Saptamana Halloween-ului pe urban.ro. Cele mai infricosatoare opere de arta. De la pictori celebri care au reprezentat iadul pana la artisti si fotografi care dezvaluie traumele lumii moderne.
In decursul istoriei artei, artistii au fost adesea atrasi de subiecte controversate sau terifiante pentru privitorul de rand, dar care starnesc curiozitate si mentin atentia publicului. Desi ar putea parea un fenomen asociat artei contemporane, interesul pentru zona infricosatoare a lumii a fost cultivat inca din Antichitate prin reprezentarile egiptene si grecesti ale lumii de jos in care traiesc fiinte infricosatoare, demoni si zei ai mortii.
Ulterior, din Evul Mediu si pana in prezent, crestinismul a dus mai departe aceste imagini ale groazei prin scenele imense cu reprezentari ale iadului, mortii si apocalipsei pentru a le aminti credinciosilor de efectele pacatului asupra sufletului.
In contemporaneitate, multi artisti folosesc aceasta zona a tenebrelor ca o strategie pentru explorarea propriilor traume, anxietati si temeri, dar si pentru a prezenta dimensiunea degradanta a societatii.
In apropierea Halloween-ului, va invitam sa descoperiti cele mai infricosatoare opere de arta create in ultimii 600 de ani de artisti celebri. Unele starnesc groaza sau dezgust la o simpla privire, altele prin descoperirea unor detalii minutioase si macabre.
Pe langa portretele si scenele religioase spectaculoasele si bogat detaliate, Jan van Eyck a reprezentat teroarea iadului in dipticul „Crucificarea si Judecata de Apoi”.
Desi a fost realizata in urma cu aproape 600 de ani, intre circa 1430-1440, panoul cu „Judecata de apoi” a lui Jan van Eyck este recunoscut in continuare drept una dintre cele mai infricosatoare picturi ale Renasterii nordice timpurii. O personificare a mortii isi intinde aripile scheletice peste cei cazuti si damnati, dintre care o parte sunt membri ai clerului. Printre oameni se afla detalii impresionante ale unor fiinte monstruoase si hibride care consuma pacatosii si le provoaca suferinta.
La 100 de ani dupa van Eyck, Hieronymus Bosch a creat „Gradina placerilor lumesti”(1503 – 1515), un triptic enigmatic care contine un panou dedicat iadului. Bosch a reprezentat fiinte fantastice si infricosatoare, animale hibride si masinarii mitice intr-o pictura haotica a ororilor si straniului. Unii specialisti considera ca opera a fost realizata cu scop religios, pentru a aminti de decaderea societatii, altii sunt de parere ca ar fi o reprezentare a anxietatilor care caracterizau viata medievala.
Din acelasi univers religios al groazei face parte si „Ispitirea Sfantului Antonie cel Mare” o pictura a artistului manierist Salvator Rosa. Opera a inspirat si lucrarea cu acelasi nume creata de Salvador Dali.
Salvator Rosa a fost activ in timpul secolului al XVII-lea in spatiul italian. In lucrarile sale a reprezentat subiecte neconventionale ale epocii, de la vrajitorie si misticism pana la fiinte supranaturale si grotesti. „Ispitirea Sfantului Antonie cel Mare” este una dintre primele sale picturi de acest tip, fiind cunoscuta pentru figurile terifiante si nemaivazute pana atunci ale demonilor care il ataca pe sfant. Opera l-a inspirat pe Salvador Dali care a creat o versiune proprie in 1946, specifica stilului sau suprarealist.
O alta pictura infricosatoare si misterioasa este ”Cosmarul”, realizata in 1781 de Henry Fuseli, un pictor elvetian fascinat de supranatural. Lucrarea prezinta un incub — un demon care chinuieste femeile in timpul somnului —, asezat pe pieptul unei figuri feminine care zace intr-un somn profund, cu bratele si capul atarnate la marginea patului. Opera sugereaza un vis care a devenit cosmar, in care fricile au luat o forma fizica ingrozitoare. In fundal se afla si imaginea sumbra a unui cal care a fost adaugat ulterior in pictura. Morbiditatea si erotismului lucrarii au inspirat numerosi autori, printre care Edgar Allan Poe, Mary Shelley si Erasmus Darwin — bunicul lui Charles Darwin.
Francisco de Goya a fost atras, de asemenea, de zona grotescului si a avut o perioada a „picturilor negre” in care, timp de 4 ani, a creat o serie de 14 picturi infricosatoare.
Perioada picturilor negre a durat intre 1819 si 1823, iar cea mai celebra si terifianta lucrare este „Saturn devorandu-si fiul”. Subiectul este inspirat de o legenda din mitologia romana in care zeul Saturn l-a inlaturat de la putere pe Caelus, tatal sau, in incercarea de a deveni conducatorul universului. Deoarece se temea ca si urmasii sai vor face acelasi lucru, Saturn si-a ucis si mancat fiecare copil la scurt timp dupa nastere. La vremea realizarii operei, Goya nu intentiona sa o arate in public.
Pe o tema similara, pictorul rus Ilia Repin a prezentat tragedia lui Ivan cel Groaznic, tarul Rusiei, care si-a omorat fiul intr-un acces de furie. In lucrarea „Ivan cel Groaznic si fiul sau Ivan pe 16 noiembrie 1581” din 1885, Repin recreeaza agonia si disperarea batranului Ivan si tandretea fiului sau muribund, cu sangele curgandu-i pe o parte a fetei si o singura lacrima pe obraz. Este una dintre cele mai sumbre si psihologice picturi ale artistului.
Inspirat de adaptarea romanului lui Oscar Wilde, pictorul american Ivan Albright a creat propria sa versiune a „Portretului lui Dorian Gray” cu o figura aflata in descompunere fizica si degradare morala.
Albright a creat pictura intre 1943 si 1944 pentru a fi folosita in prima adaptare cinematografica a romanului lui Wilde, regizata de Albert Lewin, lansata in 1945 si distinsa ulterior cu un Oscar. Pictorul reprezinta amploarea degradarii fizice si morale a lui Dorian Gray, figura sinistra, desfigurata si descompusa este una dintre cele mai infricosatoare reprezentari din istoria artei.
Un pictor recunoscut la nivel international pentru reprezentarile sale apocaliptice si de groaza a fost Zdzisław Beksiński, un artist polonez activ in a doua jumatate a secolului trecut. Temele razboiului, ruinei, decaderii si lumea tenebrelor sunt predominante in opera sa, descrisa atat ca „realism fantastic”, cat si ca „suprarealism distopic”. Nici una din picturile sale nu a fost denumita pentru a nu-i oferi privitorului vreo cheie de citire a subiectului, ci pentru a lasa fiecare spectator sa-si creeze propria interpretare.
Din aceasta serie face parte si Francis Bacon, recunoscut drept pictorul terorii. A produs unele dintre cele mai terifiante imagini ale umanitatii traumatizate dupa al doilea Razboi Mondial.
Una dintre cele mai cumplite lucrari ale sale este „Painting 1946”, creata imediat dupa incheierea celui de al Doilea Razboi Mondial. Este o imagine a unei figuri anonime, inspirata de politicienii britanici ai vremurilor si buncarul lui Hitler, reprezentat stilizat in fundal. Culorile folosite pentru fundal amintesc de carnea vie, iar carcasele de vaca suspendate alimenteaza si mai mult starea de angoasa creata de pictura, indicand ororile razboiului.
Intr-o maniera similara, Bacon s-a folosit si de portretul Papei Inocentiu al X-lea, realizat de Diego Velázquez in 1650, pentru a crea una din cele mai sinistre imagini contemporane denumita “Studiu dupa portretul Papei Inocentiu al X-lea”. Suveranul Pontif este reprezentat tipand intr-o atmosfera intunecata si hipnotica, asemanatoare unui cosmar. Bacon a realizat multiple variatii ale acestui subiect, devenind aproape o obsesie a sa, reprezentand diverse ipostaze ale agoniei. Ulterior, stilul lui Bacon a influentat mai multe generatii de artisti, inclusiv pe romanul Adrian Ghenie.
In ceea ce priveste fotografia de groaza, unul dintre cei mai importanti reprezentanti este Joel-Peter Witkin, un fotograf american care abordeaza in lucrarile sale teme precum moartea, degradarea si cadavrele. El recreeaza uneori unele din cele mai cunoscute opere de arta, cum este si cazul picturii „Las Meninas” a lui Diego Velázquez, sub forma unor colaje fotografice in care include cadavre pentru a crea o lume de cosmar, infuzata cu o atmosfera stranie, dar si referinte din istoria artei.
Va invitam sa cititi la articolele urmatoare mai multe stiri despre Halloween.