„Anadolu” in turca sau „Anatolia” in greaca, denumire pe care am preluat-o si noi, este regiune Asiei de Sud-Vest care astazi corespunde cu partea asiatica a Turciei, Asia Minor, unde marile civilizatii ale lumii si-au lasat amprenta, de la denumiri inca pastrate ale localitatilor, la legende si bogatii arhitecturale care inca se lasa cautate si descoperite.

Conform informatiilor oficiale, Turcia are 19 situri inscrise pe lista UNESCO – cel mai recent introdus fiind Arslantepe Mound, introdus pe lista in 2021, si peste 50 de alte situri care sunt in curs de devenire, prezente pe ceea ce specialistii numesc tentative list.

Prin amabilitatea biroului de turism al Turciei, Go Türkiye, echipa urban.ro a vizitat o parte dintre siturile UNESCO din Anatolia de est, dar si obiective turistice care pot completa experienta unei vacante dedicate istoriei.

Exista mai multe variante de a descoperi siturile UNESCO din Anatolia, cu excursii individuale, care presupun calatoria cu masina, sau prin diferite pachete turistice care ofera excursii spre aceste situri – traseele cele mai cunoscute sunt propuse de Go Türkiye aici.

Traseul pe care vi-l propunem este Elazig – Malatya – Adıyaman, aproximativ 300 de km prin Anatolia de sud-est, o incursiune in natura, credinta, istorie si gastronomie.

Istoria Elazığ dateaza din perioadele paleolitice, din jurul anului 10.000 i.Hr., conform descoperirilor arheologice. Numele provine din Al-Azık, ca inseamna bogatie si abundenta, insa mai mult decat atat, ofera o incursiune religioasa foarte importanta.

Castelul Harput (Castelul Laptelui) a fost construit de urartieni in secolul al VIII-lea i.Hr., fiind acum la stadiul de ruina, pe care arheologii incearca sa o recupereze si o readuca castelul mai aproape de forma sa initiala. Din pacate, tot ce se vede in interiorul sitului sunt replici ale exponatelor originale – care in majoritatea lor, se afla la Ankara.

Ghidul local a povestit ca sunt mai multe legende in jurul numelui acestui castel. Una dintre legende mentioneaza ca laptele obtinut de la animalele hranite in apropiere, in special oi si capre, a fost folosit in locul apei la pregatirea mortarului, din cauza secetei din timpul constructiei castelului.

Foarte aproape de castel este si Biserica Fecioarei Maria (Meryem Ana Kilisesi), una dintre cele mai vechi biserici din Anatolia. Edificiul dateaza din anul 179 d.Hr. si este una dintre cele mai vechi si mai importante biserici antice din Anatolia, fiind inca folosita ca lacas de cult de Fundatia Asiriana Antica Fecioara Maria. Din castel, biserica pare sa fie ingropata in stanci, care formeaza peretele vestic al bisericii, oferind o priveliste asupra intregii vai.  

De asemenea, este deschisa publicului larg si o casa traditionala, unde s-au pastrat elemente traditionale atat la exterior, cat si la interior. Langa aceasta casa, se afla o moschee, a carui minaret este mai inclinat decat turnul din Pisa.

Tot in apropiere se afla si Lacul Keban, unul dintre cele mai mari lacuri artificiale din Turcia, cu o lungime de 125 de kilometri si o suprafata de 675 de metri patrati. Dupa construirea barajului Keban, s-a format un lac de baraj cu o suprafata de 64 de mii de hectare. In jurul lacului, s-au format zone de divertisment si recreere, dar si multe restaurante de peste, in special la digurile lacului.  

Totodata, in apropiere se afla si primul hotel viticol din regiune, Eskibaglar, care produce si vin rosu din strugurii celebri Okuzgozu si Bogazkere inca din 2006. Podgoriile detinute de proprietate sunt situate la o altitudine de 1400 de metri, iar pe mosie se cultiva doar acesti doi struguri.

Zona Malatya a fost la rascrucea Anatoliei si a Orientului Mijlociu inca din cele mai vechi timpuri, fiind totodata cel mai vechi drum din est: drumul care se intinde de la Malatya-Sivas pana la Erzurum si de acolo pana in Caucaz.

Istoric vorbind, schimburile comerciale si culturale dintre Mesopotamia si Anatolia pe acest drum au sporit importanta istorica si culturala a Malatyei. In prezent, drumul prin Malatya este in mare parte printre livezile de caise, regiunea fiind cel mai mare exportator de caise uscate din intreaga lume.

Orasul pare o intreaga sarbatoare dedicata caiselor, cu magazine si elemente decorative din caise peste tot, iar de anul trecut, la distanta foarte mica de Malatya, regiunea se bucura si de Muzeul in aer liber Arslantepe, care a fost inclus pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.

Sapaturile au fost efectuate inca din 1932, dar Arslantepe a fost transformat intr-un muzeu in aer liber si deschis vizitatorilor abia din 2011. La intrarea in muzeu au fost amplasate replici a doua sculpturi de leu, alaturi de Regele Tarhunza, gasite de arheologici in anii 1900-1932 si duse la Ankara.

De exemplu, in acest sit s-a descoperit un sistem administrativ primar, de inainte de scris, prin care se controlau tranzactiile de bunuri cu ajutorul sigilarii lor cu argila (cretulae). Astfel, incarcatura care se dadea la schimb avea o garantie clara ca este de calitate datorita sigiliului cu argila, iar producatorul isi putea pune propriile insemne pe acest sigiliu. Dupa ce se desfacea, aceste sigilii de argila se pastrau ca dovada – peste 6000 de astfel de sigilii fiind descoperite de arheologi in acest sit.

In plus, primele sabii cunoscute din lume au fost gasite in Arslantepe, care este si cea mai veche asezare dateaza din epoca calcolitica. Potrivit surselor hitite, orasul se numea Malitiya la acea vreme. Arslantepe este considerat a fi primul oras-stat din Anatolia.

O mare parte dintre vestigiile descoperite in acest sit, in special vase de ceramica, pot fi descoperite in Muzeul de Arheologie Malatya, unde mai sunt expuse si artefacte din epocile Neolitic, Calcolitic, Epoca Bronzului, Hitita, Asiriana, Urartiana, Romana, Bizantina, Selgiucide si Otomana.

Orasul Malatya mai ofera cateva surprize pentru vizitatori: un muzeul al aparatelor de fotografiat, care apartine unui colectionar foarte pasionat, fiind al treilea muzeu de acest gen ca marime din lume, o casa traditionala specifica, iar in apropiere, la Yeşilyurt, un muzeul al textilelor, dar si o parte de oras vechi reconditionat, unde se afla atat un muzeu al cafelei, cat si arhiva vechiului cinematograf.

Muzeul Aparatelor de Fotografiat este cel mai mare muzeu de tehnologie fotografica din Turcia, dar si din Europa si Asia, care ocupa locul trei in lume in ceea ce priveste dimensiunea colectiei sale: 2.023 de camere, datate din 1876 pana astazi in 44 de segmente diferite si peste 3000 de accesorii, o camera de cinema si una de proiectie. Toate apartin unui colectionar pasionat, inginerul Baki Tamer Selçuk, reparator si colectionar de camere foto.

In sectiunea dedicata aparatelor de fotografiere de la inceput de secol XIX, muzeul ofera si o serie de fotografii care la prima vedere sunt portrete de familie, insa care au o particularitate: cel putin una dintre persoanele din fotografie este decedata, iar astfel, isi puteau aminti de cel/cea care a murit. Tehnica a fost intens folosita in epoca victoriana, in special in America si Asia. Dupa developarea fotografiei, ochii le erau desenati, astfel incat portretul de familie sa fie complet.

Muzeul Textilelor ofera o incursiune in istoria locului, zona fiind propice in trecut si pentru cresterea viermilor de matase. Muzeul explica prelucrarea lanei si modalitatile de colorare a firelor, oferind chiar ateliere de lucrat la razboi – o activitate specifica doar fetelor/ femeilor.

Muzeul Cafelei, dupa denumirea sa corecta, de memorie a cafelei, a fost fondat de municipalitatea Yeşilyurt pentru a crea o calatorie istorica despre una dintre cele mai populare bauturi.

Muzeul se afla intr-unul dintre conacele istorice autentice din centrul orasului, cu scopul de a transmite traditia cafelei turcesti generatiilor viitoare si de a o prezenta turistilor. Muzeul numara 510 obiecte, care spun istoria culturii cafelei si includ articole precum un mojar vechi de 500 de ani, oale de cafea, diferite tipuri de ceasti, rasnite de mana, cantare, linguri de lemn si recipiente pentru delicii turcesti. Daca ajungeti la acest muzeu, incercati si cafeaua cu aroma de caise, un sortiment in care s-au amestecat boabele de cafea cu samburii de caise. Detalii aici.

Arhiva vechiului cinematograf este gandita interactiv, avand ecrane tactile si idei creative: de exemplu, poti ridica receptorul unui telefon vechi si vorbi cu personajele din filmul proiectat in cabina de telefon. Tot aici exista si o colectie de postere de cinema si o serie de camere video si proiectoare care au fost folosite in locatie.

Una dintre cele mai cunoscute si frumoase destinatii din Anatolia este regiunea Adıyaman  unde se afla varful montan Nemrut, din lantul muntos Taurus. Aici, legendele cu regi si cautarea de morminte ale acestora sunt inca o provocare pentru pasionatii de istorie si nu numai.

Probabil unul dintre cele mai frumoase drumuri rutiere din lume, Muntele Adıyaman Nemrut, sit UNESCO inca din 1987, este una dintre atractiile turistice cele mai importante ale Turciei.

Muntele Nemrut este cunoscut datorita statuilor sale magnifice ale zeitatilor si regilor din Adıyaman, darul Civilizatiei Commagene pentru umanitate. De mii de ani, Zeus, Apollo, Heracles, zeita Commagene si regele Antioh isi asteapta vizitatorii, cu tribut sau fara, protejati de un cap de vultur, mesager al zeitatilor si leul, simbolul puterii.

Drumul pana pe varf se face cu masina, aleile fiind pavate pentru ultima parte a drumului si destul de usor de urcat pana la artefacte. Peisajul este extraordinar la apus, cand zeitatile capata o lumina speciala, fiind bine conservate si realizate din blocuri de calcar si gresie, cu o inaltime de 8-10 metri.

Aici exista si Tumulul Muntelui Nemrut, locul de inmormantare al regelui Antioh I al Commagenei. Legendele spun ca si-a construit acest moramant langa zei inca din timpul vietii, pentru a fi considerat si el un rege-zeu, ca ii placeau petrecerile, iar tributul sau anual catre aceste zeitati era o mare petrecere, lasand vorba ca si dupa moartea sa, sa fie tot asa celebrati. Unii istorici nu sunt convinsi ca mormantul lui Antioh I este acolo si inca il cauta.

In apropiere se regasesc alte doua orase vechi, Perrhe si Arsemia, unde cercetarile arheologice sunt inca deschise, noi si noi descoperiri fiind facute. Cel mai recent, la Perrhe s-a descoperit un alt mozaic, un vestigiu al Regatului Commagene, un regat greco-iranian condus de o ramura elenizata a dinastiei orontide iraniene, care a servit ca stat-tampon intre marile puteri din Partia, Siria, Armenia si romani. Regatul a fost in cele din urma absorbit de Imperiul Roman in anul 72 d.Hr., cand imparatul Vespasian a destituit dinastia, iar regatul a fost definitiv reanexat pe teritoriul Siriei. Si aici, o serie de morminte au propriile lor legende.

Tot pe acest drum se afla si Podul Cendere, cel mai vechi pod arcuit din lume, o structura istorica de 120 de metri si latimea de 7 metri. Cea mai importanta caracteristica a Podului Cendere este ca a fost construit fara a folosi ciment. Podul a fost format prin suprapunerea a 92 de blocuri de piatra, fiecare cantarind 10 tone.