Skip to content

Autobiografia liderului U2, Bono, „SURRENDER. 40 de piese, o singura poveste“ e acum in limba romana. Coperta cartii are titlul in limba romana, scris de mana chiar de Bono. Cateva povesti din carte.

Cartea „SURRENDER. 40 de piese, o singura poveste“, semnata de Bono, cartea asteptata de foarte multi fani ai trupei a aparut in romaneste la doar cateva luni de la lansarea in engleza si poate fi gasita la targul de carte Gaudeamus, la editura Litera.

O scriere onesta, intima si profunda, Surrender este povestea vietii remarcabile pe care o traieste Bono – artist, activist si solist al trupei de rock irlandeze U2. O carte despre provocarile cu care s-a confruntat, prieteniile pe care le-a legat de-a lungul timpului, familia si mediul care l-au modelat.

Surrender este cea mai noua recenzie de pe lista de lectura a lui Bill Gates, care a clasificat-o drept cea mai buna carte de memorii, din ultima perioada: „Cartea a aparut in aceasta luna, deci este cea mai recenta lectura din lista mea. Daca sunteti un fan U2, s-ar putea sa o fi rasfoit deja. Iar daca nu, veti descoperi in ea o lectura placuta despre cum un baiat din suburbiile Dublinului a crescut pentru a deveni un star rock cunoscut in intreaga lume si un filantrop. Sunt norocos sa-l numesc pe Bono prietenul meu, autobiografia sa continua sa ma surprinda.“

Fiind un artist emblematic si cofondator al organizatiilor ONE si (RED), despre cariera lui Bono s-a scris de nenumarate ori. Dar, in Surrender, Bono este cel care pune mana pe stilou, scriind pentru prima data despre viata sa remarcabila si despre cei cu care a impartasit-o. Cu vocea sa unica, Bono transpune cititorii in perioada in care a crescut la Dublin, marcata inclusiv de pierderea brusca a mamei sale, la varsta de paisprezece ani, perioada urmata de calatoria neobisnuita a trupei U2 – devenind una dintre cele mai influente trupe rock din lume. Volumul este si o relatare a celor peste douazeci de ani de activism dedicat luptei impotriva SIDA si saraciei extreme.



O scriere cu candoare, introspectie si umor, marturii despre experientele care l-au provocat, modelat si sustinut pe artist.



„Cand am inceput sa scriu aceasta carte, speram sa desenez in detaliu ceea ce inainte schitasem doar in cantece. «Surrender» este un cuvant incarcat de sens pentru mine. Crescand in Irlanda in anii saptezeci, cu pumnii mereu in sus (din punct de vedere muzical), conceptul imi parea strain. Un cuvant pe care l-am conturat abia atunci cand mi-am adunat gandurile pentru o carte. Inca e o lupta despre a fi smerit, pentru mine. In trupa, in casnicia mea, in credinta mea, in viata mea de activist. «Surrender» este povestea lipsita de progres a unui pelerin… completata cu o doza suficienta de distractie pe parcurs.”, Bono


Subtitlul cartii „40 de piese, o singura poveste“ este o referire la cele 40 de capitole ale cartii, fiecare fiind numit dupa o melodie U2. Bono a creat si patruzeci de desene originale pentru Surrender, care apar pe tot parcursul lecturii.

Printre amintirile amuzante din carte, Bono povesteste cum a adormit cu o sticla de whiskey in brate in casa lui Frank Sinatra, fiind speriat ca s-a scapat pe el. O alta anecdota este despre momentul in care a fost invitat cu sotia lui la Casa Alba, de catre Barack si Michelle Obama, si a adormit beat in dormitorul Lincoln unde a fost descoperit de fostul presedinte american.

Din capitolul 1 intitulat „Lights of Home”: „Intr-una din camerele din inima mea, in locul unde majoritatea oamenilor au trei usi, eu am numai doi. Sunt doua usi batante care au iesit din balamale de Craciun in 2016. Asa ca iata-ma aici, la Spitalul Mount Sinai. New York City. Daca vreau sa continui sa traiesc si sa cant, am nevoie de sange si de creier. Stiu ca n-o sa ma simt chiar ca intr-o zi buna atunci cand ma voi trezi dupa cele opt ore de operatie, dar stiu si ca sa te trezesti este mai bine decat alternativa.”

Despre relatia cu sotia lui, Ali, pentru care a scris celebrul hit „With or Without You” care ofera titlul capitolului 16, Bono a scris: „Ali ar fi fost mai fericita cu o viata mai simpla decat cea pe care am avut-o. Si nu a trecut mult dupa nunta noastra cand am inceput sa simt ca devenise distanta fata de viata pe care o traiam. Desi nu era pretentioasa in vreun mod egoist, Ali nu a fost niciodata doar iubita mea, iar acum nu avea sa devina doar sotia mea. Niciunul dintre noi nu stia ce inseamna termenul sotie oricum, si nici nu aveam habar cat de valoroasa avea sa fie aceasta relatie pentru fiecare dintre noi. Eram pregatiti pentru o cale lunga dar erau goluri in buzunare de la inceput, cum a fost imaturitatea mea. (…) Si-a dat seama si ca mai sunt alti trei barbati in casnicia ei. Barbati pe care ii indragea foarte tare dar care ii luau barbatul de langa ea, nu doar in imaginatie, ci il luau fizic in jurul lumii.”

In capitolul 17 intitulat „Desire” vorbeste despre frica pe care simtit-o la ideea de a deveni parinte iar in capitolul 18 „Who’s Gonna Ride Your Wild Horses” spune ca spera ca a fost un tata bun dar ca „altii ar putea spune mai bine aceste lucruri. Nu sunt mandru de momentele in care nu am fost un parinte bun, cand mi-am pierdut firea, cand nu mi-am controlat furia. Fetele au vazut partile astea. Baietii mai putin. Oare avea legatura cu relatia pe care am avut-o cu tatal meu? Eram constient ca nu imi doream sa am cu copiii mei acelasi tip de relatie pe care am avut-o eu cu tatal meu.” 

Mai multe fragmente pot fi citite pe site-ul people.com.

Citește în continuare