In 2019, Netflix a lansat filmul „The Two Popes” care spune povestea succesiunii de putere in Vatican in momentul in care Papa Benedict al XVI-lea decide sa se retraga din functie si sa ii cedeze papalitatea Cardinalului Jose Mario Bergoglio, cunoscut astazi sub titlul de Papa Francisc.

Momentul cheie al filmului se desfasoara in Capela Sixtina cand Benedict se intalneste cu Bergoglio in Camera Lacrimilor si il anunta ca intentioneaza sa demisioneze din functie si ca ar vrea sa il numeasca succesor. Este o intalnire matinala, inainte ca vizitatorii sa se inghesuie in celebra capela pictata de Michelangelo la finalul perioadei Renasterii, fiind considerata una dintre cele mai mari si importante capodopere artistice realizate vreodata. 

In discutia din „The Two Popes”, Papa Benedict ii spune lui Bergoglio: „Trebuie sa-ti amintesti: tu nu esti Dumnezeu, tu esti om” iar apoi arata catre figura lui Hristos din scena Judecatii de Apoi a lui Michelangelo si continua discutia despre ce inseamna sa pacatuiesti, sa ierti si sa fii mantuit. In acelasi timp, camera se plimba de-a lungul peretilor intr-o serie de planuri filmate de aproape in care se vad detaliile frescelor lui Michelangelo.

Fiind bine-cunoscuta reticenta Vaticanului in a permite accesul echipelor de filmare in Capela Sixtina, multi iubitori de arta s-au intrebat la vremea respectiva cum a reusit Netflix sa filmeze secventele respective. Anterior, nimeni nu a recreat Capela Sixtina in intregime, ar fi fost un proiect extrem de costisitor dar si unic in istoria artei.

Filmul regizat de Fernando Meirelles i-a avut in rolurile principale pe Anthony Hopkins (Papa Benedict) si Jonathan Pryce (Cardinalul Jose Mario Bergoglio). Au lucrat pe un scenariu scris de Anthony McCarten iar reactiile cineastilor au fost indeajuns de bune incat sa le aduca nominalizari la Oscar atat lui Hopkins si Pryce dar si lui McCarten.

Intr-un interviu acordat recent publicatiei Artnet News, McCarten a dezvaluit ca Netflix a recreat in intregime Capela Sixtina pe un platou de filmare din Italia. Proiectul a costat 5 milioane de dolari si a fost distrus imediat dupa filmare. Scenaristul spune ca distrugerea copiei este o „crima”. 

Desi Netflix a refuzat sa raspunda afirmatiilor lui Anthony McCarten, declaratiile acestuia pentru Artnet News ridica semne de intrebare legate de cat de importanta ar fi fost pastrarea celei de-a doua Capele Sixtine pentru posteritate dar si despre sustenabilitatea procesului de lucru.

McCarten, care a mai lucrat si pentru „Bohemian Rhapsody” dar si pentru „Darkest Hour” si „Theory of Everything” a povestit ca „in mod dezastruos, i-am urmarit cum au distrus-o imediat dupa ce am terminat filmari si m-am gandit: Dumnezeule, mi-ar fi placut sa iau macar panoul din capat care era o replica completa, realizata la scara, in culori vii si frumoase a Judecatii de Apoi. M-am gandit ca e o crima.”

De-a lungul timpului, Capela Sixtina a fost recreata de alte trei ori pe ecran insa niciodata nu a fost realizata ca un proiect complet, pastrand dimensiuni originale – 40 de metri lungime, 20 de metri inaltime.

In 2016, scenografa Ludovica Ferrario a recreat o portiune a „Judecatii de Apoi” la studiourile Cinecitta din Roma pentru serialul „The Young Pope” cu Jude Law in rolul principal, o productie HBO. Initial a realizat numai partea inferioara a frescelor lui Michelangelo dar in 2019, a reusit sa execute o copie a intregului perete, fiind nevoie de 25 de pictori si 40 de constructori pentru finalizare.

Capela a mai fost recreata in filmul „Agonie si extaz” din 1965 care il arata pe Michelangelo pictand tavanul. Filmarile au avut loc cu aproape 2 decenii inainte de proiectul de restaurare al Capelei Sixtine – care a durat intre 1980 si 1994 si care a scos la iveala culorile vibrante pictate de Michelangelo. La vremea respectiva, producatorii filmului au utilizat fotografii ale capelei din anii ’60 cand frescele erau intr-o stare de degradare destul de avansata, fiind intunecate, lipsite de saturatie si murdare. Regizorul Carol Reed a decis sa filmeze o mare a filmului in semi-intuneric, la lumina lumanarii, o versiune care l-a ajutat sa nu fie nevoie de atentie la detalii. Pentru decorul filmului, scenograful John DeCuir a primit o nominalizat la Oscar.

O alta incercare a de a filma in Capela Sixtina i-a apartinut regizorului italian Nanni Moretti caruia i-a fost respinsa cererea de a utiliza cladirile Vaticanului pentru „Habemus Papam” din 2011. Ulterior, Paola Bizzarri a recreat frescele la studiourile Cinecitta, utilizand fotografii imprimate pe panza care au fost retusate de pictori pentru a oferi o textura mai convingatoare. 

Niciuna dintre cele trei versiuni anterioare ale decorului nu a reusit sa atinga nivelul de detaliu – si nici bugetul – productiei Netflix. Culorile au fost de fiecare data mult prea sterse iar efectul tridimensional pe care Michelangelo l-a executat in urma cu aproape 500 de ani nu este surprins pe camera de filmat atat de bine cum s-a intamplat in „The Two Popes”.

Responsabilul proiectului grandios din „The Two Popes” a fost scenograful Mark Tildesley, cunoscut pentru ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Vara din 2012 dar si pentru cel mai recent film James Bond, „No Time To Die”.

Lucrand cu un buget generos, Tildesley a reprodus capodoperele lui Michelangelo cu ajutorul unei echipe de artisti specializati in picturi clasice.

Au pictat reproduceri ale figurilor artistului renascentist, care au fost apoi fotografiate si tiparite pe folie de plastic. Folia a fost asezata pe peretii platourilor de filmare – care imitau structura Capelei Sixtine- i s-a aplicat o substanta chimica, astfel incat pigmentul sa se infiltreze in peretele de dedesubt, asa cum se intampla cu frescele reale. 

Intregul proces a oferit decorului o calitate luminoasa care este esentiala in cazul frescelor lui Michelangelo. Replica a fost construita tot la studiourile Cinecitta iar dimensiunea intregului platou de filmare ar fi insemnat mutarea in alta parte. A fost o sarcina pe care Netflix a ales sa o evite.

„Industria filmului este oribila din punctul acesta de vedere. Construim seturi grandioase, piese marete istorice si apoi, cand terminam de filmat si plecam de pe platou, ne urcam in masinile noastre si in drum spre casa, auzim sunetele ciocanelor. Un lucru care a fost muncit si realizat cu atentie ajunge sa fie gunoi intr-o ora. Trebuie sa te uiti cu ochii in alta parte, e atat de deranjant”, a declarat McCarten pentru Artnet.

Intre timp, scenograful lucreaza la noul film „The Collaboration” care este bazat pe spectacolul de teatru cu acelasi titlu care ii are in rolurile principale pe Andy Warhol si Jean-Michel Basquiat, jucati de Jeremy Pope (Basquiat) si Paul Bettany (Warhol). Piesa a fost jucata la Teatrul Young Vic din Londra si va fi pusa in scena pe Broadway in luna noiembrie. Mai multe detalii despre proiect puteti afla mai jos.

Copia dupa Capela Sixtina ar fi putut fi interesanta atat in scopuri academice dar si turistice iar unul dintre oamenii interesati in achizitia acesteia este Martin Biallas, CEO-ul companiei SEE Global Entertainment, care organizeaza expozitii imersive itinerante in care publicul poate admira indeaproape versiuni marite ale unor fotografii cu Capela Sixtina.

Michelangelo a pictat Capela Sixtina intre 1508 si 1512 la comanda Papei Iulius al II-lea. Artistul a folosit cei 800 de metri patrati ai capelei pentru a-si dovedi talentul ca pictor, nu doar ca sculptor sau arhitect asa cum devenise cunoscut pana atunci. 

Compozitiile sale ilustreaza intr-un mod idealizat evenimentele descrise in Vechiul si Noul Testament, de la Geneza si pana la Judecata de Apoi. Initial, la primirea acestei comenzi, artistul florentin nu era dispus sa o accepte, fiind recunoscut mai mult ca sculptor. In 1505, a calatorit la Roma pentru a sculpta mausoleul Papei Iulius al II-lea iar un an mai tarziu, datoria impresiilor bune facute tronului papal, a primit sarcina de a picta Capela Sixtina. Papa si-a dorit ca frescele capelei sa fie decorate cu scene care ii infatiseaza pe cei 12 apostoli, dar Michelangelo sustinea ca aceasta tema nu este suficient de complexa asa ca a propus o extindere a unor teme mai vaste care sa cuprinde diverse scene veterotestamentare si neotestamentare care au intrigat clerul cat si laicii pana in zilele noastre. 

Michelangelo a pictat Geneza in 9 registre centrale ale tavanului capelei, printre care cea mai cunoscuta si controversata este ”Crearea lui Adam”.

In timp ce un ciclu de fresce cu aceasta tematica incepe cu crearea pamantului si a oamenilor si se sfarseste cu caderea omului in pacat si izgonirea din rai, Michelangelo a decis sa includa si scene din viata lui Noe si alte scene biblice, reprezentari de profeti si sibile ale Antichitatii. Cu toate acestea, artistul si-a folosit si abilitatile de arhitect pentru a picta rame si cadre arhitecturale care sa sustina picturile si sa creeze un efect tridimensional care sa accentueze dinamismul compozitiilor. Mai tarziu, dupa 4 ani si jumatate, pe 1 noiembrie 1512 frescele pictate de Michelangelo Buonarroti au fost inaugurate si aclamate de catre cler, intregul ciclu pictural fiind realizat de unul singur, in conditii de lucru dificile.

20 de ani mai tarziu, in 1536, Michelangelo s-a intors la Roma la cererea Papei Clement al VII-lea care comandase o noua fresca pentru peretele altarului capelei. Artistul a lucrat 5 ani, pana in 1541 pentru a crea ”Judecata de Apoi” care il infatiseaza pe Isus in centrul compozitiei ca mare judecator care separa oamenii intre cei alesi si cei damnati.