Una dintre cele mai cunoscute legende din lume care promoveaza vampiri si spirite este cartea a carui subiect este plasat in Valahia romaneasca de secol 15, “Dracula”, scrisa de Bram Stoker in 1897. Datorita acestei carti, Romania a devenit una dintre atractiile turistice globale, curiosi din toate colturile vizitand Castelul Bran in cautarea legendarului Conte Dracula.

Insa descrierile si obiceiurile acestui vampir local prezentat de Bram Stoker au un omolog in India, unde o creatura la fel de veche ca Dracula si cu caracteristici similare exista in literatura hindusa: este vorba despre un ventala.

Ventala este un personaj-spirit care bantuie cimitirele si padurile, sta atarnat cu susul in jos de copaci si asteapta sa le faca farse oamenilor. Legenda lui spune ca acesta traieste intr-un taram intre viata si moarte si are capacitatea de a vedea in trecut, prezent si viitor. Acest tip de cunoastere il face nepretuit pentru vrajitori, care deseori incearca sa captureze si sa inrobeasca un vetala pentru a-i folosi puterile.

Prima data in literatura hindusa, ventala a aparut in secolul al-XI-lea, cand a devenit popular in scrierea Vetala Panchvimshati, o colectie de 25 de povesti pe care copiii din India inca le citesc, cunoscute acum ca Baital Pachisi. Exista inclusiv o carte de benzi desenate indiana, Amar Chitra Katha, care include povestile despre vetala si care de asemenea este foarte populara in India.

Legenda, initial scrisa in sanscrita, spune ca o vrajitoare ii cere Regelui Vikrama sa captureze un vetala. Totusi, de fiecare data cand regele se apropie de creatura, aceasta ii prezinta o enigma, impreuna cu cateva reguli neobisnuite: daca regele stie raspunsul, vetala va iesi liber, zburand inapoi. Daca regele nu stie raspunsul, vetala accepta sa fie luata ca prizoniera si sa mearga cu el la vrajitoare. Iar daca regele cunoaste raspunsul, dar nu il pronunta cu voce tare pentru a pacali vetala, capul sau va exploda intr-un milion de bucati.

• 

• 

Vetala Panchvimshati cuprinde cele  25 de povesti, iar in 24 dintre ele, regele raspunde corect. Dar a 25-a oara, vetala il intreaba pe rege daca un print se casatoreste cu regina, iar o printesa se casatoreste cu regele si fiecare cuplu are un copil, care este relatia dintre cei doi nou-nascuti.

Aceasta intrebare ciudata, incestuoasa, este ceea ce il impiedica in cele din urma pe rege sa raspunda corect, astfel vetala devine obligata sa mearga cu el la vrajitoare. Dar in timpul calatoriei, vetala dezvaluie ca vrajitoarea intentioneaza sa-si foloseasca puterile pentru a-l ucide pe rege si sa-i prelia regatul. Cei doi decid apoi sa faca echipa pentru a ucide vrajitoarea. Dupa restabilirea pacii, vetala se ofera sa protejeze regatul si sa vina in ajutorul regelui ori de cate ori are nevoie.

Desi vetala este prezentata in legenda initiala ca o creatura cu capacitati pozitive, in scrierile ulterioare a devenit mai demonica. De exemplu, in “The Mythical Creatures Bible: The Definitive Guide to Legendary Beings” de Brenda Rosen, vetala este caracterizata ca fiind  “spirit ostil care provoaca nebunie, avorturi spontane si ucide copii.” Si in “Encyclopedia of Demons in World Religions and Cultures” de Theresa Bane, creatura este definita ca “un demon vampiric” care poseda oamenii si le face picioarele si mainile sa se rasuceasca inapoi, pielea sa se inverzeasca si unghiile sa devina lungi, albe si otravitoare.

Parte din definitiile acestei creaturi sunt datorate lui Sir Richard Burton, un explorator britanic, care a prezentat publicului vestic pentru prima data atat cartea “Kama Sutra” cat si “Vetala Panchvimshati”.

Traducerile din sanscrita in engleza au fost facute de acesta, de aceea civilizatiile vestice au ajuns la aceste descrieri ale creaturii-personaj. De exemplu, acesta a tradus vetala ca “vampir” in limba engleza, un cuvant care isi are originile in Europa de Est, cand cea mai potrivita descriere ar fi fost “spirit” pentru ceea ce reprezinta vetala in literatura hindusa. Mai mult, ilustratiile care au insotit textul sau aratau o creatura cu urechi ascutite, ochi bombati, aripi de piele si o coada lunga – transformand astfel vetala intr-un monstru rauvoitor. De asemenea, si numele povestii a fost schimbat, traducand-o ca “Vitram si vampirul” (Vitram and the Vampire), traducand doar 11 din cele 25 de povesti originale, diminuand astfel foarte mult din profunzimea creaturii indiene.

Unul dintre fanii declarati ai explorarilor si scrierilor lui Sir Richard Burton a fost chiar Bram Stoker, care a devenit fascinat de povestile oculte indiene si in particular de traducerea cartii Vetala Panchvimshati. Transformarea lui Dracula intr-un liliac care atarna cu susul in jos, de exemplu, si abilitatile personajului de a se catara asemanator cu reptilele, puterile sale si intelepciunea seamana foarte mult cu personajul-vetala trandus in engleza de catre Burton.

Chiar daca notorietatea lui Dracula este incontestabila, si indienii au inceput sa capitalizeze spiritul legendei lor. Astfel, pe Netflix ruleaza “Betaal”, un film horror, unde vetala este un hibrid de vampir zombie.

Inca nu se stie cu exactitate de unde scriitorul irlandez Bram Stoker s-a inspirat pentru personajul Dracula.Conform informatiilor oficiale, pana la lansarea acestui roman, autorul irlandez mai scrisese patru carti, insa fara prea mare priza la public. Adevarata notorietate a scriitorului a aparut dupa moartea sa, cu romanul „Dracula”.

Unii istorici literari sustin ca ideea personajului lui Stoker i-a venit dupa ce a studiat la Biblioteca Regala din Londra o parte din gravurile sasesti din secolul al XV-lea si cronicile medievale din colectiile de la British Museum, unde Vlad Tepes era prezentat ca un domnitor monstruos, sangeros, un vampir care bea sange de om si un amator de cruzime.  O alta sursa de inspiratie a fost si volumul „History of Moldavia and Wallachia”, scris de istoricul austriac de origine germana Johann Christian Engel, in 1804, unde Printul Valahiei este descris drept un tiran sangeros.

Inspirat si de John William Polidori, scriitor romantic creditat drept creatorul romanelor fantastice cu vampiri (in 1819, Polidori publica primul roman de gen, sub titlul „Vampirul”), dar si din crimele teribile atribuite lui Jack Spintecatorul, care a terorizat Londra din august pana in noiembrie 1888, a aparut personajul-vampir Dracula. Desi romanul a fost clasificat ca “roman horror simplu” la momentul lansarii, acesta a devenit parte a culturii populare, fiind probabil cea mai populara lucrare de fictiune horror din lume.

• 

• 

• 

Prima ecranizare a romanului a fost facuta in Germania în 1922, filmul numindu-se „Nosferatu, Eine Symphonie des Grauens” (Nosferatu – Simfonia groazei) si avandu-l in distributie pe actorul Max Schreck. Dracula a ramas cel mai popular personaj horror si cel mai jucat din istoria filmului, fiind prezent in cel putin 200 de productii. Filmul din 1931 cu Béla Lugosi si cel al lui Terence Fisher din 1958 cu Christopher Lee, dar si versiunea din 1992 regizata de Francis Ford Coppola, in care au jucat Winona Ryder, Anthony Hopkins si Gary Oldman, au ramas de referinta.

• 

• 

De curand, in 2009, stranepotul lui Bram Stoker, scriitorul canadian Dacre Stoker, a publicat o continuare a romanului-cult, in colaborare cu scenaristul Ian Holt, in ideea reabilitarii romanului original. Romanul a aparut si la editura Humanitas, sub titlul „Dracula, mortul viu”. La un an de la aparitia sa, romanul a ajuns sa fie publicat in peste 40 de tari.