Istoricii de arta si cercetatorii de la Galeria Nationala de Arta din Washington au descoperit recent ca pictura ”Fata cu un flaut”, atribuita lui Jan Vermeer, este un fals care nu a fost realizat de maestrul olandez. Descoperirea a fost facuta cu prilejul expozitiei ”Secretele lui Vermeer” si arata maestria unui ucenic pe care artistul l-ar fi avut, desi pana acum s-a sustinut ca acesta nu accepta sa aiba asistenti. 

„Fata cu un flaut” este un studiu de mici dimensiuni realizat intre 1665 si 1675 de catre cineva care a studiat sub tutela lui Vermeer sau care a lucrat indeaproape cu el. Potrivit cercetarilor tehnica folosita este similara cu cea a pictorului, insa analiza lucrarii a aratat ca nu este mana lui Vermeer. 

Cercetatorii nu pot spune cu certitudine cine ar putea fi autorul din spatele lucrarii. In urma descoperirii s-au facut mai multe speculatii, insa nu exista nici o sursa scrisa care sa mentioneze ca maestrul ar fi avut ucenici aflati in grija sa. In acelasi timp nu s-au gasit nici dovezi care sa ateste ca apropiati sau membri ai familiei lui Vermeer ar fi putut lua lectii de pictura de la acesta. 

Reprezentantii muzeului sunt insa increzatori in descoperirea facuta si sunt 99% siguri ca pictura a fost produsa de fapt de o asa-zisa ”scoala a lui Vermeer”, formata din ucenicii maestrului.  

”Ideea ca Vermeer ar fi avut de fapt un atelier nu a fost discutata foarte mult deoarece mereu s-a crezut ca el a fost un geniu singuratic. Stim ca a creat doar 30 de picturi si atunci de ce ar fi avut nevoie de un atelier?” a declarat Marjorie E. Wieseman, curatoare si directoare a departamentului de pictura nord-europeana de la Galeria Nationala de Arta din Washington.

Echipa care a condus cercetarea a fost formata din 7 curatori, istorici de arta, cercetatori, conservatori si oameni de stiinta ai Galeriei Nationale de Arta din Washington. In cadrul proiectului s-au folosit mai multe tehnici moderne de scanare cu raze X pentru a observa cum au fost realizate picturile lui Vermeer.

Datorita metodelor de lucru folosite, echipa a putut descoperi mai multe straturi de culoare si a putut determina materialele folosite de pictor, inclusiv plumb in cazul zonelor albe sau cupru in cazul unor elemente colorate.

Cercetarea a avut loc in timp ce muzeul era inchis din cauza pandemiei. Astfel, echipa a profitat de acest lucru pentru a analiza fiecare lucrare folosind raze X si alte tehnici precum spectroscopie sau micro-esantionare. 

Procedurile ii ajuta pe cercetatori sa priveasca indeaproape pigmentii si tusele care se afla sub suprafata picturilor pentru a determina modul in care artistul a construit si modificat pictura in decursul timpului.

In ceea ce priveste tehnica lui Vermeer, Wieseman spune ca pictorul obisnuia sa foloseasca verde pentru a umbri anumite zone din portrete. Practica a fost folosita des de catre pictorii olandezi si s-a pastrat pana in ziua de astazi.

Se presupune ca „Fata cu un flaut” a fost atribuita lui Vermeer tocmai din cauza acestei tehnici, asociata lui de istoricii de arta. Maestrul lucra mai mult cu tuse intense si mari in cazul fundalurilor sau a zonelor largi pe care mai apoi le estompa. In cazul picturii cercetate, s-a descoperit ca autorul a folosit o abordare complet opusa manierei lui Vermeer. 

Echipa de cercetatori a ajuns la concluzia ca autorul de drept al picturi ar fi asistat la procesul de pictare al lui Vermeer si ar fi invatat tehnica in acest fel, insa nu a reusit sa o stapaneasca in totalitate.

„Fata cu un flaut” a fost atribuita cu prudenta lui Vermeer, ceea ce inseamna ca nu s-a stabilit cu certitudine autorul. Prin urmare descoperirea nu a venit ca o surpriza, multi dintre cercetatori fiind constienti deja de posibilitatea unui alt artist. Situatia a dezvaluit de fapt si mai multe intrebari cu privire la originea si identitatea artistului, posibil ucenic al maestrului. Cercetatea indica un mister mai profund cu privire la modul in care functiona atelierul artistului. 

Expozitia de la Washington va fi deschisa in perioada 8 octombrie 2022 – 8 ianuarie 2023 si va prezenta cele patru lucrari atribuite anterior lui Vermeer care se afla in colectia permanenta a Galeriilor de Arta.

Pana in luna august a acestui an, „Fata cu un flaut” era inclusa pe lista lucrarilor autentice ale lui Vermeer, planul curatorilor era sa expuna doua lucrari de Vermeer si doua falsuri sau imitatii. Insa noile descoperiri – pe care s-au pripit sa le anunte in urma cu 2 luni in mod eronat – schimba acest lucru si numai una dintre lucrarile din expozitie este in acest moment atribuita lui Vermeer.

Curatoarea Marjorie Wieseman a declarat intr-un comunicat de presa ca expozitia isi propune sa analizeze „ce anume face un Vermeer, Vermeer”. 

Despre „Fata cu flaut” se stie ca a fost redescoperita in 1906 si donata de catre Joseph Widener Galeriei Nationale de Arta din Washington. In 1950 a fost respinsa de Pieter Swillens, unul dintre specialistii in Vermeer care a analizat-o, si de atunci nu a mai fost privita ca fiind autentica, majoritatea istoricilor indoindu-se de provenienta acesteia. Ulterior, muzeul a expus-o cu un text de sala pe care scria ca este „atribuita lui Vermeer”.

Din cauza lipsei documentelor oficiale si vietii retrase pe care a dus-o, Vermeer este considerat „Sfinxul din Delft”. Se stiu putine informatii oficiale despre cariera si viata lui.

Vermeer era relativ necunoscut pana in 1860 cand directorul unui muzeu german a vazut tabloul „The Art of Painting”, l-a recunoscut ca fiind o lucrare originala a pictorului olandez si l-a recomandat pentru a fi introdus intr-un catalog de arta important. Pana atunci pictura i-a fost atribuita lui Pieter de Hooch, contemporan cu Vermeer. 

Johannes Vermeer s-a nascut in 1632 in orasul Delft din Vestul Olandei si a fost relativ cunoscut in comunitatea in care a trait. Nu exista dovezi ca ar fi avut succes in afara Delftului. A invatat singur sa picteze si a mostenit de tatal lui o taverna si o mica afacere de vanzare a tablourilor. 

Cand tatal lui a murit in 1652, Olanda trecea printr-o perioada de saracie dupa ce fusese atacata de francezi in repetate randuri. Un an mai tarziu, Vermeer s-a casatorit cu Catherina Bolnes, fiica uneia dintre cele mai bogate femei din oras, s-a convertit la catolicism pentru a respecta traditia familiei in care intrase si au avut 11 copii impreuna.

Soacra lui Vermeer a fost protectoarea lui de-a lungul carierei insa chiar si cu ajutorul ei, pictorul avea probleme financiare destul de mari si a lasat familia cu datorii cand a murit in 1675. Este un semn al lipsei succesului artistului in perioada vietii.

In urma cu doi ani, tot cu ajutorul tehnologiei, au fost facute descoperiri despre cea mai celebra creatie a lui Vermeer, „Fata cu cercel de perla”.