Al doilea episod al podcastului Buzunar de Arta o aduce in prim plan pe Dana Sarmes, unul dintre cei mai influenti profesionisti din sectorul cultural al Romaniei. Este critic si istoric de arta, licentiata in Istoria si Teoria artei, cu studii de mater in filosofie si un doctorat in arte vizuale. Este presedinte al Asociatiei Culturale Contrasens si editor-sef al editurii Contrasens.

Podcastul Buzunar de Arta, prezentat de Eduard Enache, abordeaza arta vizuala, cultura si oamenii inspirationali care le transforma. Prin dialoguri cu artisti, curatori, pedagogi, manageri si operatori culturali veti descoperi magia din jurul artei, modul in care ne conecteaza pe toti si ne face vietile mai frumoase. 

Interviul cu Dana Sarmes poate fi ascultat mai jos, gasiti linkuri de pe Spotify, Apple Music si YouTube, fiind disponibil si pe celelalte platforme de streaming existente.

Discutia din podcastul Buzunar de Arta se concentreaza predominant pe rezultatele si transformarile anului trecut de la Timisoara, dar trece prin toata cariera Danei Sarmes, cu lectii valoroase despre cum cultura ar trebui privita ca o industrie profitabila care ar putea aduce bani PIB-ului, dar ar putea reprezenta Romania cu mandrie si ca brand de tara.

Dana Sarmes ar putea fi numita activist cultural deoarece este orientata spre schimbarile sociale si politice din societatile post-socialiste de dupa 1989 si are ca repere arta si politica, arta si protestul social si arta ca praxis politic. A produs si curatoriat numeroase expozitii: Madx in Romania (2018), PUTERE. Povestiri personale (2018), WeTransfer: Art and Politics in Appropriate Hands (2019), Europa Wonderland/ Body Space: Citizenship and Territories (2020), Invisible Cities, Imaginary Lands (2021), On Her Side (2022) si a editat peste 30 titluri de carte de arta contemporana, teorie critica, politica culturala si management cultural.

Ca manager cultural, dezvolta programe de educatie prin si pentru cultura sub forma unor scoli de vara/toamna, sub brand-ul TMcult (Scoala De Management Cultural, Scoala de Critica si Jurnalism Cultural/de Arta, Scoala de Mediere Culturala). 

In 2020, a pus bazele Centrului de Cercetare al Artei, Filmului si Literaturii Est-Europene, coordonand trei programe de referinta: TAIFAS – Festival de Film si Cultura Balcanica (care se desfasoara si in acest an, ajuns la editia a doua), AccessArt si stART CINEMA. In 2021, alaturi de rezidentii Scolii de Critica si Jurnalism Cultural a fondat ARTSENS, un fanzin de arta, bilingv. 

A dezvoltat o platforma de resurse in educatie – www.tmcult.ro – care este gratuita si accesibila tuturor. In toate proiectele culturale si educationale pe care le concepe, Dana Sarmes vine pe contrasens, pentru ca ea crede in originalitate si inovatie, in scoala altfel, in educatia altfel si tinteste schimbari autentice, cu impact, care sa lase urme cat mai insemnate in societatea romaneasca.

Stiu ca nu te-ai implicat in cultura ca sa te imbogatesti, ci sa schimbi lucrurile, sa lasi o urma in spate. De fapt, lasi lumea mai buna decat ai gasit-o. Ce te motiveaza sa te trezesti zilnic si sa vrei sa schimbi lumea, chiar daca e greu?

Tinerii si echipa de tineri pe care o cresc si o formez. Niciodata nu am inceput sa fac ceva ca sa culeg lauri, roade si sa demonstrez cat sunt eu de capabila si de grozava. Dar fiindca mi-am asumat mentorat pe viata, fiindca tuturor generatiilor pe care le-am format le-am promis un mentorat pe viata. Trebuie sa ma trezesc pe viata ca sa fiu la dispozitia celor care au nevoie de mine. 

De unde vin smerenia si modestia pe care le observ la tine?

Nu sunt deloc modesta, doar ca nu ma laud eu pe mine, dar imi laud rezidentii de cate ori am ocazia. E o placere sa vezi oameni cu care ai lucrat la un moment dat, pe care i-ai format la un moment dat si sa-i vezi cum obtin succes dupa succes, dupa succes. Imi place grozav sa ma laud si sa spun uite, directoarea One World Romania, Andreea Lacatus, a trecut la un moment dat scurt prin mainile mele si ce fain a evoluat, unde a ajuns si ce mari realizari are in viata. Si sunt o groaza. Toata echipa Contrasens sunt fosti rezidenti Contrasens, sunt oameni care au ramas in echipa. Suntem probabil cea mai stabila echipa din oras, din 2018, aceiasi oameni. Si ma laud cu ei. (…)

Si nu doar informez asta este cel mai important lucru de spus. Ii ajut in piata de munca pentru ca nu-i ajuta nimeni. Scoala nu-i ajuta, scoala nu le ofera altceva decat teorie. Cand s-a terminat cu teoria si stai in fata portii dupa licenta, nu stii incotro s-o apuci. Ca student, nu stii ce sa faci, nu stii daca sa-ti deschizi un PFA sau un SRL, ce inseamna un artist-run space, care sunt drepturile proprietatii intelectuale? Sunt materii care ar trebui predate la arte. Ori aici ii preiau eu. Cand ei vin din scoala, stiu foarte multe in teorie, in practica nu stiu nimic.

Am urmarit de cateva ori discursul tau de la TEDx Victoriei din 2017 si ma gandeam ca activitatea ta este o forma de activism cultural. Nu stiu daca exista termenul asta, activist cultural, dar stiu ca aperi cultura si convingi oamenii prin toate actiunile tale.

Da, cred ca asta ma descrie cel mai bine decat curatoare, pentru ca si agenda mea curatoriala e orientata spre activism. Avem nevoie de cultura. Zi de zi, dimineata, la pranz si seara, indiferent in ce ne pregatim si in ce ne formam.

Cultura ne da acel motor sa intelegem lumea si, in general, pentru ce ne pregatim mai departe. Am fost intr-un muzeu al muncii din Finlanda unde aveam noi o conferinta. Si era o clasa aliniata in vizita la muzeu, intr-o luni la 12. Am intrebat-o pe profesoara ce lectii se tin aici si a spus: matematica. Pai cum, matematica la muzeu? Pai da, sa vada la ce le foloseste matematica in viata de zi cu zi. Deci nu trebuie sa vii la muzeu ca sa tii o ora de educatie plastica. Poti sa vii la muzeu sa tii o ora de fizica. Eu pledez pentru educatia Steam. Nu trebuie inventat nimic, trebuie doar copiat modelul danez, modelul nordic. 

Am ramas surprins cand am vazut ca tu ai fost implicata inca din 2015 in dosarul de candidatura si in tot procesul prin care Timisoara a castigat titlul de Capitala Europeana a Culturii. Cum au fost inceputurile programului?

Stiam ca daca se lucreaza pe un proiect cultural, pe o strategie si pe un dosar de candidatura, se va coagula sectorul si vor incepe sa se miste lucrurile. Stiam ca daca se obtine un titlu, cresc finantarile in cultura, apar spatii, apare infrastructura care in 2015 in Timisoara era jalnica. In afara de cinematografele de la mall, nu era niciun cinematograf. Timisoara acum are trei si mai urmeaza doua care se finalizeaza. La spatii pentru arta contemporana era vai si-amar. Acum exista Kunsthalle, exista Art Encounters, exista atatea spatii alternative. 

Da, s-a schimbat foarte mult, dar nu atat titlul si proiectele si banii care au venit in Timisoara, ci coagularea sectorului, pentru ca aici am castigat cel mai mult noi din acest titlu. Cand ne-am pus, ne-am dat mana cu mana si am vazut ce suntem capabili sa facem si am invatat sa facem impreuna acest impreuna. La Timisoara nu a existat acest impreuna pana in 2023. 

In toamna lui 2022, inainte de deschiderea oficiala a programului, ai acordat un interviu podcastului “In Centru” si descriai cum ai revenit in Timisoara dupa 12 ani petrecuti in Bucuresti si ti se parea atunci ca totul sta si ca nu se misca nimic? Cat de mult s-au schimbat lucrurile din 2010 pana acum? 

Pana in 2022 nu s-a schimbat nimic. Noi am pierdut dragostea pentru proiectul Capitala Culturala, fiindca a fost cumva confiscat de o echipa manageriala care a avut mari deficiente in implementarea lui si ni s-a luat. Ne vedeam fiecare de treaba noastra. Banuiam ca va veni un 2023 si va fi un festival cap-coada, dar de cand a luat Dominic puterea la primarie, el este cel care ne-a adunat la un loc si ne-a spus ca el inca crede in acest proiect si ca are nevoie de noi. Apoi a venit infiintarea Centrului de Proiecte, a fost pus in functie un om extraordinar de competent. Este primul om, chiar manager si om cu viziune, care a inteles cum trebuie facut acest proiect. Si incet, incet, in 2022, am inceput sa prindem curaj si sa ne gandim la minunea de proiect care urmeaza sa ne astepte in 2023. 

Te-ai implicat foarte mult in formarea managerilor culturali, mai ales ca, la randul tau, esti evaluator expert in aceasta directie. Crezi ca anul trecut a ajutat la formarea unei noi generatii, sa spunem, de manageri? Pe unii i-a fortat, de fapt, sa isi dezvolte niste abilitati manageriale, sa zicem, sau sa invete anumite lucruri intr-un timp foarte scurt.

Da, cu siguranta. Doar ca managerul cultural nu este cineva care scrie un proiect si deconteaza un proiect. Managerul cultural trebuie sa aiba viziune, trebuie sa fie ca un om al Renasterii. Trebuie sa stie putin din aia, putin din aia, putin din cealalta si toate astea sa le puna intr-un proiect. Marile realizari ale anului 2023 se datoreaza si unui management foarte bun, pentru ca da, sunt ONG-uri in Timisoara care au un management foarte bun. Vorbesc de Art Encounters, de exemplu, sau Kunsthalle sau Jecza si care au experienta, dar tanara generatie vine din urma. 

Parte importanta din activitatea Asociatiei Contrasens in anul 2023 — dar si o parte importanta din dosarul de candidatura al Timisoarei — a fost medierea culturala. Nu lipsea inainte in Romania acest aspect, dar nu era la fel de prezent. Cum ii convingi pe oameni sa se apropie de cultura, sa plateasca bilet pentru expozitii, filarmonica, opera, teatru? Pentru ca stiu ca ai o expresie pe care o repeti: “Cultura nu trebuie sa fie gratis.” 

Si mai am mai multe expresii pe care le tot repet. O expresie a lui Mircea Vasilescu: Cultura nu e pentru toata lumea. Deci pe unii chiar nu ai cum sa-i aduci inspre cultura si nu trebuie sa te ambitionezi. Pentru cei pe care poti sa-i aduci inspre cultura, trebuie sa-i cresti in spiritul: Cultura este munca. Daca este munca, atunci trebuie platita. Teatrul este munca, nu e hobby. Romania a fost intr-o eroare, a crezut ca a picta sau a sculpta e un hobby. Si nu s-a inteles ca e o meserie. Eu si Mihaela Tilinca am inteles ca e nevoie de mediere culturala nu doar pentru Capitala Culturala, ci pentru toate proiectele din acest oras, ca sa activezi o comunitate si sa o scoti din rutina si sa o duci pe un traseu cultural. Trebuie sa mediezi intalnirea cu arta, cu cultura, cu teatrul. (…)

Noi trebuie sa crestem o noua generatie si toate programele noastre de mediere au inceput din clasa intaia. Copiii devin un trend de consum cultural in familie. Atunci, pe acesti copii trebuie sa-i cresti si sa-i duci inspre cultura. Generatia mea este consumatoare de cultura. Vine o generatie intermediara: middle management-ul din ziua de azi, care nu mai are timp. Acesti adulti ajunsi cumva la 35–40-50 de ani sunt foarte greu de adus la evenimente. Ei nu mai au timp pentru cultura.

Care este prima expozitie pe care ti-o amintesti? 

Nu e o expozitie, e un spatiu. E spatiul sotilor Stirbu. Doamna Monica Stirbu este ambasador al Romaniei in Brazilia. A fost un spatiu magic in Timisoara, prima galerie independenta de arta in pasajul din fata Teatrului National. Cand coborai acolo, erai intr-o alta lume, efectiv cu artisti contemporani pe pereti, cu lume buna care venea acolo, cu niste petreceri fabuloase.

Care este expozitia care te-a marcat cel mai mult? 

Damien Hirst de la Londra si Anselm Kiefer de la Paris. 

Care e muzeul sau galeria din Romania? Unde mergi in vizita ori de cate ori ai ocazia? 

Merg in toate. Acum sunt curioasa de spatiile independente, mici si independente si artist-run space-uri. Nu mai am rabdare de kunsthalle si de spatii imense de expozitie, imi plac spatiile mici, gen Lapsus, de exemplu.

Dar in afara tarii?

White Cube din Londra.

Care ar fi cei trei artisti pe care ar trebui sa-i caute oamenii care vor sa inteleaga mai bine arta contemporana din Romania? 

Artistii cu care am colaborat la Contrasens sunt artistii pe care cred ca toata lumea ar trebui sa-i urmareasca. Sunt artisti cu care nu am reusit inca sa colaborez si imi doresc foarte mult: Mona Vatamanu si Florin Tudor sunt niste artisti care trebuie urmariti. Imi place arta video a lui Sorin Vreme.

Care ar fi cele trei carti pe care le recomanzi pentru a intelege mai bine arta contemporana? 

Trebuie sa ai o istorie a artei, cea a lui Gombrich ca s-a tradus in romana. Citeste-o ca pe un roman politist, cap-coada, 10 pagini pe zi, intr-un an o razbesti, si daca te uiti la poze. E foarte important inainte sa te apuci de arta contemporana sa te uiti intr-un manual de istoria artei. Si dupa ce ai terminat-o, poti sa citesti Arthur Danto sau cele doua texte traduse de noi: “Enigma artei contemporane” de Baptiste Morizot sau „Arta chiar s-a sfarsit” de Yves Michaud.

Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.