De cateva zile gasiti in librarii un nou roman de Julian Barnes, Barbatul cu haina rosie, in traducerea lui Radu Paraschivescu.

Cartea a aparut la editura Nemira si este o fresca a Belle Époque cu eroii si antieroii ei, cu scriitorii, artistii si gânditorii care au marcat-o – ne intâlnim, printre altii, cu Henry James, Sarah Bernhardt, Oscar Wilde, Marcel Proust, in schimburi de idei memorabile.

Vara lui 1885. Trei francezi ajung la Londra pentru cumparaturi. Unul dintre ei e print, altul e conte, iar al treilea nu are rang nobiliar. E un italian care, cu patru ani in urma, a fost subiectul celui mai cunoscut portret al lui John Singer Sargent. Se numeste Samuel Pozzi, pionier in ginecologie si liber-cugetator, un om de societate cu o viata amoroasa faimoasa pentru complicatiile ei.

Viata lui Pozzi se desfasoara pe fundalul Parisului de la sfârsitul secolului al XIX-lea, minunata epoca a extravagantelor si a placerilor, marcata, totodata, de narcisism, decadenta si violenta.

Urban.ro va prezinta un fragment din „Barbatul cu haina rosie” si, prin amabilitatea Editurii Nemira, cu codul BARNES20 aveti o reducere de 20% extra la acest titlu pe nemira.ro, cod valabil pana pe 31 octombrie.

Montesquiou avea treizeci de ani când a ajuns la Londra în iunie 1885. Exact cu un an mai devreme, în iunie 1884, Joris-Karl Huysmans îşi publicase cel de-al şaselea roman, À Rebours – tradus prin În răspăr sau Contra firii –, în care protagonistul era un aristocrat de douăzeci şi nouă de ani, ducele Jean Floressas Des Esseintes. Precedentele cinci romane ale lui Huysmans fuseseră exerciții de realism à la Zola; de data asta, s-a detaşat de ele.

À Rebours este o Biblie visător-meditativă a decadenței. Des Esseintes este dandy şi estet, ca urmare a unui grețos exces de cosangvinizare, ultimul reprezentant al neamului, cu gusturi stranii şi manipulatoare, cu prețuire pentru hainele scumpe, bijuterii, parfumuri, cărți rare şi coperte rafinate. Huysmans, un mărunt funcționar public care-l cunoştea pe Montesquiou doar după reputație, obținuse informații precise despre casa contelui de la prietenul lui, poetul Mallarmé.

Contele avea teorii proaspete şi idiosincratice în materie de decorațiuni interioare: vedeai la el în casă un târnăcop pe o blană de urs polar, piese de mobilier bisericesc, o gamă de ciorapi de mătase într-o casetă de sticlă şi o țestoasă vie, suflată cu aur. Faptul că asemenea detalii erau autentice îl vexa pe Montensquiou, fiindcă unii cititori auzeau zgomotul de ivăr tras al unui roman-à-clef şi presupuneau că şi restul lucrurilor din roman erau adevărate. Se spune că Montesquiou i-a comandat cândva o serie de volume rare unui librar care se întâmpla să fie unul dintre prietenii lui Huysmans; când s-a dus să le ia, librarul, nerecunoscându-l pe conte, a comentat iritant: „A, monsieur, iată nişte cărți numai bune pentru Des Esseintes“. (Sau poate că, de fapt, îl recunoscuse.)

Şi iată încă o paralelă. Cu un an înainte ca Montesquiou să facă prima călătorie la Londra, umbrosul său omolog ficțional plecase la drum cu exact aceeaşi intenție, iar „călătoria“ formează unul dintre capitolele cele mai cunoscute ale cărții. Des Esseintes trăieşte în izolare spirituală, fie ea şi de suburbie, în Fontenay; într-o dimineață, îi cere servitorului să-i pregătească un costum comandat de la Londra, de unde îşi procurau hainele toți parizienii bine îmbrăcați. Ia trenul de Paris şi ajunge la Gare des Sceaux. Vremea e oribilă. Des Esseintes ia o trăsură, pe care o închiriază cu ora. Ea îl duce mai întâi la librăria Galignani de pe rue de Rivoli, unde cercetează câteva ghiduri ale Londrei. Răsfoind un Baedeker, găseşte o listă cu galerii de artă londoneze, ceea ce-l face să viseze despre arta engleză modernă, îndeosebi despre Millais şi G. F. Watts: tablourile ultimului i se par „schițate de un Gustave Moreau suferind“.

Afară, vremea continuă să fie atroce – „o rată de viață englezească plătită în contul lui de aici, din Paris“. Birjarul îl duce la Bodega, care, în ciuda denumirii, este un loc frecventat de englezime; aici atât expații, cât şi turiştii găsesc vinurile cu adaos de coniac pe care le preferă. Vede „un şir de mese pline cu coşuri de biscuit Palmer’s, şi prăjiturele râncede şi sărate, şi platouri doldora de plăcinte cu carne tocată şi sendvişuri ale căror exterioare insipide conțineau comprese cu muştar care ardeau“. Bea un pahar cu vin de Porto, pe urmă unul cu vin de Xeres. E înconjurat de englezi şi îşi dă seama că se transpun în personaje din Dickens. „Se instală confortabil în această Londră a imaginației lui.“

Foamea îşi anunță prezența: Des Esseintes e dus la o tavernă de pe rue d’Amsterdam, vizavi de Gare Saint‑Lazare, de unde îi va pleca trenul portuar. Localul e uşor de recunoscut ca fiind Austin’s Bar sau The English Tavern, ulterior Bar Britannia (care există şi astăzi ca Hotel Britannia). Masa lui constă într-o supă grasă de coadă de bou, eglefin afumat, friptură de vită şi cartofi, brânză Stilton şi plăcintă cu rubarbă; bea două halbe mari de bere slabă, un pahar de bere neagră, cafea cu gin şi apoi un coniac; între berea neagră şi cafea fumează o țigară.

La Tavern, la fel ca la Bodega, e înconjurat de „o droaie de insulari cu ochi albaştri ca de porțelan, chipuri roşii şi expresii deschise sau arogante, care răsfoiau ziare străine; numai că aici se găseau şi câteva femei care mâncau câte două, fără însoțitori – englezoaice robuste cu fețe băiețoase, dinți mari cât cuțitele de paletă, obraji roşii ca merele, mâini şi picioare lungi. Atacau cu entuziasm porții de friptură de pulpă de vacă.“

Des Esseintes încă are timp să prindă trenul, dar se surprinde reflectând că, la precedenta călătorie în străinătate – în Olanda –, aşteptările în virtutea cărora viața olandeză avea să fie similară cu arta olandeză îi fuseseră crunt înşelate. Dacă Londra avea să se situeze şi ea sub nivelul preconcepțiilor lui dickensiene? „Ce rost avea să te pui în mişcare“, se întreabă el, „când omul putea să călătorească formidabil doar stând pe un scaun? Nu era deja la Londra?“ La ce bun să rişti realitatea, când imaginația poate fi la fel de – dacă nu şi mai – răsplătitoare? Aşa că birjarul credincios, dar costisitor îşi duce pasagerul înapoi la Gare des Sceaux, de unde se întoarce acasă.

Cartea „Barbatul cu haina rosie” de Julian Barnes poate fi gasita deja in librarii. Daca doriti sa o achizitionati, cu codul BARNES20 aveti o reducere de 20% extra la acest titlu pe nemira.ro, cod valabil pana pe 31 octombrie.