Succesul filmelor lui James Cameron a fost explicat deseori prin meticulozitatea si perfectionismul pe care le aplica fiecarui departament care lucreaza pe platoul de filmare. Dincolo de scenariu si prestatii actoricesti, cineastul acorda o importanta aparte directiei artistice: decoruri, coafura, machiaj, costume si lumini. Secventele pe care le filmeaza sunt catalogate deseori drept „puternice”, iar acea forta vine din intentia si precizia care se afla in spatele fiecarui detaliu.

Pentru noul film „Avatar: Calea Apei”, efectele speciale sunt la fel de importante ca tot ceea ce se intampla inainte ca materialul video sa ajunga in camera de montaj si prelucrare. Si desi aproape tot ceea ce vedeti pe ecran ar putea fi replicat prin CGI, regizorul a tinut ca anumite detalii ale costumelor sa fie reale pentru ca experienta pe care spectactorii o au in cinematograf sa fie ingenioasa.

Pentru continuarea „Avatar”, Cameron a lucrat cu designerul de costume Deborah Lynn Scott iar colaborarea lor este un exemplu perfect al geniului cinematografic al regizorului. 

Scott si Cameron au mai lucrat impreuna la „Titanic”, film premiat cu 11 trofee Oscar, inclusiv unul pentru cele mai bune costume, dar si la primul „Avatar” lansat in 2009 care ramane pana astazi lungmetrajul cu cele mai mari incasari din box-office.

In conditiile in care in „Avatar: Calea Apei” personajele sunt predominant redate in randul populatiei Na’vi: partial nud, aspectul lor fizic este dominat de parul lor, de pielea albastra si de tatuajele cu motivele geometrice si punctele luminoase pe care le au pe corp. Desi s-ar putea considera ca in acest caz, costumele ar juca un rol secundar, s-a lucrat peste 200 de ore pentru realizarea pieselor purtate de Zoe Saldana care o joaca pe Neytiri) sau Sam Worthington care il joaca pe Jake.

In timp ce actiunea primului film s-a desfasurat in principal in jungla din Pandora, continuarea, dupa cum sugereaza si titlul „Calea Apei”, ii prezinta pe Jake si Neytiri mutandu-si familia intr-o comunitate oceanica de Na’vi dupa aparitia unei noi amenintari.

La fel cum s-a intamplat si in primul film, pentru „Avatar: Calea apei” au fost  construit multe costume si recuzita de la zero, inainte ca aceste elemente sa fie apoi recreate fidel cu ajutorul tehnologiei CGI.

Cele mai sofisticate piese create pentru noul film au fost costumele Na’vi care au necesitat ore intregi de munca minutioasa, Scott dezvaluind intr-un interviu acordat recent pentru Variety ca unele piese au necesitat peste 200 de ore pentru a fi construite.

Designerul a povestit cum costumele erau atat de complexe in designul lor incat erau „ca o harta a texturilor in sine”, inainte de a dezvalui cum confectionarea fizica a acestora a permis mai multa inovatie decat ilustrarea lor prin efectele CGI: „Am facut multe teste in apa. Au fost realizate in Wellington, Noua Zeelanda. A trebuit sa ne uitam la simulari ale parului si la modul in care ar arata parul cret sau impletit in timp ce trecea de la uscat la umed si apoi la uscat, cu picaturile care se desprindeau”. 

Scott a mai detaliat modul in care testele cu diverse fibre a fost esentiala pentru a se asigura ca se obtine flotabilitatea pentru numeroasele scene subacvatice.

Cand a fost intrebata de Variety cat timp a durat productia unui singur costum pentru noul film, Deborah Lynn Scott a spus: „Depinde de costum. In productia lui intra o multime de cercetari si procese de dezvoltare. Dar ce mi-a dictat mie si lui Jim modul in care arata scena si personajul? Am urmat mult din sablonul primului film si l-am dus la un standard mai inalt si mai complex.”

Scott a subliniat cum un singur costum pentru Na’vi a necesitat 200 de ore pentru a fi creat, ceea ce inseamna cinci saptamani de munca obisnuita, pe structura unei saptamani de lucru de 40 de ore. Acest numar de ore nu include toate cercetarile care au fost necesare pentru a imagina si a reprezenta cu acuratete tinutele pe care le-ar purta locuitorii din Pandora, populatia Na’vi avand propria mitologie inventata de Cameron, cu obiceiuri si traditii specifice lor care trebuie sa se reflecte in aspectul fizic. 

In ceea ce priveste tehnologia implicata in film fata de cea artizanala, Scott a adaugat ca „am descoperit ca toata aceasta magie a imprimarii 3D, pe care am utilizat-o in unele cazuri pentru a spori anumite detalii, nu a fost la fel de buna ca elemente reale, lucrate manual, sculptate de mana ca piese individuale, personalizate.”

In privinta culorilor, Scott si Cameron au discutat despre cat de importanta este transformarea nuantelor sub apa, in special cand se inoata spre adancul oceanului iar culorile arata complet diferit fata de cum ar arata in soare.

Scott a declarat ca „am invatat multe despre culori si cum reactioneaza in adancimea apei. Totul a devenit extrem de albastru. Am urmarit amprenta directorului de imagine Russell Carpenter. Apusul a dictat culorile rosii, roz si aurii care au iesit in evidenta.” 

La randul lui, Cameron, extrem de implicat in fiecare detaliu al costumelor – implicarea lui la un nivel perfectionist este si motivul principal pentru care dureaza cativa ani sa realizeze un lungmetraj – a spus ca „aceasta interpretare a luminii prin albastru ne-a dus la limita mai calda a spectrului de nuante pentru Tonowari (Cliff Curtis) si a oamenilor care locuiesc in Recif. Chiar daca griul, verdele, turcoazul si teal-ul erau frumoase pe pielea lor, galbenul si rosul stralucitor se potriveau bine sub apa, unde incepi sa pierzi rapid aceste culori si ele ar iesi in evidenta pe recif. Am folosit rosu primar, portocaliu si galben ca si culori de protectie si de salvare in lumea umana. Dar au interactionat foarte diferit fata de cum ai fi crezut. Nu au avut acea senzatie frumoasa si organica a indigenului, chiar daca este aceeasi paleta, dar nu am avut niciodata pasteluri in lumea umana.”

Cameron a dezvaluit un mic detaliu simpatic despre procesul de lucru pe care il are cu echipele creative si modul in care cauta validarea finala la sotia lui, Suzy Amis.

Intrebat de Variety care a provocarea principala in redarea lumii „umane”, Cameron a vorbit despre „mastile de respiratie. Trebuiau sa fie concepute pentru a se potrivi diferitelor functionalitati. Daca lucrai in constructii, masca trebuia sa fie potrivita castii purtate. Daca erai soldat, masca trebuia sa se potriveasca ca un lucru integrat. Cand era vorba de Spider (Jack Champion), masca lui trebuia sa functioneze in mai multe moduri. Trebuia sa respire sub apa, sa coboare si sa se scufunde cu ea. Deb a lucrat cu un vechi coleg de-al meu, John Garvin, atunci cand m-am dus pe Challenger pentru „Deepsea Challenge”, si au lucrat la masti.”

Regizorul a povestit cum functioneaza relatia de lucru pe care o are cu Scott: „Ma uitam la o piesa si spuneam: „Asta nu ar functiona niciodata sub apa”. Deborah ar spune: „Da, dar este foarte draguta”. Apoi ii duceam o poza sotiei mele si ea spunea: „Eu as purta asta”, iar eu spuneam: „Bine, bine”.”

Colaborarea dintre Cameron si creatoarea de costume Deborah Lynn Scott va continua si pentru urmatoarele filme ale francizei care au fost deja filmate. Mai multe detalii despre „Avatar: Calea Apei” dar si despre ce urmeaza dupa aceea, puteti afla mai jos.