Ana Ularu, vedeta in trillerul momentului de la AXN, Alex Rider: „Sa nu confunzi increderea cu tupeul sau disponibilitatea de a calca pe cadavre, in loc sa te bizuiesti pe forte proprii si talent”
Serialul thriller cu spioni Alex Rider e difuzat in fiecare marti seara, de la ora 23.00, la AXN si ofera un motiv de mandrie pentru spectatorii romani: unul dintre rolurile principale e jucat de Ana Ularu.
Bazat pe volumul „Point Blanc”, cea de-a doua carte din seria omonima scrisa de Anthony Horowitz, care a fost vânduta in peste 20 milioane de exemplare la nivel global, Alex Rider a fost filmat in Marea Britanie si România. Unele dintre cele mai spectaculoase si pline de adrenalina scene de la internatul Point Blanc au fost filmate integral in Muntii Bucegi.
Serialul urmareste povestea lui Alex Rider, un adolescent din Londra care a fost instruit, fara sa stie, pentru lumea periculoasa a spionajului inca din copilarie. Fortat sa investigheze moartea unchiului sau si ce legatura are aceasta cu asasinatul a doi miliardari, Alex accepta fara vreo tragere de inima sa isi asume o noua identitate si merge sub acoperire intr-un internat izolat, in munti, numit Point Blanc. Aflat undeva pe crestele Alpilor Francezi, Point Blanc se promoveaza ca fiind un loc unde adolescentii cu probleme, care provin din familii extrem de bogate sunt adusi pe calea cea buna. Pe masura ce Alex cerceteaza mai atent, descopera ca studentii sunt de fapt subiectii unui plan cel putin tulburator, pe care tânarul va trebui sa-l opreasca, chiar cu riscul propriei vieti.
Urban.ro a vorbit cu Ana Ularu despre acest film, despre sacrificiile si munca pe care o depune intr-o cariera internationala rara pentru Romania si despre posibilitatea de a o mai vedea si in teatrul de la noi.
Buna, si felicitari pentru inca un rol mare intr-un serial important, dupa Emerald City si multe filme importante in care ai jucat in ultimii ani. Cum ai obtinut rolul din Alex Rider? Ce ai avut de facut la casting?
Multumesc mult! Cu riscul de a ma repeta (si abia astept ziua când raspunsul va fi „am ales dintre o multitudine de scenarii deja oferite mie”), din nou, am obtinut rolul printr-o serie de probe. In prima faza, un self-tape, adica eu inregistrând scena in apartamentul pe care il inchiriasem in Los Angeles. Foarte interesant, de altfel, a fost faptul ca prima scena fiind destul de lunga – sase minute si jumatate – si densa in replici (intreaga tensiune si jocul psihologic se desfasurau in tuse fine, in fractiuni de secunda in care o potentiala amenintare era ulterior dezamorsata), minunatul meu partner a ales sa se ocupe doar de camera, era destul de greu sa faca imaginea perfecta si sa si citeasca textul celuilalt personaj, asa ca l-am rugat pe cel mai bun prieten al meu, care ma vizita de la Londra, sa imi dea replica. Alex nu e actor de meserie, e hair stylist la cel mai inalt nivel, dar are in mod nativ un talent si o sensibilitate incredibile in materie de actorie. Un simt al ritmului si emotiei unei scene care provine din inefabil si probabil din cultura uriasa pe care o are. Dealtfel, el mi-a fost partener la prima proba si pentru Siberia, dând replicile pe care apoi le-am jucat cu Keanu Reeves.
Aceasta a fost prima proba. Apoi, când tocmai ma imbarcam catre Vancouver, am primit un telefon care ma cerea in Londra pentru cea de-a doua proba. Asa ca am scurtat vacanta si explorarile, am pierdut patru zboruri, am cumparat alte trei si in cele din urma am luat rolul, dând probabil cea mai jet-laguita proba din lume, patru zile mai târziu.
Pentru ca orice alte provocari sunt mari bucurii – cum ar fi cascadele sau scenele de lupta. Ador sa invat si sa fac asa ceva, si am avut o dublura cascadorita care a acceptat foarte gentil sa stea pe bara doua zile, cât eu ma distram la scenele de actiune. 🙂
Dupa ce ai obtinut rolul, ai citit cartea care sta la baza acestui sezon Alex Rider?
Da, evident. Si cronologia a fost cea corecta, pentru ca personajul meu e descris in roman ca fiind un soi de halterofila sudafricana, cu par rosu aprins, de 2×2 metri, care poate indoi un levier in mâini. Leita mie :). Asa a fost mult mai simplu sa merg cu intuitia mea la auditie, mai degraba decât sa incerc sa execut ceva imposibil. Dar insist ca, fara materialul de baza, nu poti exista intr-o adaptare, oricât de mult ar devia aceasta de la original. Trebuie inteles un fir narativ, un stil, esenta unei astfel de povesti.
Am vorbit cu scenaristul serialului, Guy Burt, si ne-a povestit ca personajul tau e unul dintre cele mai schimbate din carte. Am si vazut primele trei episoade si trebuie sa spunem ca Eva e o doamna nu foarte simpatica. Cum ai descrie-o tu pe Eva?
Eva mea e mai putin un acolit violent si mai degraba un prozelit, un adept fanatic al gândirii doctorului Greif. Mai putin „muschi”, mai multa otrava. E periculoasa, ca orice extremist, pentru ca e gata sa elimine orice piedici din calea scopului si nu admite ratiune sau argument. E inteligenta si forta cu vector malefic. In acelasi timp, stie sa fie intr-atât de parsiva incât sa dea senzatia ca serveste unei cauze decente, inalte si pozitive. Eva e felina, e sarpele Kaa minus comedie, e un pumnal in teaca.
Cum ti-ai construit personajul?
Initial, doar intuitie. Apoi lucru cu regizorul Andreas Prochaska in cadrul probei. Andreas a fost show-runner si a creat acest produs excelent, plin de mister si suspans, jucat inteligent, gândit matur si minutios. Apoi, cautând costumul perfect alaturi de pictorita de costume, in Londra. Liniile geometrice, taieturile expresioniste din garderoba ei, siluetele dominatoare, dar totusi feminine. Am refuzat ideea de a avea eye-patch sau baston, am crezut ca astfel de artificii doar exteriorizeaza in cazul ei, traduc ceva prea repede si cu prea putina subtilitate. Apoi, machiajul rece, dur, care inaspreste trasaturile – cenusiu si argintiu, violet, magenta, decis alaturi de make-up artist. Tunsoarea geometrica. Toate au contribuit. Fineturile, insa, si adevarata magie s-au nascut pe platou, alaturi de partenerii mei EXTRAORDINAR de talentati – Otto Farrant, Marli Siu, Haluk Bilginer, Earl Cave si ceilalti, si sub directia minunata a lui Andreas si Chris Smith, regizorului celui de-al doilea segment de patru episoade. Rolul se naste in dialog, in interactiune, in bucuria de a juca.
A fost pe durata filmarilor ceva dificil, provocator?
Dificil, nu. Provocator e insusi actul de a descoperi orice rol, de a-l deslusi si incorpora. In cazul de fata, de a crea acest personaj scelerat. Pentru ca orice alte provocari sunt mari bucurii – cum ar fi cascadele sau scenele de lupta. Ador sa invat si sa fac asa ceva, si am avut o dublura cascadorita care a acceptat foarte gentil sa stea pe bara doua zile, cât eu ma distram la scenele de actiune. 🙂
Ai fost si tu la partea de filmari din România?
Doar trei zile, din pacate, dar ce zile spectaculoase! Coborâri cu elicopterul la cota 2000 (superba tara avem)! Dar m-am bucurat enorm sa filmez acasa si, mai ales, sa ma laud cu echipa româna – ca de obicei, super performanta, primitoare si prompta la orice fel de provocari. Cred sincer ca avem in România una dintre cele mai bune si profesioniste echipe din câte am intâlnit eu vreodata.
In România, spre deosebire de Marea Britanie, Alex Rider nu e un erou atât de cunoscut pentru ca nu au fost traduse cartile inca (poate acum, dupa ce incepe sa fie difuzat serialul, vor avea si tinerii nostri cartile). Cum l-ai descrie – prezenta tu pe Alex Rider?
Eu il vad pe Alex doar in interpretarea incredibila a lui Otto – poate cel mai talentat actor tânar pe care l-am vazut de câtiva ani. Inteligent, rapid in gândire si raspuns, pregatit impecabil, aproape fara a fi constient de asta, pentru viata de spion si, mai ales, sensibil. Uman. Cu emotia si sufletul disponibile. Cu mintea si programarea, dar fara cinismul unui Bond.
Ce crezi ca o sa-i surprinda si o sa le placa spectatorilor români la acest serial? De ce sa se uite?
Pentru actiune si suspans. Pentru umor (e mult umor) si sensibilitate. Pentru o poveste cu mister si spionaj si agentii secrete absolut neasteptata. Si pentru actorii tineri care dau tot farmecul din lume serialului.
Sunt sigura ca foarte curând, in România, actorul care-l interpreteaza pe Alex, Otto Farrant, va fi foarte indragit. Poti sa-l descrii putin? Cum e pe platourile de filmare, in „civilie”?
Sper ca va fi asa pentru ca merita din plin. Otto si cu mine am dat proba impreuna si am dat startul filmarilor impreuna. Pentru cât de tânar e, Otto e un suflet intelept, vechi, cu o inteligenta emotionala uriasa. Rabdator, profesionist, dedicat meseriei, si deferent si generos cu partenerii sai. Sa conduci asemenea serial e teribil de greu, dar Otto a fost minunat cu toata lumea, stoic si mereu gata de lucru.
Problema e atunci când confunzi increderea cu tupeul sau disponibilitatea de a calca pe cadavre, in loc sa te bizuiesti pe forte proprii si talent, pur si simplu. Sincer, ce mi-a placut la tinerii mei colegi din Alex Rider e faptul ca voiau sa fie buni, sa serveasca proiectului, sa invete, sa se imbunatateasca, nu sa devina faimosi.
Si pentru ca vezi la lucru actori foarte tineri, si tu intri in aceasta categorie pentru ca ai jucat in teatru de foarte mica, poti sa faci comparatii. Cum sunt tinerii lor actori versus ai nostri. Nu neaparat in tehnica, ci in incredere, in modul in care abordeaza meseria…
Nu cred ca pot compara, pentru ca ar insemna sa iau in considerare mai multi reprezentanti de generatie. Problema e atunci când confunzi increderea cu tupeul sau disponibilitatea de a calca pe cadavre, in loc sa te bizuiesti pe forte proprii si talent, pur si simplu. Sincer, ce mi-a placut la tinerii mei colegi din Alex Rider e faptul ca voiau sa fie buni, sa serveasca proiectului, sa invete, sa se imbunatateasca, nu sa devina faimosi. Fiecare dintre ei aborda fiecare zi, fiecare replica si situatie cu daruire si umor si curiozitate, cu minte si suflet de actor si, mai ales, cu smerenie. La noi e un pic cultura asta de panou fotografic, sunt intrebata prea des cum anume ajungi la un agent sau la Hollywood si prea putin „ce filme sa vad, cum as putea sa pun in scena un spectacol alaturi de colegii mei si sa explorez un personaj interesant, ce sa mai citesc, cum sa abordez un rol”. La noi trebuie „expunere”. Expunerea vine, ai grija intâi de talent, de minte si suflet si de vehiculul pe care il conduci prin lume. Nu stiu cine ii invata, dar ii invata stupid.
Pentru ca te stiu aproape de la debutul carierei tale si stiu ca esti un camarad foarte bun si un om cu etica si principii, sunt mereu surprinsa când esti distribuita in personaje negative. Stiu ca se spune ca ele sunt mult mai ofertante pentru un actor, dar de ce crezi ca ti se dau multe personaje de „doamna rea” si cum gasesti resurse sa-ti construiesti asemenea roluri?
Am in mod egal personaje din ambele facturi. West, din Emerald City, e un personaj pozitiv, singura cu inima, de fapt, si care actioneaza din si cu iubire. E doar… obraznica :). Rachel, din Serena, e efigia absoluta a personajului calin, blând si victimizat. Shen Te, din Seciuan, e naivitatea si bunatatea exploatata. Iulia, din Carousel, e definitia iubirii si a loialitatii. Mi se ofera in mod egal si una si alta si sunt fascinata de resorturile prin care functioneaza orice personaj. Fiecare dintre ei e un nou suflet care se arata si ascunde si functioneaza in universul sau si ma invita in a ma incorpora lor o perioada, in a le descoperi arhitectura interna.
Pentru multi tineri actori, si chiar nu foarte tineri, tu reprezinti povestea de succes: actrita din România care joaca lânga actori foarte mari de la Hollywood. Daca ar fi sa treci pe o lista sacrificiile, efortul pe care l-ai facut pentru a ajunge aici, ce ai trece?
Sunt zeci de zboruri luate de o zi pe alta, renuntari la somn, la confort, la viata personala, sute de pagini de text invatate din scurt, probe in colturi opuse ale lumii, avioane, multe refuzuri, multe nedreptati, multe momente in care eu am refuzat proiecte cu bani sau prestigiu personal sau faima, atasate, din crez pur artistic, viata traita intre zboruri, repetitii de noapte, turnee, revelatii multe, nici un regret real. Nu am deloc a ma plânge, e traiectoria mea si am trait fiecare pas cu intreaga mea masinarie in alerta maxima. Desfid pe oricine ar putea presupune ca ar fi fost usor, dar si mai mult desfid ideea ca nu ar fi fost sau ca nu e superb si incitant in fiecare secunda de realitate, vis sau insomnie.
In aceasta perioada e destul de greu sa calatoresti si sa te intorci la fel de des in tara. Dar… te vom mai vedea in teatru si in Bucuresti?
Sigur ca da. Antrenamentul meu adevarat e scena, ma transform in energie absoluta când stiu ca am spectacole programate – când trec pragul de la Teatrul Act, cand ma machiez pentru Omul cel Bun din Seciuan, si tot asa. Abia astept.
Daca ar fi sa-ti multumesti tie pentru ceva care e parte din drumul tau pâna aici, pentru ce ti-ai multumi?
Pentru ca nu m-am mintit si am obtinut atât cât e, mult-putin-criticat-iubit, doar prin merit artistic propriu si cu chef si curiozitate de a invata. Si pentru ca, in pofida a orice, sunt indragostita iremediabil de meseria mea dupa atâtia ani.