Considerat cu mii de ani in urma in Orient o cheie pentru sanatate, fericire si intelepciune, ceaiul a devenit o alternativa a diverselor probleme din viata noastra. In lista prezentata de platforma Taste Atlas ca fiind cele mai bune ceaiuri din lume, o sa observati ca ceaiul verde, ceai negru si ceai oolong – toate provin din aceeasi planta de ceai, Camellia Sinensis, doar ca frunzele sunt pur si simplu prelucrate in mod diferit.

Studiile arata ca ceaiul este astazi a doua cea mai consumata bautura din lume, dupa apa. Abordarea holistica a sanatatii si a beneficiilor plantelor a dus ca cercetarile din ultimii ani sa scoata la iveala tot mai multe efecte benefice pentru sanatate, ceaiul fiind recomandat in aproape orice retete naturiste de tratament, ca sprijin sau alternativa la aproape orice dieta.

Sencha este cel mai popular ceai verde din Japonia, o specialitate de ceai ce se remarca prin aroma echilibrata dintre gustul dulce si cel astringent, parfumul proaspat, precum si prin culoarea auriu – verzuie, deosebita fata de cea a altor ceaiuri verzi.

Sencha se recolteaza din frunzele care sunt expuse la lumina directa a soarelui, apoi sunt gatite la abur, rulate si uscate. Exista mai multe tipuri diferite de sencha, dar shincha, cunoscut si sub numele de ichiban-cha, este adesea cunoscut ca versiunea de cea mai inalta calitate. Aceasta forma este produsa din primele recolte sezoniere si are de obicei o aroma mai dulce si mai delicata

Ceaiul alb este o categorie de ceai chinezesc, cu o aroma mai delicata decat soiurile de ceai verde sau negru.

Ceaiul alb este recoltat din planta de ceai (Camellia sinensis) atunci cand frunzele de ceai nu sunt complet deschise, iar mugurii sunt acoperiti cu un puf alb, o trasatura care a dat ceaiului numele.

De obicei, ceaiul alb este neoxidat, cu o culoare deschisa si arome subtile care amintesc adesea de flori, fructe, miere, vanilie, ierburi sau citrice.

Matcha este un soi chinezesc de ceai verde, unic pentru metodele sale de recoltare, procesare si preparare.

Cu trei sau patru saptamani inainte de recoltare, tufa (Camellia sinensis) este acoperita pentru a preveni lumina directa a soarelui, permitand frunzelor sa creasca la umbra. Dupa recoltare, frunzele sunt curatate de tulpini si apoi sunt prelucrate intr-o pulbere fina. Spre deosebire de majoritatea soiurilor de ceai, matcha vine intotdeauna sub forma de pudra – practica a fost introdusa pentru prima data in China, dar a ramas un standard in Japonia.

Ceai negru de Ceylon este un nume dat ceaiului produs in Sri Lanka, unde de fapt Ceylon este fostul nume al insulei.

Gradinile de ceai sunt raspandite pe toata insula, iar clima favorabila permite o recolta pe tot parcursul anului. Cea mai mare parte a productiei este orientata catre ceaiul negru, iar cele mai bune exemple de ceai negru din Ceylon provin din gradinile de ceai situate in centrul insulei. Altitudinea are cel mai semnificativ efect asupra caracterului final al ceaiurilor Ceylon, care se folosesc in cea mai mare parte in amestecuri cu alte plante.

Pu erh, cunoscut si sub numele de ceai invechit sau de epoca, este un ceai renumit produs exclusiv in provincia Yunnan din China.

Pentru acest tip de ceai, exista doua soiuri principale: pu erh crud, nefermentat, numit pu erh sheng si pu erh copt, fermentat, cunoscut sub numele de pu erh shu. Acest ceai este cu atat mai bun cu cat este mai vechi.

Pentru mult timp, ceaiul Pu-erh a fost invechit printr-o fermentatie lenta, ce dura chiar si 15 ani, insa in anii 1970 a fost introdus un alt procedeu, numit shou (gatire), care scurteaza timpul de fermentare la un an. Acest procedeu presupune folosirea caldurii si a umezelii, precum si a bacteriilor bune.

Ceai Oolong este un ceai semi-oxidat care poate varia in functie de stilul frunzei, nivelul de oxidare, culoarea si gradul de prajire, si este un ceai traditional chinezesc.

Ceaiul Oolong se obtine din aceeiasi planta din care se produce atat ceaiul verde, cat si cel negru, iar diferenta consta in felul in care este procesat. Ceaiului verde nu i se permite un proces de oxidare indelungat, in timp ce ceaiul negru oxideaza pana capata culoarea neagra, iar Oolong se situeaza intre cele doua, oferind astfel culoarea si gustul caracteristic.

Ceaiul englezesc pentru micul dejun, English Breakfast, este unul dintre cele mai populare soiuri de ceai din Marea Britanie si din lume, mai exact un amestec realizat de obicei cu ceai negru Assam, Ceylon, chinezesc si kenyan.

Este inca controversata povestea locului si originii ceaiului English Breakfast, la fel si numele, insa o teorie plauzibila sustine ca amestecul a fost inventat in 1892 de un maestru de ceai scotian Drysdale. Se presupune ca aceasta versiune a fost favorizata de Regina Victoria – care a promovat amestecul si se crede ca ceaiul a primit apoi numele actual.

Ceaiul verde, cunoscut si ca licoare anti-imbatranire, este produs din frunzele de ceai ale arbustului de ceai Camellia sinensis, care sunt implicate intr-un proces cunoscut sub numele de kill green – in care frunzele sunt incalzite (prin abur sau prajire in tigaie) pentru a opri oxidarea.

In prezent, sunt disponibile mai multe soiuri de ceai verde, care difera in ceea ce priveste cultivarea, recoltarea, originea si tehnica utilizata in productia lor. Din cauza numarului mare de soiuri disponibile, profilul final de aroma al ceaiului verde poate diferi, dar are de obicei nuante proaspete, vegetale, ierboase si florale.

Exista mai multe tipuri de ceai verde disponibile in intreaga lume. Cel mai cunoscut poarta denumirea de sencha si se pare ca este si cel mai usor de gasit. Exista si alte soiuri de ceai verde mai putin intalnite, precum: Hojicha, Tencha, Fukamushi Sencha (sau Fukamushi Ryokucha), Genmaicha, Gyokuro, Kabusecha si Matcha.

Ceai negru este o categorie mare si diversa, iar ceea ce il diferentiaza de alte soiuri de ceai este oxidarea puternica – in acest proces, frunzele de ceai ale plantei Camellia sinensis dobandesc culoarea inchisa distinctiva si dezvolta note pamantesti.

Originea ceaiului negru a fost China, dar a ajuns aici datorita britanicilor, si apoi transplantat in Asia de Sud -Est. Cea mai de succes dintre aceste operatiuni a fost in Sri Lanka, Ceylon asa cum era cunoscut anterior sub dominatia britanica si de care am povestit mai sus, a carei clima era mai buna decat orice alta tara din lume sa cultive ceai negru.

Darjeeling a fost numit dupa orasul indian Darjeeling, centrul cultivarii ceaiului bengalez, dar si punct de legatura pentru rutele caravanelor catre Tibet.

Cultivarea ceaiului din districtul Darjeeling din Bengalul de Vest dateaza de la englezul Arthur Campbell (1805-1874) care a experimentat cu diferite tipuri de ceai in gradina sa privata din zona mai larga a Darjeeling, care a condus la infiintarea companiei Darjeeling in 1864, redenumita in 1896 in Darjeeling Consolidated Tea Company, prezenta si astazi pe piata.

Considerat a fi “sampania ceaiurilor”, Darjeeling este o infuzie usoara si aurie, ce poate avea aroma vinului muscat frantuzesc, sau un gust tonic de citrice, suav si floral. Exista mai multe tipuri de ceai Darjeeling ce difera in functie de sol, apa, clima si relief, dar si de timpul de expunere a versantilor la soare si de altitudine.