Bobi Pricop este unul dintre cei mai apreciati tineri creatori de teatru, care cu fiecare spectacol incearca functionalitatile multimedia si pune accent pe lumea virtuala, fara a uita insa de emotia pe care teatrul trebuie sa o transmita. Aceasta nu inseamna doar scenografie si light-design ci impreuna cu textul ales realizeaza o experienta pentru spectator.

Este cunoscut publicului pentru “Jocuri in curtea din spate” de Edna Mazya – spectacol de licenta preluat de Teatrul ACT Bucuresti, 2011, cu care a castigat premii in Gala Absolventilor UNATC 2011, “Pisica verde” de Elise Wilk de la Teatrul Luceafarul Iasi, 2015 – realizat intr-o maniera inedita de punere in scena a sistemul silent disco, “UFO” la Teatrul National Bucuresti, 2017, “O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii” care se vede si in aceasta stagiune la TNB sau pentru “Profu’ de religie” – productie a teatrului “Marin Sorescu” Craiova, cu care a si castigat Premiul pentru Cea Mai Buna Regie in carul Festivalului Scurt Oradea din 2012.

Alexandru Potocean, Ada Gales, Istvan Teglas, Raluca Aprodu si Ciprian Nicula joaca in noul spectacol din Bucuresti, “Beginners”, care va avea premiera la finalul lunii februarie

Daca la finalul anului 2019, Bobi Pricop revenea la Craiova cu o montare dupa Eric Bogosian, “RADIO”, care il are in rol principal pe Sorin Leoveanu, inceputul acestui an il prinde la Bucuresti, cu repetitii pe scena Nationalului bucurestean, cu un text al unui autor britanic din care el a mai tot montat – Tim Crouch.

Acesta este cel de-al 3-lea text al autorului pe care il monteaza, dupa dupa „Stejarul” la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt si „Autorul” la Teatrul National „Marin Sorescu” Craiova si ii are in distributie pe Alexandru Potocean, Ada Gales, Istvan Teglas, Raluca Aprodu si Ciprian Nicula. Scenografia va fi realizata de Nikola Toromanov, iar coregrafia si muzica ii apartin lui Eduard Gabia.

Ar fi vrut sa fie actor insa pasiunea pentru tehnologie si IT l-a impins spre regie

Ai fost atras de actorie in prima faza, apoi de regie. Cand a inceput acest lucru?

Asa e, initial am vrut sa fiu actor. Dupa ce am picat doi ani la rand la UNATC, aflasem ca Sanda Manu urma sa ia o clasa la Facultatea de Artele Spectacolului de la Universitatea „Spiru Haret” si toata lumea m-a incurajat sa merg acolo. A fost o experienta care m-a format, au fost trei ani extrem de importanti, in care am lucrat foarte mult si, datorita doamnei Manu, am descoperit enorm de multe lucruri despre mine, dar si despre meseria asta. Cum ar fi, de exemplu, faptul ca nu o sa fac actorie, pana la urma.

Cand am dat admitere la Regie, la UNATC, nu stiam foarte multe despre ce se intampla acolo. Asa ca am intrat intr-o noua lume, in care mi-am cautat locul vreo trei ani, pana sa simt cu adevarat ca sunt unde trebuie si asta pentru ca lucrurile pe care le faceam au inceput sa capete sens si sa devina tot mai valoroase.

Ce te-a determinat sa intri in lumea aceasta?

Am descoperit teatrul prin clasa a 10-a. Am intrat in trupa de teatru a liceului, si cu ei am mers prin tara la o gramada de festivaluri de teatru in limba engleza pentru adolescenti organizate de British Council.   Eram o gasca mare, multi dintre cei pe care i-am cunoscut la festivalurile alea imi sunt colegi acum – actori, scenografi, regizori. Am cunoscut tot felul de povesti, tot felul de oameni, era o deschidere extraordinara catre un viitor pe care nu mi-l imaginasem. Eram convins ca o sa dau la Politehnica, ma pasionau IT-ul, noile tehnologii. Asta nu s-a schimbat prea mult. Primisem si o multime de premii pentru Cel mai bun actor, asa ca mi s-a parut alegerea fireasca sa dau admitere la actorie.

Ai explorat de-a lungul timpului texte diferite si ai avut abordari diferite. Ce te intereseaza sa atingi atunci cand gandesti un nou spectacol

Cel mai mult ma intereseaza ce se intampla in mintea spectatorilor, cum ajunge la ei povestea de pe scena si cum i-as putea provoca sa-si puna intrebari, sa treaca prin filtrul lor tot ceea ce vad, ce simt, ce li se intampla in sala de teatru. Dincolo de orice miza artistica, mi se pare extrem de valoroasa ideea de a testa granita dintre scena si sala, de a vedea pana unde povestea ne apartine noua, celor care am creat spectacolul, si din ce punct devine a celui care o recepteaza. Si cum se transforma, cum capata o alta viata.

Experimentez cu diferite conventii teatrale, tocmai din dorinta de a gasi mereu o formula noua, directa, pentru a transmite emotia, una care sa fie relevanta pentru oamenii secolului asta si intr-un mod care sa-i tina interesati, curiosi.  Vreau ca la finalul spectacolului sa simta ca a fost vorba despre ei, chiar daca ce au vazut nu are o legatura directa cu experienta lor de zi cu zi, emotia pe care o simt, cu care raman, asta trebuie sa fie a lor. 

• 

• 

• 

Cum alegi textele?

Destul de greu. Citesc foarte multe texte, insa sunt putine cele care imi spun cu adevarat ceva, care rezoneaza cu cautarile mele, care reusesc sa ma mai surprinda. Dar, dincolo de text in sine, e oricum mereu gandul la spectacolul pe care piesa aia ti-l poate inspira, pe care-l vizualizezi deja in timp ce citesti. 

Conteaza foarte mult ce lucruri ma preocupa in momentul respectiv, dar bineinteles ca e important si unde montez, care e publicul caruia ma adresez, trupa de actori cu care urmeaza sa lucrez, spatiul pe care il am la dispozitie. Sunt o gramada de variabile, dar totul porneste de la o poveste in care sa cred.

Una dintre cele mai importante nominalizari a fost cea din 2017 la Premiul Europei pentru Noi realitatii teatrale, o distinctie prestigioasa acordata de Comisia Europei

In primavara ai fost invitat la o discutie despre realitate si multimedia pe scena contemporana. Cum se impaca noua tehnologie cu realitatea teatrala clasica ?

Teatrul si tehnologia se impaca foarte bine atata vreme cat creeaza emotie. Daca e vorba doar o demonstratie hi-tech sterila, care nu contribuie cu nimic la poveste si nu aduce nimic spectacolului, nu ma intereseaza.

In „Autorul” de la Teatrul National din Craiova, de exemplu, nu exista nici macar scena. Actorii si spectatorii stau pe aceleasi gradene, spectacolul e intalnirea asta directa intre doua lumi, nu sunt costume, nu e decor, exista si o oarecare doza de interactivitate, asa ca nu prea stii la ce sa te astepti… Asta e valabil si pentru actori. Si, totusi, e o experienta absolut tulburatoare, construita doar din cuvinte si emotia de a fi prezenti acolo, impreuna. In egala masura, au fost spectacole in care am folosit tehnica montajului, filmari live, transmisiuni in direct din spatii in care se desfasoara actiuni simultane, silent disco, scenografii virtuale, holograme etc. Mi se pare ca e loc pentru toate.  

Cred ca tehnologia trebuie sa fie purtatoarea povestii. Suntem inconjurati de gadgeturi si de tot felul de aplicatii, suntem conectati non-stop la telefon, vedem lumea din ecranele astea pe care le purtam mereu dupa noi, e normal ca teatrul, care a fost mereu oglinda societatii sa ia si partea asta a vietilor noastre. Pentru a ne ajuta sa ne vedem asa cum suntem, pentru a ne transmite mesajele cat mai direct, cat mai concret.

Care sunt sursele de inspiratie atunci cand alegi sa faci un spectacol nou?

Cred ca orice te poate inspira, cartile pe care le citesti, filmele pe care le vezi, ce se intampla cu lumea din jurul tau, dar si cu societatea, oamenii pe care ii cunosti, experientele care te marcheaza. Nimic nu se pierde, totul se transforma… in teatru.

Ce iti place sa faci in timpul liber?

Incerc sa fac cat mai mult sport, sa petrec timp cu prietenii si familia, sa calatoresc.

Ce ai vrea sa experimentezi in viitorul apropiat?

Mi-as dori sa fac film, ma intereseaza foarte mult zona asta. Nu cred ca voi renunta vreodata la teatru, dar mi-as dori sa experimentez si cinematografia. Cred ca acolo sunt alte provocari si sunt foarte curios cum le voi face fata. 

Unde ne vom intalni anul acesta?

Am inceput deja repetitiile la Teatrul National din Bucuresti, la „Beginners”. E un concept foarte special de spectacol, din nou o formula dramaturgica surprinzatoare si ar trebui sa aiba premiera la finalul lunii februarie. Vor urma spectacole la Sectia Germana a Teatrului National din Sibiu, apoi la Teatrul National din Targu-Mures (Compania „Liviu Rebreanu”) si inca un spectacol la Centrul Replika.

La Teatrul din Craiova, in vara, va avea loc cea de-a 4-a editie a unui festival pe care il coordoneaza, Theatre Networking Talents, si care se adreseaza absolventilor regiei de teatru

Cat este de important pentru tine si care este formatul acestuia ?

Acesta se adreseaza in special celor care termina in anul respectiv programe de regie de teatru in Romania si in intreaga Europa, dar am incercat sa adunam in jurul lor o comunitate de regizori, scenografi, compozitori, artisti plastici, sa invitam directori de teatre, producatori.

Este unul dintre cele mai importante proiecte pentru mine, pentru ca e vorba despre lumea asta noua de creatori pe care avem sansa sa o descoperim si sa o vedem cum creste.

• 

• 

• 

Bobi Pricop s-a nascut in 1986, este absolvent al sectiei de regie (clasa prof. Tudor Marascu, 2011) si al masteratului in regie de teatru (clasa prof. Alexandru Darie, 2013) din cadrul Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. De-a lungul timpului a montat in teatre diferite din tara si din Bucuresti si a participat la numeroase festivaluri.

Unul dintre spectacolele care s-au bucurat de succes si care are multe premii si nominalizari este „O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii”. In 2017 obtine Premiul pentru Cel mai bun spectacol in cadrul Festivalului EXCELSIOR TEEN-FEST 2017, Premiul pentru Teatru, pentru regizorul Bobi Pricop si echipa spectacolului la Gala Premiilor Radio Romania Cultural, ediția a XVIIa.

Tot in 2017 este nominalizat la UNITER (Uniunea Teatrala din Romania) la sectiunile: pentru cea mai buna regie si pentru cel mai bun actor in rol principal (Ciprian Nicula).

De acelasi succes s-a bucurat si in 2016, cand a castigat Premiul pentru Cel mai bun spectacol, Cea mai buna regie la Festivalul International de Teatru din Oradea si Premiul pentru cel mai bun actor – Ciprian Nicula – in cadrul aceluiasi festival si a fost nominalizat la premiul pentru Cea mai buna scenografie (Adrian Damian) si Cea mai buna actirta in rol secundar (Ana Ciontea).