In culise la Festivalul de Film Cannes (1): Irina Saulescu, Bogdan Mirica, Dan Burlac

Irina Saulescu este actrita cunoscuta din “Mirrors” (r. Alexandre Aja, 2008), “Walking with the Enemy” (r. Mark Schmidt, 2013) sau “Portretul luptatorului la tinerete” (r. Constantin Popescu, 2013).

Irina a fost in festivalul de film de la  Cannes  cu filmul “Politist, Adjectiv” (2009), regizat de Corneliu Porumboiu, castigator al premiilor FRIPESCI si Premiul Juriului sectiunea Un Certain Regard, despre care Peter Bradshaw scria la vremea respectiva in The Guardian ca este “filmul romanesc care sugereaza ca spiritul statului politisit intriga daca este departe de moarte, dar este oarecum mortal”.

“Pentru mine experienta a fost un soi de ‘’Irina in CannesWonderland’’. Asa cum Alice pica din situatie in situatie cam asa a fost si parcursul meu din poveste in poveste”, isi aminteste Irina despre experienta ei din 2009

“Ca de exemplu cand pici la micul dejun si vezi ca nici fetele de masa nu sunt puse si descoperi ca da… exista ceva numit fus orar si totusi un chelner tolerant iti aduce o cafea, ba te mai si consoleaza ca afara e potop si tu mai ai putin si plangi, ca na , se strica rochia alba ca zapada.

Sau ajungi la intalnirea cu echipa de PR (pe ploaie) si se exclama: ‘’Asa se vine la Cannes!!!’’ si pentru prima oara nu regreti decizia de a pune rochia de gala in ciuda proiectiei de la 11.30. Apoi, pui piciorul pe covorul rosu de la Cannes, si nu degeaba am specificat rosu, pentru ca an de an la sectiunea Un Certain Regard covorul era albastru dar ce sa vezi in anul meu de gratie 2009 era ROSU,  si se opreste si ploaia. Magie. Si incepi sa urci scarile si urmeaza cele 15 minute de celebritate, moment in care ceea ce vedeai de acasa de pe canapea, devine cumva o realitate. A ta.

Urci scarile pe melodia Mirabelei Dauer, stai la poza, saluti ca vedetele pe care le vedeai la tv, oamenii tipa fac poze, oau… esti la Cannes cu film in competitie. MAGIC.

Continuand caderile magice, la un moment dat te trezesti la masa langa un regizor italian si discuti cate si mai cate despre cinematografia italiana, ba te mai dai si connaisseur si afli la un moment dat ca nu e altul decat Paolo Sorrentino, intamplator si directorul juriului in anul acela. Priceless.

Dar mai e, pentru ca aici magia vine in valuri: poze, interviuri, aplauze, omeni cunoscuti, necunoscuti, petreceri ca in “La Grande Bellezza” (ca tot l-am mentionat pe Sorrentino), petreceri intelectuale ca in filmele frantuzesti in care se vorbeste mult si se fumeaza la fel, petreceri pe iacht, toate roiesc in jurul tau ca un carusel. Asta-i Cannes-ul meu. Si te trezesti ca dintr-un vis si iti dai seama ca nu ai inchis un ochi in ultimile 24 de ore, esti in magie si daca nu fugi la aeroport pierzi avionul.”

Bogdan Mirica a fost editor, copywriter si scriitor pana in 2005, cand interesul pentru cinematografie l-a facut sa plece la Londra. Acolo a studiat scenaristica si productie de film la Universitatea Westminster.

In 2011 scrie si regizeaza primul sau scurtmetraj, “Bora Bora”, si castiga Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj european la Premiers Plans – Angers si Premiul pentru cel mai bun scurt metraj la Festivalul International de Film Transilvania. Ulterior a fost selectionat in festivalurile din Locarno, Varsovia si Salonic.

Bogdan Mirica este si regizorul si scenaristul serialului “UMBRE” pe care-l puteti vedea pe HBO.

La Cannes a ajuns cu “Caini”, primul lungmetraj, in 2016, cand a fost distins cu premiul FIPRESCI in sectiunea Un Certain Regard, despre care Fabien Lemercier, Cineuropa, spunea “Cu aceasta combinatie extrem de reusita de film noir si western modern, Bogdan Mirica face trecerea cu succes la lungmetraj”.

“Din saptamana aia cand am fost cu “Caini” la Cannes nu cred ca pot sa decupez o amintire anume, pentru ca experienta a fost ca o transa”

“A fost un amestec intens de adrenalina, stres si bucurie. Am perceput-o mai degraba ca pe o continuare a facerii filmului decat ca pe un eveniment exterior. Asadar, ceva foarte intim, ce nu pot sa povestesc. In schimb, cu ceva ani inainte, in 2008, am fost la un workshop Martin Scorsese care a lasat o amprenta profunda in mine.”

Dan Burlac, Presedinte Alpin Film Festival, este producatorul filmului “A fost sau n-a fost” (r. Corneliu Porumboiu) premiat cu Camera D’Or in 2006, producator asociat al filmului regizat de Cristian Mungiu, “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, premiat cu Palme D’Or si premiul FIPRESCI in 2007, “Teodora the Sinner” (r. Anca Hrite, 2011) si “In numele primarului” (r. Anca Hrite, 2013).

Pentru Dan Burlac prima editie la care a participat ramane cea mai puternica amintire

“Eram in 1992 primul an la studii in Franta si am plecat din Paris cu autostopul. Ce-o fi, o fi, mi-am zis. Dupa un drum minunat cu prietenii noi, am ajuns pe seara si ca multii altii, am dormit pe plaja in zona din spatele palatului. Cred ca a fost ultimul an cand se putea. Carnetul de student mi-a permis o acreditare si evident mergeam la proiectiile de zi, iar seara ma uitam cum se urca „scarile”. Le spuneam colegilor de plaja ca in 10 ani voi urca si eu cu un film scarile si le-am urcat, cand am fost atasat de presa. O data in 2002, la “Occident” al lui Cristian Mungiu si apoi in 2005 la “Moartea Domnului Lazarescu” al lui Cristi Puiu.

Dupa cateva zile am cunoscut o familie mixta care m-a primit sa stau la ea. Stateam in cea mai frumoasa vila din Villefranche-sur-Mer (regiunea Provence – Alpi – Coasta de Azur de pe Riviera Franceza).

A fost epic! De atunci nu am mai lipsit de la nici o editie de la Cannes. Am petrecut 405 zile din viata mea la festival.”