Artistul britanic Willard Wigan creeaza cele mai mici sculpturi din lume si este recunoscut international pentru lucrarile sale care pot incapea cu usurinta in urechea unui ac. Operele sale sunt omologate de Cartea Recordurilor, multe dintre ele reprezinta scene din istoria artei, obiecte si cladiri arhicunoscute sau chiar personalitati marcante.

Wigan a devenit celebru ca „micro-sculptor”, creatiile sale sunt expuse inclusiv in varful acelor sau chiar pe gene si sunt aplaudate pentru complexitatea si detaliile pe care le prezinta.

Wigan sculpteaza obiecte minuscule din copilarie, la inceput a creat casute pentru furnicile din curtea din spatele casei. In timp si-a perfectionat tehnicile si a ajuns sa creeze obiecte din ce in ce mai mici, unele ajungand pana la 0,005 mm. 

Artistul in varsta de 67 de ani sculpteaza de la varsta de 5 ani. Acesta a declarat ca „La scoala mi-a fost mereu greu pentru ca aveam autism, iar in anii ’60 asa ceva nu se diagnostica.” 

Din cauza profesorilor si colegilor care nu aveau rabdare, l-au facut sa se simta inferior si l-au agresat, s-a lasat treptat de scoala si a ajuns sa petreaca mai mult timp acasa, in gradina familiei sale unde crea case si obiecte in miniatura, pentru furnici. 

„Cainele meu a inceput la un moment dat sa sape prin gradina si a descoperit o colonie de furnici. Cand le-am vazut am vrut sa le protejez, asa ca am inceput sa le fac case, mese si chiar scaune. Nu am crezut ca este ceva special pana cand unul dintre ceilalti copii din cartier s-a uitat peste gard si a vazut ce faceam, mi-a spus cat de uimitor era. Cand am auzit asta, a fost ca si cum as fi fost sub un dus care spala tot ceea ce spuneau profesorii despre mine la scoala.” a adaugat Wigan. 

Primele sculpturi erau realizate din carton si lemn, intre timp s-a indreptat catre materiale mai sofisticate, de la bucati de aur pana la fire de nisip.

Artistul foloseste aproape orice material in care se poate sculpta si care e modelabil. Pentru a realiza lucrarile foloseste instrumente create de el, unele au la baza ace de acupunctura, iar ca pensule pentru vopsit utilizeaza uneori firele propriilor gene.

In timp ce lucreaza, fiecare miscare pe care o face trebuie realizata subtil si cu atentie. Orice schimbare brusca, inclusiv pulsul din varful degetelor poate distruge sculptura. Pentru a obtine rezultatele dorite, el sustine ca „am invatat sa lucrez intre bataile inimii si sa-mi incetisensc respiratia.”

Operele sale sunt foarte fragile si efemere, pot fi distruse de lumina soarelui, de umiditatea crescuta sau de manipularea neglijenta. 

Intr-un interviu acordat publicatiei Architectural Digest, artistul povesteste ca, la un moment dat, cand lucra la o sculptura cu Alice in Tara Minunilor, a inhalat-o pe Alice accidental, din neatentie. Personajul a fost realizat pentru o scena care reprezinta petrecerea cu ceai a Palarierului Nebun.

Wigan sustine ca se inspira din lumea din jurul sau si ca „miniaturizeaza viata” pe care o vede. El spune ca procesul de lucru nu este tot timpul la fel de distractiv, insa legatura pe care o creeaza cu publicul ii ofera energia si motivatia necesare pentru a continua. Printre sculpturile sale se numara Taj Mahal-ul, Cina cea de Taina si Burj Khalifa. 

Artistul a recreat inclusiv Coroana Sfantului Eduard, una dintre bijuteriile monarhiei britanice folosita doar in cadrul ceremoniei de incoronare. I-a dedicat-o Reginei Elisabeta care l-a primit in 2012 la Palatul Buckingham pentru a accepta sculptura. „S-a uitat la microscop si a spus «Nu-mi vine sa cred ce vad», este uimitor sa primesti o astfel de reactie” isi aminteste Wigan. 

Ulterior artistul a mai creat un portret in intregime al Reginei Elisabeta, iar cu ocazia Jubileului de Platina a sculptat la microscop si celebra caleasca de aur folosita la incoronarile monarhilor britanici.

Cele mai recente sculpturi ale sale sunt dedicate sportivilor de la Jocurile Olimpice de la Paris.