Andreas Petrescu este actor la Teatrul Elisabeta din Bucuresti si l-ati putut vedea in multe dintre comediile produse de acest teatru privat.

Dincolo de activitatea sa ca actor, Andreas este autorul piesei “Figuranta”, montata la Teatrul National din Bucuresti cu Tania Popa in rolul principal, dar si autorul pieselor care au stat la baza spectacolelor “Ma mut la mama”, “Ma mut la tata”, “Azi nu, poate maine”.

 Tot Petrescu este cel care se afla in spatele textelor invitatilor speciali si roasturilor de la iUmor.

Din 12 martie se intoarce la spectacolele la Teatrul Elisabeta, pentru moment reprezentatiile vor fi transmise online cu actorii jucand live pe scena teatrului, dar fara public in sala.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

  Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Am emotii intotdeauna inainte sa urc pe scena. Dupa o asemenea pauza insa, senzatia este ca sunt din nou in anul 2000 si debutez. La Teatrul Elisabeta nu vom avea public inca. Vom urca pe scena dar spectacolul va fi difuzat online. Cu 30% din sala nu poate functiona un teatru privat serios. Cât de curând insa eu sper ca vom putea sa ne intâlnim cu oamenii din public. Fara ei, nu are rost. E ca si cum ai vrea sa iti tii iubita in brate dar o poti face numai printr-un ecran. Nu poate dura la nesfârsit situatia asta. Facem teatru, facem iubire, nu videochat.

 Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Mi-a fost dor de scena si imi este dor de scena mereu. Am iubit de la 5 ani teatrul. De când am intrat pentru prima data la un spectacol cu parintii mei. Nu am stiut ca voi putea urca acolo, pe scena, dar am visat sa pot face asta. In martie 2020 incepuse probabil cel mai bun an al meu in teatru. 6 spectacole din care 4 roluri principale…era perfect. Si s-a oprit brusc. De atunci am ramas in asteptare. Un spectacol in aer liber, acum unul online… Dar sa raspund clar la intrebare. Cel mai tare imi lipseste prezenta publicului. Sunt dependent.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Am avut norocul sa lucrez foarte mult. Sunt scenarist la emisiunea iUmor asa ca am facut 2 sezoane anul acesta, am facut scenariul emisiunii de Craciun cu Stefan Banica, ba chiar am reusit sa scriu si un scenariu de film pe care il vom face in primavara. Am avut mintile la mine pentru ca am fost norocos. In tot timpul asta insa, colegii mei care traiesc doar din meseria de actor si nu sunt angajati la un teatru ci lucreaza independent, pe proiect, s-au descurcat foarte greu. A interesat pe cineva? Nu mi s-a parut. Virusul e foarte periculos, nimeni nu neaga asta. Dar daca autobuzele sunt pline, supermarketurile sunt pline, ce aveti cu salile de spectacole? Aici s-a oprit totul. Si doar aici.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

Sa nu-ti poti face meseria atât de mult timp e poate cea mai importanta problema dintre toate. Noi ne sunam si ne intrebam mereu: “ce ai mai auzit?” “Oare mai jucam anul asta?” Ne mai incurajam. “Hai, ca din primavara”. “Hai, ca din toamna”. Nu e usor. Deloc.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

La repetitii voi purta masca. Asa cum o facem toti, de altfel. Inainte de spectacol, pentru ca nu putem juca mascati, probabil ne vom face cu totii teste ca sa fim siguri ca nu ne vom imbolnavi reciproc. Asa cum se procedeaza acum in mai toate echipele de filmare din televiziuni. Mai mult de atât nu putem face. Pâna la urma, suntem actori. Ne vorbim de aproape, uneori ne pupam pe scena sau in filme…asa a fost mereu iar bolile nu au aparut pe lume anul acesta. Ne-am asumat niste riscuri din clipa in care ne-am hotarât sa fim actori.

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Sigur va fi nevoie de repetitii. De câte, vom vedea. Sigur iti spun insa ca am senzatia ca nu mai stiu replicile. Nu mi s-a intâmplat niciodata sa uit textul. Sper sa nu incep acum. Dar nu vom aparea oricum in fata oamenilor. Când vom fi pregatiti de spectacol, atunci vom termina repetitiile.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Nu. Stii de ce? Pentru ca, fara nicio exagerare, bucuria mea pe scena este fantastica. De fiecare data. E locul meu preferat. Iubesc scena asa cum imi iubesc familia. Ma duc cu bucurie acasa zi de zi. M-as duce cu mai mare bucurie dupa 1 an? Nu. Poate entuziasmul ar fi usor diferit. Poate as alerga. Dar bucuria e la fel de mare mereu.

Dintre spectacolele in care esti distribuit, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

E, aici deja pot sa-ti raspund cum nu o puteam face mai sus. Pe oricare. “Boeing Boeing”, “Te iubesc dar nu pe tine” “Dezbraca-te, vreau sa-ti vorbesc”, “Azi nu, poate mâine”, “Ghici cine suna”, “Puricele”…alege tu. Oricare dintre ele. Oricând. Cu ochii inchisi. Fara sa ma gândesc. Acum.