Beneficiile reducerii saptamanii de munca la 4 zile. Legea celor 40 de ore de lucru este inradacinata de fapt in munca fizica, nu in cea cognitiva care predomina in prezent.
In perioada post-pandemie, companiile care exploreaza optiunea de a permite angajatilor sa lucreze patru zile pe saptamana spera sa reduca epuizarea profesionala si sa ii incurajeze sa gaseasca un echilibru mai bun intre cariera si viata personala.
Tendinta castiga teren in Australia, Europa si Japonia, unde a fost lansata luna trecuta o campanie care incurajeaza angajatorii sa reduca programul de lucru la patru zile. Momentan, companiile americane se feresc sa adopte acest obicei.
Un studiu Gallup din 2022 arata ca 8% dintre angajatii cu norma intreaga lucreaza doar patru zile pe saptamana, in crestere de la 5% in 2020.
Explicatiile pentru beneficiile reducerii saptamanii de lucru provin dintr-un interviu pe care expertul Dale Whelehan l-a acordat recent pentru Associated Press.
Whelehan este director general al 4 Day Week Global, o firma care ofera consultanta companiilor ce doresc sa scurteze programul de lucru al angajatilor, un proces care poate dura pana la cateva luni.
Associated Press a discutat cu Whelehan despre motivele pentru care companiile ar dori sa ia in considerare aceasta schimbare. Expertul sustine ca exista o multime de dovezi care sugereaza ca trebuie sa facem ceva fundamental diferit in modul in care lucram: “Avem probleme de epuizare. Avem o criza de recrutare si retentie in multe sectoare. Avem un stres crescut in randul fortei de munca, ceea ce duce la probleme de sanatate, probleme legate de echilibrul dintre viata profesionala si cea privata, conflicte intre munca si familie. Avem oameni care stau in masini pentru perioade lungi de timp, contribuind la o criza climatica. Avem anumite parti ale populatiei care pot lucra mai multe ore si, prin urmare, sunt recompensate pentru acest lucru si se creeaza si mai multe inechitati.”
Whelehan a facut si un mic istoric al rationamentului din spatele standardului de 40 de ore de munca.
Provine din epoca post-industriala cand munca era predominant fizica. In urma unor cercetari, americanul Frederick Taylor a devenit unul dintre primii consultanti in management din lume, cercetarile fiind publicate in 1909 in “The Principles of Scientific Management”, considerata una dintre cele mai importante carti in domeniu.
Taylor a analizat relatia dintre oboseala si performanta, realizand o multime de studii stiintifice in acest sens, ceea ce a condus la necesitatea unei saptamani de cinci zile de munca, spre deosebire de o saptamana de sase zile cum era anterior. Insa mare diferenta intre secolul trecut si prezent este ca munca nu mai este la fel de laborioasa din punct de vedere fizic, fiind tot mai predominant cognitiva si emotionala.
La nivel fiziologic, creierul, ca muschi, nu poate rezista la acelasi nivel de ore de munca ca muschii din corpul nostru. Iar aici apare neconcordanta semnalata de Whelehan, cu structura de lucru invechita de 40 de ore, inradacinata intr-o munca foarte fizica spre deosebire de nevoile cognitive tot mai prevalente.
Expertul sustine ca reducerea timpului de lucru aduce castiguri de productivitate prin faptul ca oamenii au in mod natural mai mult timp sa se odihneasca si sa se recupereze, ceea ce le permite sa revina intr-o noua saptamana mai implicati si mai odihniti.
Whelehan semnaleaza si schimbarea fundamentala prin care trec organizatiile in timpul tranzitiei la o saptamana de patru zile. Se foloseste un principiu numit 100-80-100: 100% plata pentru 80% timp pentru 100% productie.
Fiecare companie trebuie sa faca o tranzitie personalizata pe context pentru a mentine activitatea, productivitatea si rezultatele la acelasi nivel: “Sa nu ne mai gandim la productivitate ca la cat timp este nevoie pentru a face ceva, ci sa ne concentram pe rezultatele despre care stim ca duc afacerile inainte.”
Intrebat ce tipuri de munca ar putea fi eliminate pentru a creste productivitatea, Whelehan a raspuns ferm: “Intalnirile. Suntem dependenti de reuniuni. A devenit din ce in ce mai rau dupa pandemie. Cred ca acest lucru provine in mare parte dintr-o cultura a indeciziei. Exista un sentiment prin care nu se doreste luarea deciziilor si, prin urmare, se prelungeste procesul care implica multe persoane in luarea unei decizii, astfel incat fiecare sa aiba o responsabilitate si, de fapt, nimeni sa nu aiba responsabilitate. Iar acest lucru nu este bun atunci cand vine vorba de marea problema a productivitatii.”
