv)?
Sincer mie mi-a placut mult la scoala. Am abordat-o ca orice copil normal, curios, si ma intorceam cu drag la ea pentru ca acolo ma asteptau toti prietenii mei! Am invatat de placere doar la materiile care imi placeau si nu am simtit presiuni din partea parintilor mei sa vin acasa cu note mari, nu trebuie sa fii bun la toate. Nu consider ca as schimba nimic la parcursul meu, nu regret nimic, am fost si olimpic la mai multe materii si cu nota scazuta la purtare, si in trupa de teatru si la cercul de Fizica. Pe scurt, a fost SUPER!
Care era spaima ta cea mai mare si cum o vezi acum?
Cred ca doar am fost norocos sa am parte de gasca faina, si in scoala, si in liceu, iar sa fii „baiatul ala cu chitara” are si asta niste avantaje. Nu am avut parte de certuri, batai, bullying etc, dar m-am bagat intotdeauna pentru altii, sa facem pace repede. Sunt un veritabil baiat de ultima banca la fereastra. Mi-a placut si sa invat si sa merg la party, pentru ca guess what, se poate! Nu m-am ascuns de parintii mei si am pastrat dialogul cat se poate de open cu ei, nu am facut excese si am avut grija ca nici altii sa nu faca, nu m-am gandit la cariere in scoala, m-am indragostit la prima vedere in prima zi de liceu de o fata, si acum e mama copiilor mei. School was soooo AWESOME !