Simona Halep s-a retras ieri din activitatea competitionala, nu va mai juca tenis in competitii oficiale.

La 33 de ani si-a luat la revedere nu doar de la tenis, ci mai intai de la publicul roman, la Cluj la Transilvania Open intr-un meci fara o istorie speciala, dar cu ultimele mingi jucate frumos, corect, pe teren. Cu imbratisarile parintilor la sfarsit si cu aruncatul rachetei in public, intr-un gest frumos si simbolic.

Imbracata in echipamentul cu care a castigat trofeul de la Roland Garros, turneul pe care l-a iubit mult si pentru care a muncit imens ca sa-l castige.

Are in palmares doua Grand Slamuri – Roland Garros si Wimbledon – alte 24 de turnee castigate, plus 64 de saptamani ca numarul 1 mondial, victorii la toate legendele momentului ei in tenis , cu un 6-1, 6-1 superb in fata Serenei Williams in finala de la Wimbledon.

„Sunt impacata, stiu ca nu am gresit cu nimic fata de tenis. Vreau doar sa ma odihnesc, sunt jucatoare de tenis profesionista epuizata din punct de vedere emotional. Vreau sa las viata sa ma surprinda. Nu stiu ce se va intampla in viata, dar este un „La Revedere” din tenis, aici la Cluj, acasa. Am inteles ca este decizia corecta, ca daca nu te antrenezi zi de zi, nu poti face fata. Nu am regrete, privim inainte, poate asa a fost sa fie”, a declarat Halep, intr-o conferinta de presa la Cluj.

Intr-un interviu pentru treizecizero.ro , realizat la cateva ore dupa anunt, Simona a explicat cand a stiut ca acesta e momentul retragerii
“Cand am inteles ca accidentarea la genunchi este grava si ca trebuie sa fac implant de cartilaj. Si mi-au spus ca recuperarea dureaza un an, un an si jumatate, si nu-mi garanteaza ca o sa pot sa performez ca inainte. Obiectivul meu in cariera a fost sa nu ajung la operatie. Sa joc cat se poate de mult, dar sa nu ajung la operatie, pentru ca odata ce te-ai operat nu mai e nimic la fel. Si uite ca am reusit sa evit, si nu era cazul sa mai trag de mine, sa rup ceva, ca sa… ce, la urma urmelor? Poate ca peste un an o sa-mi fie dor si o sa revin, pentru ca vezi cati sportivi revin acum. Dar e bine si pentru mine sa o spun, ca sa ma eliberez si sa privesc altfel viata.”
(…)
Nu am niciun regret, raman doar cu lucrurile frumoase, raman cu o implinire sufleteasca pe care nici nu mi-as fi imaginat-o vreodata. Raman cu doua Grand Slam-uri, cu Wimbledon-ul care a fost wow, cu numarul 1 mondial, cu atatea turnee castigate. Cum zice Darren: “Esti cea mai buna din istoria tenisului romanesc, asa ca fii mandra de tine!”. Chiar mi-a scris un mesaj acum, mi-a spus ca “Ai facut-o in stilul tau”. El mi-a spus sa fac o festivitate mare, sa nu stiu ce (Simona rade). I-am spus, nu, Darren, o sa fac exact asa cum simt. Ce rost au toate nebuniile si toate astea? Oricum, tenisul ramane in sufletul meu, eu poate raman in sufletul fanilor si suporterilor mei… Gata! Trebuie sa mergem mai departe.”

In ultimii 20 ani nu exista alt roman care sa fi influentat mai mult stilul de viata al compatriotilor sai, care sa fi adunat in jurul lui mase mai mari de oameni si sa fi devenit un model real pentru mii de copii sau adulti.

Discreta, timida dar foarte hotarata, cu o putere de munca fantastica si cu o rigoare si o disciplina pe care astazi doar in sport le mai vedem in Romania, Simona a crescut in fata ochilor nostri nu doar profesional, ci si de la fetita la femeie – are mai multa incredere in ea, zambeste mai mult si mai larg in spatiu public (in particular, e o persoana mult mai vesela si mai dinamica decat vedem in spatiul public), a inceput sa poarte haine mai colorate si mai feminine, si sa vorbeasca mai detaliat despre emotiile ei si lumea sa interioara speciala.

Si, fara sa fie pe lista ei de prioritati, caracterul ei frumos, simplitatea, modestia si bunul simt, traite pana la capat pe teren cu o iesire fara lucruri spectaculoase si omagii speciale, toate acestea au facut-o “profesor” pentru o tara intreaga. Ce ne-a invatat Simona Halep in ultimii ani?

Poti depasi fricile si razboaiele din mintea ta.

Simona Halep e prima persoana publica din Romania care a marturisit ca lucreaza cu un psiholog ca sa fie o mai buna versiune a sa. Ca sa-si invinga fricile si sa se lupte cu negativismul care vine din cultura noastra educationala.

Am vazut-o cu totii cum se lupta cu demonii interiori in meciuri in care voia sa castige, dar propria minte ii era dusman. A fost in fata noastra la fiecare mica victorie cu mintea ei si am vazut fiecare dintre noi ca SE POATE sa-ti invingi tarele dintr-o cultura educationala a tarii in care te-ai nascut. Multi dintre noi nici macar nu-si pusesera problema pana la ea ca educatia pe care o avem din popor ne afecteaza performantele.

( in viitoarea ei biografie, sper sa povesteasca mai in detaliu razboaiele din mintea ei pentru ca multi vor vedea asemanari cu propriile “voci interioare” si vor intelege importanta de a lucra cu mintea ta pentru a te relaxa si pentru a trai ceea ce ai, cu maximum de satisfactie, dar cu smerenie si cu intentia corecta de viata.)

Sunt profesori tineri care o au exemplu la clasa si ii ajuta pe copii sa fie mai pozitivi, sa nu le mai fie frica de evaluarea publica, sa nu se mai teama de “ce va zice lumea”. Simona a invatat pe propria piele aceste lucruri si, aproape magic – luand in calcul discretia ei, oamenii au inteles putin din efortul mental si de vointa, continuu, pentru o versiune mai buna a sa.

Ai resurse emotionale sa o iei de la capat dupa o pierdere mare, chiar daca simti ca lumea s-a sfarsit si nimic din corpul si mintea ta nu te mai ajuta.

Pentru ca aceasta tanara domnisoara e de o sinceritate uimitoare (prefera sa nu spuna nimic cand nu-i convine ceva din spatiul public, decat sa spuna lucruri negative – de aici si distantarea ei pentru o vreme fata de presa din Romania), am putut vedea si simti suferintele de dupa marile infrangeri, sau dezamagirea ca e judecata gresit pentru un presupus stil de viata sportiva care nu ii e comun. Infrangeri al caror amar nici nu si l-a consumat si s–a intors pe teren gasind puterea sa o ia de la capat cu un nou turneu, un nou obiectiv.

Cati dintre noi, dupa o mare infrangere personala sau profesionala ne regrupam atat de repede sa o luam de la capat, cu un efort impresionant? Simona s-a luptat cu autoritatile din tenis, cu demnitate si, discretie, si a revenit pe teren imediat cum i-a fost anulata sanctiunea disciplinara, aratand nu doar putere si vointa, ci si o darzenie in lupta cu adevarul.

Sigur, in situatia infrangerilor Simonei Halep, ar fi fost mai decent sa facem un pas in spate, noi ca spectatori, si sa o lasam sa-si consume durerea,  hranind-o cu gandurile si cuvintele noastre bune. La urma urmei sa joci 5 finale de Grand Slam si sa castigi 2 dintre ele e foarte foarte tare. Doar ca noi, ca romani care au invatat in scoala ca doar premiantii – locul 1 – conteaza, am proiectat pe victoriile si infrangerile ei, si-am luat-o personal, de multe ori.

Prin puterea exemplului, fara sa fi fost vreodata intentia ei, Simona Halep ne-a invatat sa apreciem drumul catre o victorie, efortul transformarii si al perfectionarii. Si-a facut asta cu discretie si foarte mult bun simt. Ne-a aratat cum poti fi o mai buna versiune a ta, mereu mai buna, daca accepti ca e un drum continuu, nu te multumesti cu nivelul evolutiei tale si muncesti in fiecare zi cu tine.

Cand inlaturi dorinta de a fi perfect in orice moment, poti ajunge cel mai bun din lume.

Am vazut la Simona Halep ca atunci cand a intervenit relaxarea castigarii unui trofeu de Grand Slam si exercitiul de a se aprecia pe sine mai mult pentru reusite, victoriile au fost mai rapide si mai frumoase.

Halep ne-a invatat sa ne concentram pe ce avem mai bun si sa exploatam atuurile noastre, nu sa ne vaitam ca e ceva care nu ne place la noi. Ne-a aratat cat de util e sa nu mai aspiram la perfectiune, pentru ca ea nu exista. Cand Simona Halep a inteles asta pe propria piele, si-a creat contextul interior sa fie numarul 1 in lume.

Intr-o vreme in care toata lumea se bate sa iasa cat mai mult in fata in perceptia publica, sa fie pe coperte de reviste sau invitat in marile emisiuni de divertisment international, domnisoara Halep care e timida dincolo de teren a ales sa vorbeasca faptele ei, in locul unor discutii relaxante pe cate o canapea de talk show. Si ne-a demonstrat prin felul ei de a fi, fara nicio strategie de comunicare sau de PR ca poti sa-ti traiesti succesul, oricat de mare ar fi, si cu bun simt.

*

Toata viata ei sportiva a fost despre „daca ma expun pe teren, sa o fac in cea mai buna versiune a mea, cu sufletul la vedere si cu toata vointa pusa in slujba unui meci bun”. La fel a fost si iesirea oficiala

A fost, de fapt, mentalitatea pe care a avut-o intotdeauna doar ca noi am remarcat-o mai tarziu, cand am invatat sa ne curatam de propriile nevoi de victorii prin procura.

Have fun, Simona. Sa-ti fie bine si sa-ti faci in continuare multe amintiri frumoase, sa descoperi lumea si pe tine cu bucurie si liniste. Multumim pentru toate bucuriile pe care ni le-ai adus si pentru tot ce ne-ai invatat.

Foto: Profimedia