In epoca fast forward, cei mai multi dintre noi cauta sa citeasca mai degraba rezumatul unei carti sau un articol recenzie care face o analiza a acesteia.

Pentru noi, urban.ro, timpul alocat cartilor inseamna sa-ti deschizi mintea si inima catre noi perspective, sa descoperi cu empatie si toleranta perspective noi ale subiectelor care te pasioneaza.

In acesta luna, avem un proiect special in care multi artisti vor povesti despre cartile lor preferate. Speram sa fie inspiratie pentru cat mai multi dintre cititori.

Intelegem ca stilul de viata este diferit pentru fiecare, la fel ca si timpul liber, de aceea incercam sa va recomandam si versiunile alternative de a descoperi cartile respective cu ajutorul aplicatiei voxa.ro. Acolo unde ele sunt si in versiune audio sau ebook, veti gasi link-ul de pe voxa.ro

Ana Covalciuc este actrita liber profesionista. In prezent poate fi vazuta la Teatrul Bulandra: spectacol Carousel, Teatrul Metropolis: spectacol 30+

Este trainer si membru fondator Asociatia Acting Works, trainer si Director Ateliere Ideo Ideis  

Gazda evenimentului “Descoperind empatia” Bucuresti 

 O puteti vedea in filme (Netflix): Lebensdorf  rol pentru care are o nominalizare UCIN 2023 – Cea mai buna actrita in rol secundar, Dar si in filmele  #Dogpoopgirl, Vreau sa sparg sera, Iedera.

Invatare – Tara Westover  

Pentru mine, Invatare (“Educated”, in original) e despre libertatea pe care ti-o da cultura, educatia, autodisciplina, curajul de a fi tu insuti, capacitatea de a procesa istorii personale sau de familie greu de dus, felul in care iti poti oferi singur alte sanse, din nou si din nou. Tara Westover captiveaza printr-o scriitura foarte buna, un mix de exotism – intri in interiorul unei familii de mormoni care traieste foarte izolata de restul lumii, cu ceva usor de recunoscut – nevoia copilului de protectie, de respect, dar si de individualizare, de autoafirmare. Cartea este autobiografica, iar extremismul situatiei familiale este prezentat cititorului prin ochii copilului care nu are termen de comparatie, dar care are totusi un instinct de autoaparare treaz, mereu de garda. Mergi mai departe cu personajul principal sperand ca se va salva, urmarind felul in care cauta instinctiv acces la lumea cea mare, acces castigat prin educatie, prin admiterea in sistemul scolar si mai apoi universitar, in ciuda rezistentei parintilor. Parcursul e absolut fascinant si inspaimantator in acelasi timp, pe cat de socant pe alocuri, pe atat de recognoscibil in multe altele.

Poate ca majoritatea familiilor nu ating extremele prezentate in carte. Desi nu cred ca suntem departe: la sate inca se pune problema pastrarii copiilor pe langa casa, pentru pamant. (Bunica mea a dus multe lupte de convingere cu bunicul, ca sa isi dea toate cele patru fiice la scoala, desi el insista sa tina macar una pe langa ei, sa preia gospodaria. Deci poate ca parcursul meu personal e la doar o intersectie distanta fata de al Tarei). Dar exista o forma de abuz emotional mai greu de sesizat si de sanctionat, in jurul nostru, mult mai normalizata, o forma de presiune a familiei in care sub masca iubirii si a apartenentei, se cere sacrificiul individualitatii, tradarea eului, a credintelor si nevoilor personale. Asta e ceva mult mai des intalnit. Durerea conflictului interior: pe cine alegi sa tradezi?

 Am apreciat mai mult, dupa carte, eforturile parintilor mei de a ma da la scoala, de a schimba orasul pentru a ajunge eu la liceul de arta, imprumutul la CEC pentru pianina, sustinerea mea la facultatea de teatru. Chiar daca in privinta educatiei noastre emotionale inca mai avem multe de depasit – alte generatii, cu totul alt limbaj al emotiilor, alta rabdare, alte valori… Sunt foarte recunoscatoare pentru accesul oferit la educatie. Cred ca mai tot ce am acum in viata mea: relatiile, munca, veniturile, vacantele, accesul la sanatate si educatie pentru copiii mei, alegerile pe care le fac in fiecare zi sunt produsele scolarizarii si ale felului in care am continuat sa ma formez ca om si sa ma educ.

Am descoperit cartea in pandemie, intr-un moment in care multe lucruri din viata mea se inchideau, sau luau o turnura de neimaginat pana atunci. Eram anxioasa si confuza, parea ca nu mai am control pe nimic. Si apoi, treptat, am cautat mici ancore prin sa ma recunosc, sa gasesc din nou sens si motivatie sa lucrez, sa creez, sa caut alte cai de conectare cu ceilalti sau de autoexprimare. Mici bucati de realitate, izolate initial, dar pe care sa ma pot baza, pe care sa ma sprijin. Faptul ca am putut sa ma intorc la ce cunosc, la ce stiu sa fac, cu ce pot fi de folos altora, cum pot sa ajut, pentru mine a fost salvator.

Cred ca atunci cand ajungi in situatii extreme: razboi, pandemie, pierderea celor dragi, a serviciului, cand nu mai ai nimic, de fapt cu asta ramai: cu educatia si cultura ta. Cu ce ai tu in interior, bogatia ta interioara, cultivata, autodisciplinata. Si orice reinventare e posibila doar de acolo, de la tine insuti.  

nota red. In Romania cartea a aparut la editura Publica.

Cat de relevant, important este lectura in meseria ta?

Pentru mine lectura si teatrul sunt strans unite, sunt cai de a-ti imbogati experienta de viata, fie ca uneori evadezi in fictiune, sau alteori aprofundezi cunostinte tehnice, pur si simplu iti largesti optiunile. Fiecare pagina citita in plus e un cadou pe care ti-l faci. O sansa in plus.

Eu cred ca se vede tot in ochii tai, cand esti pe scena. Capacitatea de a intelege in profunzime straturile spectacolului in care joci, sensul, misiunea lui. E esential sa citesti, sa te documentezi, sa intelegi lumea din care faci parte in spectacol. Dar mai ales motivatiile din spatele actiunilor personajului. Ca actori suntem mici detectivi care (se) intreaba continuu „de ce?”.

Pentru spectacolul de licenta cu Gaitele de Al.Kiritescu, pe langa alte carti despre perioada interbelica, am citit foarte multa psihologie, cateva tratate serioase despre sinucidere. De ce face personajul meu asta? Pentru ce? Pentru cine? Cum se declanseaza un asemenea gest? Poate ca nu e ceva concret, care sa se vada fix acolo, in scena respectiva. Dar te ajuta sa intelegi toate celelalte scene in care nu te sinucizi, iti aduce un plus de claritate despre nevoile personajului tau, felul de a gandi, de a se raporta la lume. Nici nu imi imaginez cum ai putea sa faci asta in absenta lecturii. Majoritatea dintre noi nu am trait toate lucrurile pe care ajungem sa le jucam, dar completam cu imaginatia. Iar imaginatia este hranita prin lectura si printr-un spirit al observatiei exersat zilnic. Capacitatea de a esentializa, de a conecta informatii, gandirea logica, structurata, constructia argumentelor… tot prin lecturi variate se antreneaza.

Cand am lucrat Lear (cel numai cu femei al lui Andrei Serban) am citit tot ce am gasit despre Shakespeare, am lucrat cu mai multe traduceri deodata, din mai multe limbi, si am avut cu noi o traducatoare tot timpul, pe Ioana Ieronim. Am stat si am sapat impreuna dupa sensuri. Cam astea sunt etapele: citesti tot, vezi toate filmele, toate posibilitatile, apoi devii liber sa o gasesti pe a ta. Incepi sa  propui, optezi, creezi, te tii cu credinta de drumul ales, in felul tau, cum nu a mai facut nimeni vreodata. Dar macar stii, intelegi ce faci, nu mai bajbai prin intuneric. 

Voxa ofera acces nelimitat la cele mai noi titluri de carti audio si e-books, cu un singur abonament lunar unic. Puteti descarca aplicatia pentru a testa gratuit primele 7 zile, direct pe telefonul dvs, aici

Voxa.ro este cel mai mare catalog de audiobooks in limba romana, cu peste 70 000 de titluri, locul in care descarcati titlurile si le ascultati oriunde si oricand, in plus aveti acces instant si nelimitat la intreg catalogul.