Casa Azul sau Casa Albastra este locul in care s-a nascut, a crescut, a creat si a murit Frida Kahlo, una dintre cele mai recognoscibile figuri artistice ale secolului trecut.

In 1958, la patru ani dupa moartea Fridei, casa parinteasca a fost transformata in muzeu si deschisa publicului, devenind una dintre cele mai vizitate galerii din Mexic.

Explozia pandemiei de Covid-19 pe continentul sud-american a determinat conducerea muzeului sa creeze o experienta imersiva online, asemenea unei plimbari prin Google Maps.

Turul virtual prin casa Fridei Kahlo este gratuit si il puteti incepe aici.

O mare parte din camere au fost pastrate intacte ca in vremurile in care artista a locuit acolo cu sotul ei, Diego Rivera.

Desi, dupa casatoria cu pictorul Diego Rivera, a locuit prin diverse locuri din Mexic, artista a revenit constant in Casa Albastra situata intr-unul din cele mai vechi cartiere din Coyoacan.

Este casa in care Frida a creat cele mai cunoscute opere din cariera sa: „Long Live Life”(1954), „Frida si Operatia de Cezariana” (1931) sau „Portretul tatalui meu, Wilhelm Kahlo” (1952).

Caza Azul reflecta personalitatea complexa a artistei prin contraste de culori puternice, opere de arta controversate si un simt al cautarii de sine.

Frida s-a nascut pe 6 iulie 1907, in marginimile Mexicului in familia formata din Wilhelm, un fotograf de origine germana si Mathilde, o fanatica religioasa de origine spaniola si amerindiana.

A devenit pasionata de arta in atelierul de fotografie al tatalui si a invatat singura sa deseneze si sa picteze. 

La varsta de 6 ani, Frida a fost afectata de epidemia de poliomielita inceputa in 1910 iar unul dintre picioare i-a ramas mai scurt si mai subtire decat celalalt. Pentru a-i opri pe copiii care o batjocoreau la scoala, artista a inceput sa poarte fuste lungi, obicei care i-a ramas pana la finalul vietii.

La 18 ani, Kahlo a avut un accident de autobuz in urma caruia a trecut prin 35 de operatii de refacere si care a lasat-o cu dureri cronice constante. Aceste doua evenimente majore din viata ei i-au definit comportamentul: a petrecut mult timp singura in pat, a devenit introspecta si ulterior, obsedata de propria imagine si personalitate. Pictura a ajutat-o sa isi tina mintea ocupata iar oglinzile i-au definit subiectul principal al operei: ea insasi.

Desi cultul personalitatii a devenit un fenomen abia in anii ’60, Kahlo a fost o precursoare a selfie-urilor moderne. Din cele 143 de tablouri lasate in urma, 55 au fost autoportrete.

In autoportretele care au facut-o celebra, Frida si-a exprimat, fara inhibitii, starile de spirit si emotiile, un lucru rar intalnit in randul femeilor artiste ale anilor ’40. Operele ei expuneau cele mai intime traume: coloana rupta in timpul accidentului in „The Broken Column”, sarcinile pierdute si complicatiile medicale intime sau momentul in care medicul i-a prescris piure menit sa o ingrase cand si-a pierdut pofta de mancare, transpus in tabloul „Without Hope”.

Frida avea o personalitate excentrica si era prietena cu cei mai cunoscuti artisti care i-au fost contemporani. A avut o viata personala controversata cu aventuri amoroase, simpatie pentru comunisti si abuz de droguri si alcool pe care le-a expus atat in arta cat si prin interviurile acordate presei. Desi a fost relativ cunoscuta in timpul vietii, deseori era mentionata ca fiind „sotia pictorului Diego Rivera”.

Fascinatia fata de opera ei a inceput in anii ’80 cand conceptul de faima a explodat iar povestea de viata a artistei a creat un cult care a inspirat numeroase carti si filme. Cele mai cunoscute sunt „Biografia lui Frida Kahlo” din 1983 de Hayden Herrera, filmul „Frida, naturaleza viva” din acelasi an si productia „Frida” din 2002 cu Salma Hayek in rolul principal care a castigat doua trofee Oscar si peste 50 de milioane de dolari in box office.

Una dintre declaratiile memorabile pe care le-a dat a fost: „Sunt propria muza. Sunt subiectul pe care il cunosc cel mai bine, subiectul pe care vreau sa il cunosc cel mai bine.”

Deseori, Frida picta direct pe tablie, folosind tehnicile folclorice mexicane. Folosea tehnica colajului prin integrarea decupajelor din ziare, a fotografiilor si a scoicilor.

In 2016, tabloul „Dos desnudos en el bosque” (1939) a fost vandut cu peste 8 milioane de dolari, devenind cea mai bine cotata opera de arta din lume a unui artist din America Latina.