O noua expozitie deschisa in Florenta prezinta pentru prima oara in istorie cele 3 sculpturi cu tema Pieta realizate de Michelangelo, geniul Renasterii. 

Expozitia dedicata acestui eveniment istoric va putea fi vizitata la Museo Opera del Duomo din Florenta pana pe 2 august 2022. Include Pieta Bandini din muzeul catedralei florentine care tocmai a fost restaurata, alaturi de Pieta Vatican si Pieta Rondanini, ambele din Muzeele Vaticanului.

Tema „Pieta” este o reprezentare a Fecioarei Maria care il plange pe Hristos deasupra trupului mort al acestuia. Simbolistica acestui tip reprezentational a avut un impact marcant in istoria artei dar mai ales asupra dogmei catolice prin accentul pus pe rolul Fecioarei in crearea celui care avea sa mantuiasca lumea. Diferenta intre Pieta si orice alta pictura sau sculptura cu Fecioara si Isus dupa ce a fost coborat de pe cruce sta in mutarea atentiei pe emotiile si expresivitatea Mariei, in timp ce anterior Hristos era personajul principal al unei astfel de reprezentari.

Cu titlul sugestiv „Le Tre Pietà di Michelangelo: No vi si pensa quanto sangue costa – Cele trei Pieta ale lui Michelangelo: Nici nu stim cat de mult sange costa”, expozitia face referire la un vers din Paradisul din Divina Comedie a lui Dante, unul dintre cei mai influenti autori ai Renasterii.

• 

• 

• 

Numerosi istorici de arta ii indica pe Dante si Petrarca drept motoarele principale care au impulsionat artistii Renasterii sa creeze curentul artistic care a stat la baza lumii moderne. Textele acestora i-au inspirat pe pictorii, sculptorii si arhitectii din secolul al XIV-lea sa creeze opere de arta care incercau sa imite creatiile din Roma Antica si sa readuca gloria imperiului roman inapoi in marile centre culturale ale Italiei din vremea respectiva: Florenta, Roma, Venetia, Mantova, Padova, Milano, Ferrara si Napoli.

Expunerea celor 3 capodopere de arta face parte din evenimentul „Mediterana, Frontiera Pacii 2022” la care a participat si Papa Francisc alaturi de reprezentanti de seama ai institutiilor civile si religioase care s-au intalnit pentru a discuta problemele care afecteaza regiunea mediteraneana.

Organizatorii expozitiei au declarat ca includerea in premiera a celor 3 sculpturi in acelasi spatiu va permite vizitatorilor sa studieze evolutia stiului lui Michelangelo si maturizarea spirituala a acestuia, pe o perioada intinsa de mai bine de 50 de ani, de la varsta de 24 de ani la 87 de ani.

Sculpturile sunt expuse intr-o sala semi-intunecata in care singurele sursa de lumina sunt orientate spre cele 3 capodopere care sunt asezate una catre cealalta, intr-un dialog extraordinar in istoria artei. 

Autorii acestor expozitii sunt Barbara Jatta, directorul Muzeelor Vaticanului, Sergio Risaliti (Museo Novecento), Claudio Salsi si Timothy Verdon (Muzeul Opera del Duomo) alaturi de Castello Sforzesco din Milano, Opera di Santa Maria del Fiore, municipalitatea Florentei care a platit pentru restaurarea lucrarii Pieta Bandini, municipalitatea din MIlan si Fabbrica di San Pietro. Intregul proiect este o colaborare unica in istoria culturala a Italiei intre orasele Florenta, Roma si Milano.

Pieta din Bazilica Sf.Petru sau „Pieta Vatican”, asa cum mai este cunoscuta, a fost realizata intre 1498 si 1498 cand Michelangelo avea in jur de 24 de ani. Este singura lucrare semnata vreodata de geniul florentin.

Sculptura o prezinta pe Fecioara Maria care tine pe picioare trupul lui Hristos dupa Rastignire. Lucrarea a fost comandata de Cardinalul Jean Bilhèers de Lagraulas care i-a cerut tanarului Buonarotti sa reprezinte „pe Fecioara Maria, imbracata, cu Hristos mort in bratele ei” pentru a marca jubileul din 1500. 

Succesul lucrarii a fost remarcat inclusiv de contemporanii lui Michelangelo (un lucru extrem de rar in perioada Renasterii, majoritatea lucrarilor care sunt considerate astazi capodopere erau relativ necunoscute in momentul in care au fost create). Acestia erau uimiti de frumusetea Fecioarei, de reprezentarea in factura clasicizanta a acesteia si de dramatismul drapajelor redate intr-un mod expresiv, tinand cont de faptul ca a lucrat in marmura.

Pe langa laude, Michelangelo a fost criticat pentru faptul ca a redat-o pe Fecioara mult prea tanara pentru a avea un fiu de 33 de ani.

Conform scrierilor lui Condivi, biograful artistului, si-ar fi aparat optiunea spunand ca „Nu stii ca femeile caste raman tinere mai mult decat cele care nu sunt caste? Cu atat mai mult in cazul Fecioarei, care nu a trait niciodata prin cea mai mica dorinta lasciva care i-ar fi putut schimba trupul?”

De-a lungul timpului, sculptura a fost mutata si a suferit cateva daune, Fecioara a pierdut 4 degete de la mana dreapta care i-au fost inlocuite in 1736 de Giuseppe Lirioni. In 1972, un geolog ungar a sarit peste balustradele din Bazilica Sf.Petru din Vatican si a atacat opera cu 15 lovituri de ciocan, reusind sa rupa bratul stang al Feicoarei, nasul, obrazul si ochiul stang. Ulterior, s-a lucrat intens la restaurarea lucrarii cat mai aproape de stadiul initial, acum fiind protejata de o vitrina din sticla acrilica anti-glont.

In privinta semnaturii artistului adaugate pe bandoul care decoreaza haina Fecioarei pe diagonala trunchiului, istoricul Giorgio Vasari a scris ca Michelangelo a ales sa-si puna numele pe sculptura dupa ce a auzit un vizitator ca ar fi atribuit lucrarea unui alt artist.

Dupa ce s-a lasat impulsionat de acest moment si a sculptat numele pe bandou, Michelangelo ar fi regretat actiunile sale si ar fi jurat sa nu mai semneze niciodata o opera de-a sa.

Alti istorici de arta il contrazic pe Vasari, un autor recunoscut pentru numeroasele erori sau inventii scrise in celebra lucrare biografica despre vietile artistilor din perioada Renasterii. Acestia considera ca Michelangelo ar fi planuit de la bun inceput sa semneze lucrarea, fiind prima lui capodopera desavarsita. Era considerata inca din timpul vietii sale un exemplu de armonie, echilibru si un punct de intalnire ideal intre maretia stilului antic si naturalismul specific Renasterii, reusind sa redea greutatea corpurilor intr-un mod veridic si inovator pentru vremurile respective.

Pieta Bandini a fost realizata intre 1547 si 1555 cand Michelangelo era trecut de 70 de ani.

Numita cateodata si „Depozitiunea” sau „Plangerea lui Hristos mort”, Michelangelo a creat Pieta Bandini cu o structura mult mai complexa in care i-a inclus pe Fecioara Maria, Hristos dupa Rastignire, Maria Magdalena si un Nicodim imbatranit despre care se considera ca este un autoportret al artistului.

Versiunea Bandini a fost creata cand Michelangelo avea in jur de 72 de ani, suferea de depresie si era din ce in ce mai convins ca se apropie de sfarsitul vietii. In acelasi timp, artistul a devenit tot mai pios si dedicat temelor religioase. Intr-un mod care a fost interpretat ulterior de istoricii de arta drept „linia destinului” (deoarece face o paralela intre traiectoria vietii sale si anumite subiecte religioase), artistul a ales sa ii imprumute personajului Nicodim o mare parte din trasaturile sale. Starea de spirit a lui Michelangelo este vizibila inclusiv in redarea Fecioarei care si-a pierdut frumusetea atemporala in care credea cand a realizat prima Pieta.

Lucrarea a fost finalizata de asistentul sau, Tiberio Calgani si vanduta in 1561 lui Francesco Bandini. Se considera ca Michelangelo ar fi intentionat ca sculptura sa fie amplasata pe propriul sau monument funerar din Biserica Santa Croce din Florenta – in acest caz, ideea autoportretului este cu atat mai logica – insa a ramas in Villa Bandini din Montecavallo, fiind achizitionata de Cosimo al III-lea de Medici in 1674 care a expus-o in subsolul Bazilicii San Lorenzo. In 1722, a fost transferata la Santa Maria del Fiore iar din 1981 a fost expusa la Muzeul Opera del Duomo din Florenta.

Ultima Pieta pe care a sculptat-o a fost numita Rondanini, realizata din 1552 pana in ultimile zile ale vietii sale, in 1564.

Datata in mod obisnuit incepand cu 1552 si pana in ultimile zile ale vietii artistului, in 1564, Pieta Rondanini este interpretata ca un rezultat al calatoriei artistului prin arta si credinta care a culminat intr-o reprezentare a Fecioarei si a lui Hristos in care cele 2 figuri par aproape detasate de pe pamant, intr-o miscare de ascensiune, posibila inaltare. In 1744, a fost cumparata de Marchizul Giuseppe Rondinini si transportata in Milano, din 1952 fiind expusa la Castello Sforzesco.

Statuia de marmura a fost lasata neterminata, acest aspect a fost deopotriva pus pe seama faptului ca artistul s-a stins din viata dar si a credintei acestuia in ideea de non finito, a faptului ca oricat de mult s-ar stradui sa desavarseasca o opera de arta, nu va reusi sa o realizeze atat de bine precum si-a imaginat-o asa ca ar fi lasat anumite parti neterminate. Tehnica non finito era utilizata si pentru a lasa impresia ca sculptura se ridica din piatra, personajele sunt legate de forma originala a bucatii de marmura.

Pieta Rondanini este, fara indoiala, una dintre cele mai surprinzatoare lucrari ale lui Michelangelo, realizata intr-un stil aproape modern care avea sa se manifeste in sculptura cateva secole mai tarziu. Lipsesc detaliile naturaliste ale portretelor sau hainelor celor 2 personaje iar aceste aspecte sunt puse pe seama unui mesaj spiritual legat de credinta si de importanta privirii dincolo de aparente, la lucrurile esentiale, care sunt cu adevarat importante.