In lumea divertismentului creat pentru mase, exista putine subiecte la fel de sensibile si potential incendiare precum religia. De-a lungul istoriei, diverse opere de arta, literatura, filme si productii de televiziune au starnit indignare si acuzatii de blasfemie, in special cand a parut ca sfideaza sau satirizeaza credinte religioase profund inradacinate. Cu toate acestea, in timp, multe dintre operele initial controversate au fost acceptate, iubite si celebrate ca fiind parte din patrimoniul cultural mondial.

Mai jos va prezentam cateva exemple de opere de arta sau divertisment care initial au atras acuzatii de blasfemie sau batjocorire a crestinismului, dar care ulterior au devenit apreciate si au stabilit noi standarde pentru domeniul respectiv.

Un exemplu recent este ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris din 2024. 

Ceremonia, care urmarea sa prezinte istoria culturala bogata si viziunea artistica moderna a Frantei, a inclus un segment pe care multi spectatori l-au perceput ca fiind ireverentios fata de simbolurile si traditiile crestine. Grupurile religioase si comentatorii conservatori au condamnat rapid spectacolul, acuzand organizatorii de batjocorirea crestinismului si de nerespectarea sentimentelor religioase. Dezbaterea care a urmat a dominat discutiile de pe retelele de socializare si a subliniat o tensiune extraordinara intre expresia artistica si respectul religios.

In ciuda scandalului initial, o parte a publicului international si a presei au inceput sa reevalueze meritele artistice ale ceremoniei, mai ales dupa ce organizatorii au explicat ca referintele au fost intelese in mod eronat, nefiind vorba despre o intentie religioasa. Incidentul reflecta traiectoria mai multor opere de divertisment care, desi s-au confruntat cu reactii negative grave pentru tratarea temelor religioase, au fost in cele din urma reevaluate pentru contributia lor la arta si cultura. 

Printre exemple notabile de astfel de lucrari, de la filme controversate precum „Monty Python’s Life of Brian” si „Ultima ispita a lui Isus”, la videoclipuri provocatoare precum „Like a Prayer” al Madonnei. Sunt opere de arta si divertisment care ilustreaza atat parcursul dinamic de la indignare la veneratie dar si dialogul despre arta si religie care poate deschide noi moduri de a privi societatea.

Unul dintre cele mai vechi exemple vine din partea lui Caravaggio si pictura “Moartea Fecioarei” din 1606.

Reprezentarea de catre Caravaggio a mortii Fecioarei Maria a fost controversata deoarece artistul a folosit o prostituata drept model pentru reprezentarea Fecioarei, o alegere pe care multi au considerat-o blasfemiatoare si lipsita de respect. In plus, portretizarea realista, deloc idealizata, a mortii Mariei, a fost considerata calomnioasa pentru un subiect atat de sacru. Impactul a fost pe masura: pictura a fost respinsa categoric de parohia bisericii Santa Maria della Scala din Roma unde ar fi urmat sa fie expusa, lucrarea a scandalizat papalitatea si crestinii la vremea respectiva care au reactionat agresiv.

Cu timpul, lucrarea a devenit un canon in istoria artei, fiind considerata revolutionara pentru abordarea realismului si utilizarea dramatica a luminii si umbrei. In prezent este considerata o capodopera a artei baroce, recunoscuta pentru profunzimea emotionala si naturalismul puternic care a influentat ulterior alte reprezentari importante cu subiect religios si nu numai.

Aproape 380 de ani mai tarziu, in 1979, filmul satiric „Monty Python’s Life of Brian” a fost condamnat de grupurile religioase si de crestini drept o blasfemie cruda.

Filmul realizat de grupul britanic de comedie Monty Python a fost criticat aspru pentru abordarea ireverentioasa a povestilor biblice. In ciuda controversei, in timp a castigat in cele din urma o larga apreciere si este acum considerat una dintre cele mai mari comedii din toate timpurile, laudat pentru comentariile cu tema sociala, inclusiv la adresa culturii „cancel”.

„Ultima ispita a lui Hristos”, filmul lui Martin Scorsese din 1988, a fost intens criticat pentru sublinierea trasaturilor umane ale lui Iisus.

Filmul a fost controversat pentru portretizarea lui Iisus ca avand trasaturi umane, se lupta cu indoiala, frica si inspita. Multe grupuri religioase au protestat impotriva filmului pana la punctul in care Scorsese — care avea deja  patru Oscaruri in portofoliu pana la momentul respectiv si era un crestin catolic declarat — a fost obligat sa adauge un mesaj inainte de fiecare proiectie a pelicului care sustinea ca “Acest film nu este bazat pe Evanghelii, ci pe o explorare fictiva a conflictului spiritual etern.”

Productia i-a adus lui Scorsese o nominalizare la Oscar pentru cea mai buna regie insa l-a privat pe Willem Dafoe de o nominalizare pentru prestatia in rolul lui Iisus — una dintre cele mai bune din cariera sa — de frica protestelor. Ulterior, filmul a fost recunoscut pentru explorarea artistica si teologica, castigand aprecierea criticilor si un public dedicat. Este difuzat anual la TV in saptamana patimilor.

O alta portretizare a lui Iisus din 1973, in musicalul “Jesus Christ Superstar”,  a fost de asemenea criticata aspru.

Filmul bazat pe musicalul de pe Broadway compus de Andrew Lloyd Webber si Tim Rice s-a confruntat cu critici de blasfemie pentru portretizarea moderna si neconventionala a ultimelor zile ale lui Iisus. 

Desi a fost proiectat pentru Papa Paul al VI-lea care l-a apreciat si a considerat ca ar putea aduce oamenii mai aproape de biserica, publicul, presa si anumite grupuri religioase au criticat  caracterizarea lui Iuda ca fiind prea digerabila, lipsa aluziilor la invierea lui Iisus si insinuarile legate de viata lui sexuala. Filmul a fost considerat si anti-semit deoarece ar fi transformat evreii in antagonisti, fiind interzis in mai multe tari, inclusiv Africa de Sud unde a fost catalogat “nereliogios” si in Ungaria pentru “distribuirea propagandei religioase”.

De-a lungul timpului, filmul a devenit apreciat pentru abordarea sa inovatoare a povestirii si pentru impactul sau asupra musicalurilor. Musicalul se joaca si astazi in intreaga lume si a devenit unul dintre cele mai bine vandute musicaluri din istorie, pana in 1989 a detinut recordul pentru cel mai longeviv spectacol de teatru muzical din lume.

Serialul “South Park” ruleaza din 1997 si a avut mii de momente catalogate drept blasfemie si batjocura la adresa crestinismului.

Recunoscut pentru umorul provocator si adesea controversat, „South Park” a fost adesea acuzat de satanism, ca ironizeaza crestinismul si alte religii. In ciuda acestui fapt, serialul a castigat un numar tot mai mare de fani si a fost aclamat de critici pentru satira sa indrazneata si comentariile cu tema sociala. In prezent este considerat un stalp important al modului in care au fost integrate anumite probleme ale societatii in desenele animate, fiind explicate intr-un mod amuzant, care deschide dialoguri pe anumite teme.

Fotografia „Piss Christ” de Andres Serrano a starnit scandaluri uriase in 1987, cand a fost expusa prima data.

Fotografia care reprezinta un crucifix scufundat in urina artistului a fost extrem de controversata si condamnata ca blasfemie de multe grupuri crestine. Lucrarea a provocat dezbateri intense cu privire la limitele artei si ale libertatii de exprimare, existand amenintari la viata artistului. Inclusiv fotografia a fost atacata cu ciocanul, mai multe persoane au incercat sa o distruga si sa interzica expunerea ei in SUA si Australia.

In SUA, scandalurile s-au agravat cand s-a aflat ca Serrano a primit 5.000 de dolari din Fondul National pentru Arte, finantat de stat si, in fond, de cetateni. Serrano a primit numeroase amenintari cu moarte, a pierdut comisioane si burse iar bugetul Fondului pentru arte a fost taiat din cauza lui, mii de artisti au avut de suferit in urma reactiei publice. Artistul s-a declarat catolic si supus lui Hristos si a spus ca nu se astepta niciodata la o asemenea reactie, neavand intentia de a jigni pe cineva.

Ulterior, „Piss Christ” a fost aparata ca o opera semnificativa de arta contemporana. Este apreciata pentru explorarea provocatoare a comercializarii si trivializarii simbolurilor sacre, starnind discutii importante despre rolul artei in societate.

Cel mai cunoscut exemplu din muzica este videoclipul „Like a Prayer” lansat de Madonna in 1989.

Videoclipul „Like a Prayer” a fost acuzat de blasfemie pentru utilizarea imaginilor religioase, inclusiv cruci in flacari si o reprezentare a unui sfant negru. Grupurile crestine, inclusiv Vaticanul, au protestat pentru interzicerea clipului si au cerut boicotul companiei Pepsi, care a utilizat melodia intr-o reclama cu Madonna, si subsidiarelor KFC, Taco Bell si Pizza Hut. Initial, Pepsi a aparat reclama, sustinand diferenta dintre motivul lor comercial si opiniile artistice ale Madonnei insa pana la urma a cedat protestelor intense si a anulat campania de promovare a acesteia. 

A urmat boicotul televiziunilor care au interzis difuzarea videoclipului — desi MTV a continuat sa il prezinte de cateva ori pe zi. Succesul melodiei la radio l-a determinat pe Papa Ioan Paul al II-lea sa ii incurajeze pe oameni sa o boicoteze pe Madonna in Italia, inclusiv sa interzica existenta casei de discuri care o sustinea pe artista. Vaticanul a reusit pana la urma sa interzica concertul din turneul „Blond Ambition” in Italia.

In ciuda reactiilor negative, cantecul a devenit un mare succes si este considerat in prezent una dintre cele mai emblematice si influente opere ale Madonnei.

Una dintre cele mai vizitate picturi din lume, „Judecata de Apoi” de Michelangelo din Capela Sixtina, a fost acoperita cu forta de catre crestini pentru ca il reprezenta pe Hristos nud pentru prima data in istorie.

Pictata intre 1536-1541, “Judecata de Apoi” se afla in al doilea cel mai vizitat obiectiv muzeal din lume: Capela Sixtina a Vaticanului (anul trecut a avut 6,8 milioane de vizitatori). Cand a fost dezvelita, reprezentarea realizata de Michelangelo a fost criticata pentru nudurile sale, inclusiv cele ale lui Hristos si ale sfintilor, pe care multi le-au considerat nepotrivite si sacrilegii. Nuditatea a dus la cereri de cenzura, iar artistii de mai tarziu au fost insarcinati sa picteze frunze si materiale peste zonele intime ale unor figuri ale frescei. Ulterior, adaugirile respective au ajuns sa fie considerate una dintre cele mai mari catastrofe din istoria artei.

In prezent, pictura este apreciata drept una dintre cele mai mari realizari ale artei renascentiste, devenind canonul predat in toate scolile de istoria artei si exemplul de arta ideala.

De fapt, toate exemplele de mai sus demonstreaza modul in care arta vizuala care provoaca initial controverse pentru abordarea temelor religioase poate fi ulterior reevaluata si apreciata pentru inovatia artistica, comentariul cultural si contributia la discutii mai ample in cadrul societatii.