Festivalul Filmului European aduce la Bucuresti, in perioada 9-15 mai, un program generos de lungmetraje, din care 31 in premiera nationala si premiate la festivaluri internationale. Dintre distictii amintim: marele premiu de la Salonic, marele premiu de la Karlovy Vary, marele premiu de la San Sebastian, marele premiu de la Cinema du réel, marele premiu de la DocLisboa. Li se adauga castigatorii sectiunilor Encounters de la Berlinale si Un certain regard de la Cannes, alaturi de cel mai bun documentar de la Sarajevo, castigatorul Ursului de Argint la Berlinale, castigatorul premiului pentru cel mai bun regizor la Venezia Orizzonti.

Filmele din Bucuresti vor putea fi vazute la Sala Luceafarul (9 mai), Cinema Elvire Popesco, Cinema Union (10 – 15 mai) si Cinemateca Eforie (11 – 12 mai).
Festivalul Filmului European va continua la Botosani: 10 – 12 mai, Cinema Unirea; Targu Mures: 16 – 18 mai, Muzeul Judetean Mures – Sectia de Istorie (Cetate), Sala Multimedia; Sibiu: 17 – 19 mai, Gala – Filarmonica de Stat Sibiu, Sala Thalia | Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu, Sala Oglinzilor; Chitila: 17 – 19 mai, Parcul Valea Mangului; Curtea de Arges: 18 – 19 mai, Premier Ballroom & Events; Brasov: 24 – 26 mai, Centrul Cultural Reduta; Chisinau: 6 – 8 iunie, Cinema Odeon.

Cum ai descrie filmele europene din programul festivalului, in special pentru publicul care asociaza filmele europene cu regizori mai in varsta sau nume consacrate?

Aceste asocieri sunt o tendinta fireasca: renumele se construieste in timp, iar pe harta noastra mentala nu e loc de prea multe destinatii. In fond, nici eu nu stiu mai mult de cateva nume de matematicieni, sahisti sau biologi, asta daca le stiu si pe acelea. Ei bine, anul acesta nu avem nici macar unul din aceste branduri, iar pentru mine, asta e un semn cat se poate de bun. Numele unanim recunoscute isi gasesc oricum un distribuitor local, mai devreme sau mai tarziu, iar mie imi pare important sa acordam o tribuna vocilor noi, care apartin unor cinematografii emergente sau care au parte de prea putina expunere, ale caror filme n-ar ajunge altcumva pe ecrane.

In ce masura ofera filmele un mijloc de a privi si de a intelege noile generatii?

Banuiesc ca depinde in primul rand de filme si de disponibilitatea cineastilor insisi de a privi si intelege noile generatii. Un exemplu pozitiv il avem in Mika Gustafson, regizorul lui „Paradiset brinner”, film a carui protagonista se descopera pe sine in conditii din cele mai neprielnice. Din acelasi registru face parte Purdey, eroina extrem de atasanta a lui „Il pleut dans la maison”, o alta adolescenta dintr-un mediu defavorizat, care cauta traseul cel mai scurt catre independenta, dar vrea sa-si protejeze si familia in acelasi timp.

Ce titluri ai recomanda pentru vizionare cu sau pentru copii/ familii cu copii sau adolescenti si de ce?

Nu fac parte din cei care cred ca cineastii trebuie sa-si asume rolul de educatori, dar sunt in acelasi timp parinte. In cativa ani, se prea poate sa vreau sa revad alaturi de fiul meu „Summer to Come” al lui György Mór Kárpáti, un film luminos despre un subiect greu. Depresia si sora ei mai mare, sinuciderea, sunt prezentate in singura lumina moralmente acceptabila, una care nu condamna, dar nici nu romanteaza. In sfarsit, o alta vizionare obligatorie gasesc ca ar fi „How to Have Sex”, un coming-of-age despre hedonism, abandon, dar mai ales limitele consimtamantului.

Multumita lui „O corno”, filmul de inchidere al acestei editii, am aflat intr-un tarziu despre A Illa de Arousa, o insula galiciana de aproximativ 7 km², cu mai putin de 5.000 de locuitori. Dat fiind ca actiunea filmului se petrece in anul 1971, pot doar sa sper ca traditiile insulei s-au pastrat neatinse, in timp ce locuitorii ei trudesc macar un pic mai putin. Propunerea Olandei la Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain, adica „Sweet Dreams”, ne transporta intr-o insula indoneziana; suntem inca in plina epoca coloniala, ceea ce ciobeste destul de mult din farmecul pictural al peisajelor. La polul opus al exotismului, „Camping du lac” (Premiul special al juriului in sectiunea Cineasti del Presente la Locarno) ne propune o destinatie cu mai putin sclipici, dar cu mai multa personalitate. Un camping fara pretentii din Bretagne o invita la reverie pe Éléonore (interpretata chiar de regizoarea filmului), dar si pe noi.

Recomandari din programul Festivalului Filmului European, editia 28

Din 2009, Catalin Olaru publica recenzii de film in revistele Cultura, FILM si Kamikaze, precum si pe platformele Films in Frame, Blogurile Adevarul, Scoala 9 si Postmodern. In 2012, a devenit primul castigator al bursei Alex Leo Serban pentru critica de film, acordate in cadrul Transilvania International Film Festival (TIFF) de Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc. Din decembrie 2013, membru UCIN (Asociatia Criticilor de Film) si FIPRESCI (Fédération Internationale de la Presse Cinématographique).
Catalin a fost si unul din trainerii de educatie cinematografica in cadrul programelor EducaTIFF (2014) si Éducation à l’image (2014 si 2015).

Castigator, in 2015, al concursului „Fii critic la Cannes!”, organizat de festivalul Les Films de Cannes à Bucarest si Asociatia Culturala Control N. Autor al studiului critic “Mircea Daneliuc – Proba de microfon”, publicat in 2016 in cadrul programului Éducation à l’image al Societatii Culturale NexT, Catalin Olaru este coautor al volumelor colective “Politicile filmului. Contributii la interpretarea cinemaului romanesc contemporan” (coord. Andrei Gorzo si Andrei State, Editura Tact, Cluj, 2014), respectiv “Filmul tranzitiei. Contributii la interpretarea cinemaului romanesc nouazecist” (coord. Andrei Gorzo si Gabriela Filippi, Editura Tact, Cluj, 2017).

A facut parte din juriile: goEast Wiesbaden (Juriul FIPRESCI, 2024), Golden Globes (2022), Comitetul pentru desemnarea propunerii Romaniei la sectiunea Film International a premiilor Oscar (2020-2022), Gala Absolventilor UNATC (2022), Pelicula Festival (2021), Warsaw Film Festival (Juriul FIPRESCI, 2020), ESTE FILM Festival (2020), Premiile Gopo (2014, 2018, 2023), Festival del film Locarno (Juriul FIPRESCI, 2017), KINOdiseea (Juriul de scurtmetraje, 2017), UrbanEye (2017), Ceau Cinema! (2017), TIFF (Juriul FIPRESCI, 2014; Juriul Competitiei Locale, 2015), NexT (Juriul Émile Cantillon, 2014 si 2015).

Este director artistic al Festivalului Filmului European (din 2022), Taifas Festival de film si cultura balcanica (din 2023).