Cercetatorii au reusit, in premiera, sa printeze cu succes o bucata de carne de Wagyu care copiaza exact textura organica a celui mai faimos sortiment de carne din Japonia. 

Echipa de cercetare de la Univerisatea Osaka din Japonia a folosit tehnologia de „bioprinting” tridimensional pentru a crea replica unei sectiuni de muschi cu tesut, grasime si vasele de sange specifice. Echipa spera ca in viitor carnea crescuta in laboratoare sa asigure o alternativa mult mai sustenabila si delicioasa fata de carnea crescuta in mod traditional.

„Prin dezvolarea tehnologiei de acest gen va fi posibil sa reproducem structuri mai complexe ale carnii, cum ar fi sushi din carne de Wagyu. Cu ajutorul tehnologiei vom putea face ajustari subtile in componenetele muschiului si ale grasimii din carne”, spune Michiya Matsusaki, o colaboratoare a studiului.

Studiul a fost publicat luna trecuta in revista Nature Communications, fiind prima incercare de a replica carnea de Wagyu, cunoscuta prin gustul delicat si grasimea specifica care aduc dupa sine un pret ridicat. Jumatate de kilogram de carne este vanduta cu un pret care poate atinge si 200 de dolari in timp ce vacile de la care provine sunt cumparate pentru 30.000 de dolari.

Bioprinting-ul foloseste un model generat pe computer care, prin straturi de material suprapuse, construieste produsul final, procesul fiind asemanator cu tehnologia traditionala a imprimantelor 3D. Desi metodele standard folosesc materiale ca plasticul sau metalul, bioprinting-ul foloseste celule vii pentru a construi structuri complexe ca vasele de sange sau fibrele individuale ale tesutului muscular. 

Incercarea bioprinting-ului carnii de vaca nu este la prima incercare, acest proces a fost reprodus pentru a printa anticot la inceputul acestui an de catre o companie istraeliana. Desi procesul imprimarii 3D nu este o noutate, reproducerea carnii de Wagyu reprezenta o provocare mare pentru cercetatori. Au incercat de multe ori sa reproduca stratul de grasime specific carnii de Wagyu, cunoscut ca grasime marmorata sau sashi, un proces mult mai laborios si mai complex decat la alte tipuri de carne. 

Carnea printata a fost creata prin doua tipuri de celule stem de la rase diferite de vite Wagyu. Manipularea celulelor stem in acest fel ar putea fi integrata in orice tip de celule necesare pentru a creste carnea in laborator. 

„Am folosit ca model structura histologica a carnii de Wagyu am reusit sa dezvoltam o metoda de printare tridimensionala prin care putem crea de la 0 structuri complexe, muschi cu fribre, grasime si vase de sange” adauga Dong-Hee Kang, un co-autor al studiului. 

Pentru moment carnea creata in laborator nu a fost testata, ceea ce inseamna ca studiile despre gustul acesteia vor fi dezvoltate in viitor. Astfel, va putea fi gatita doar dupa efectuarea mai multor cercetari care sa denote siguranta produsului iar oamenii de stiinta spera ca prin carnea printata 3D sa castige interesul persoanelor care vor sa-si reduca consumul de carne crescuta traditional.

Desi carnea dezvoltata in laborator este o varianta mult mai sustenabila, costul ridicat de productie si legislatia limitata nu vor permite ca produsul sa ajunga prea curand pe rafturile supermarketurilor. 

Termenul wagyu se traduce prin „vaca japoneza”. Exista 4 rase principale care sunt crescute pentru rezistenta lor fizica, lucru care le ofera mai multe celule grase intramusculare.

Grasimea este distribuita mai uniform in intregul lor muschi, motiv pentru care carnea de vita wagyu arata roz si are un gust foarte fraged. Guvernul japonez reglementeaza strict productia de wagyu pentru a proteja valoarea si calitatea carnii.

O vaca Wagyu este clasificata dupa doi factori principali: cantitatea de carne care poate fi obtinuta si calitatea grasimii marmorate. Cu cat nota ei este mai mare, cu atat pretul este mai mare, fapt care i-a adus carnii un statut aproape legendar legat de modul in care sunt tratate animalele. Desi exista zvonuri ca vacile sunt masate zilnic sau alimentate cu bere, acestea nu sunt adevarate.

Vacile sunt crescute de un fermier pana la varsta de aproximativ 10 luni si apoi vandute la licitatie unui alt fermier specializat in ingrasarea acestora. Acolo sunt tinute in tarcuri mici si hranite de 3 ori pe zi timp de aproape 2 ani cu un amestec de fibre si concentrat din orez, grau si fan, pana cand sunt au aproape 50% grasime. Doar vacile insarcinate si vitele de reproductie au voie sa pasca pe pasune.

Cand sunt vanduti la licitatie, viteii pot depasi de pana la 40 de ori pretul bovinelor din SUA, faimoasele Black Angus, spre exemplu.

Lungimea procesului de ingrasare si preturile de import ale cantitatii uriase de furaje concentrate creste costul carnii de vita, iar in aceasta perioada de ingrasare, fiecare vaca va manca 5 tone de furaje. Daca si cand o vaca merge la licitatie, se poate vinde cu pana la 30.000 de dolari.

In 2002, o vaca Matsusaka s-a vandut cu 50 de milioane de yeni, adica aproximativ 400.000 de dolari. Cu toate acestea, cea mai cunoscuta taietura de wagyu este carnea de vita Kobe, care provine din orasul Kobe din prefectura Hyogo si este facuta exclusiv din boi sau tauri castrati.

Incepand cu 2022 va fi pusa in vanzare „friptura” vegetala creata de compania specializata in bio-inginerie NovaMeat din Barcelona. Mai multe detalii veti gasi mai jos.

In ultimii ani, imprimantele 3D au inceput sa depaseasca noi praguri care pareau imposibile. Treptat, au fost create haine, materiale de constructie, din ce in ce mai multe case si chiar un pod de otel care a fost instalat saptamanile trecute in Olanda.