In excursiile noastre in marile capitale europene am invidiat activitatile culturale si turistice din jurul raurilor care strabat orasul. Cel mai recent utilizarea raului Sena – atat in ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice cat si in o proba competitionala – a generat multe stiri in toata lumea.
Roma are raul Tibru, Tevere in italiana, care e printre cele mai lungi rauri din Italia (406 km), Berlinul are raul Spree, Budapesta are Dunarea, Praga are Vltava si stim cu totii ca in jurul acestor rauri sunt poduri istorice, spatii de lifestyle si agreement, precum si un intreg eco sistem care a facut ca raul sa fie parte din viata orasului.

In Romania, asociatia Ivan Patzaichin Mila 23 pregateste un proiect amplu de redresare si reimaginare a spatiului din jurul Dambovitei pentru ca acest rau sa devina si la noi un eco sistem parte din viata noastra, dar si din sanatatea noastra. Totul gandit si pentru protectia raului nu doar pentru a fi exploatat.

Parte din acest concept este transformarea Dambovitei intr-o persoana juridica care are drepturi si obligatii si e partener cu locuitorii orasului.

Am vorbit despre aceasta initiativa care uimeste prin abordarea inaintea timpurilor cu cei care participa la proiect architect Theodor Frolu, vicepresedintele asociatiei Ivan Patzaichin -Mila 23, si avocat Laura Petrescu.

Am citit in raportul Planeta vie al WWF ca studiile arata degradarea planetei este accelerata, noi o simtim in temperaturile foarte ridicate ca asta ne afecteaza deja, dar inseamna mult mai multe… Planul WWF spune ca ra trebui sa luam in calcul transformarea conservarii, a sistemului alimentar, a sistemului financiar si a sistemului energetic si ce se intampla in urmatorii 5 ani e vital pentru cum va evolua omenirea.

Dvs sunteti ambasador al Pactului Climatic European. Ce isi propune acest plan?

Laura Petrescu: Pactul Climatic European este o initiativa de soft law a Comisiei Europene (fara obligativitate juridica) ce isi propune sa atraga atentia oamenilor cu privire la schimbarile climatice, cauzele si consecintele acestora, si sa-i incurajeze sa adopte masuri de adaptare la noile realitati. Fiecare dintre noi poate face ceva, de la schimbarea propriului comportament pana la a ii inspira si pe altii sa participe la aceasta schimbare si sa adopte un mod de viata sustenabil. Este evident ca e momentul sa acceleram eforturile de a reduce emisiile de carbon. Ca ambasador al Pactului Climatic European, fac parte dintr-un grup ce numara in prezent 26 de ambasadori pentru Romania. Domeniile din care provin ambasadorii sunt extrem de diverse precum cel juridic, eu si Anca Balasoiu fiind avocati, economic – unde o avem pe Ioana Petrescu, fost Ministru al Finantelor, si pe Raul Pop, membru fondator al Coalitiei pentru Economie Circulara in Romania. Din domeniul educatiei ii avem pe Mihail Caradaica, lector SNSPA si Mirela Tanc, profesoara liceu cu multiple recunoasteri internationale. Comunicare – Nicoleta Talpes, autoarea podcastului Sustainable Living, si Roxana Chiritoiu, coordonator al Climate Change Summit si avem chiar si un foarte tanar ambasador, elev de liceu, Reese Stoica, precum si un permacultor – Emil Zorila. Aceasta diversitate favorizeaza diseminarea informatiei in multiple comunitati, dar ne ofera si noua o perspectiva unica, multilaterala, deosebit de valoroasa atunci cand ne intalnim la evenimentele la care participam.

Care ar fi beneficiile pentru natura, mediu? Si care sunt pasii legali pentru acest demers?
Laura Petrescu: In prezent, viziunea predominanta asupra ecosistemelor este una in care degradarea lor este adesea tolerata sau chiar considerata inevitabila, iar reglementarile de mediu se limiteaza la stabilirea unor niveluri acceptabile de deteriorare, in loc sa previna cu adevarat distrugerea acestora. Acordarea statutului de persoana juridica raului Dambovita ar permite protejarea mai eficienta a ecosistemului sau, cam la fel cum o societate comerciala isi protejeaza interesele economice prin statutul de persoana juridica. La fel cum structura juridica a unei companii ofera drepturi si protectii pentru activele si operatiunile sale, recunoasterea raului ca entitate juridica ar acorda o voce proprie in apararea intereselor sale ecologice. Aceasta ar insemna ca raul ar putea „actiona in instanta” (cu ghilimelele de rigoare, desigur!) pentru a se proteja impotriva actiunilor daunatoare, precum poluarea sau exploatarea excesiva. Un astfel de statut ar face ca interesele sale sa fie recunoscute in mod explicit in cadrul juridic, oferindu-i drepturi de protectie impotriva activitatilor care ii ameninta „sanatatea ecologica”. Pasii legali pentru acest demers ar include adoptarea unei legi speciale care sa stabileasca drepturile raului si care sa desemneze un „tutore” sau un grup de reprezentanti care sa fie abilitati (dar si responsabili) pentru apararea acestor drepturi in fata instantelor si autoritatilor. Recunoasterea statutului de persoana juridica ar transforma raul Dambovita dintr-un simplu obiect al reglementarilor de mediu intr-un subiect de drept, capabil sa-si protejeze in mod activ si legal existenta, integritatea ecologica si resursele naturale.

Ce au reusit sa obtina ca avantaj pentru natura cu aceasta, sa o numim, clasificare?

Laura Petrescu: Statutul de persoana juridica ofera ecosistemelor instrumente juridice eficiente pentru protectie si conservare. Pentru raul Whanganui, in Noua Zeelanda, statutul de persoana juridica a fost obtinut in 2017, ca rezultat al unei lungi lupte a comunitatii Māori, pentru care raul era considerat un stramos viu. Dobandirea personalitatii juridice i-a conferit drepturi legale, cum ar fi dreptul de a „exista, inflori si evolua natural” si a permis protejarea raului impotriva poluarii si a altor activitati daunatoare. In concret, aceasta a facilitat interventiile legale pentru prevenirea degradarii ecologice si impunerea unor masuri concrete de restaurare a ecosistemului sau.
Un alt exemplu, laguna Mar Menor din Spania, prima laguna din Europa care a obtinut statutul de persoana juridica in 2022, a beneficiat de masuri juridice menite sa combata poluarea masiva, in special cea cauzata de activitatile agricole. Statutul i-a permis sa solicite actiuni de restaurare si sa interzica activitatile ce ar putea afecta negativ calitatea apei si biodiversitatea. Aceasta recunoastere a impus cadrul legal prin care interesele ecologice ale lagunei sa fie aparate in mod direct, similar cu modul in care o entitate juridica isi poate proteja drepturile si interesele proprii activitatii sale.

Care ar fi noile obligatii si drepturi ale Dambovitei?

Laura Petrescu: Cand un ecosistem dobandeste statutul de persoana juridica, cum este exemplul raului Whanganui din Noua Zeelanda sau al lagunei Mar Menor din Spania, acesta nu are obligatii in sensul clasic al termenului, asa cum le au persoanele fizice. Devenind subiect al raporturilor juridic in nume propriu, acesta ar putea avea un set de obligatii asociate. Ca sa intelegeti mai bine, as face o analogie cu o societate comerciala; in cazul acesteia, obligatiile decurg din nevoia de a respecta reglementarile fiscale, standarde de sanatate si alte norme aplicabile, precum si contractele la care aceasta este parte. Similar, un ecosistem cu personalitate juridica ar trebui sa respecte regulile care guverneaza integritatea sa ecologica. De asemenea, daca raul devine „parte” intr-un contract pentru utilizarea resurselor de apa, acesta ar avea obligatia de a nu depasi capacitatea naturala de regenerare sau de a se proteja impotriva contaminarii. Asa cum o companie trebuie sa gestioneze riscurile si obligatiile legale asociate activitatilor sale economice, tot asa un ecosistem cu personalitate juridica ar trebui sa gestioneze riscurile ecologice si sa adopte masuri preventive si corective pentru a asigura conservarea resurselor sale naturale.

Eu, ca bucurestean, cum ar trebui sa ma comport/ raportez la Dambovita?

Laura Petrescu: Acordarea personalitatii juridice raului Dambovita ar transforma felul in care bucurestenii se raporteaza la acest rau. In loc sa fie perceput doar ca un simplu curs de apa urban, Dambovita ar putea deveni un „membru al comunitatii” cu drepturi proprii, demn de respect si protectie, ca orice vecin. Aceasta ar incuraja locuitorii sa adopte o atitudine mai responsabila si mai empatica fata de mediu. Un avantaj important este ca acest demers ar putea revitaliza Dambovita, transformand-o intr-un loc de agrement si recreere, ceea ce ar contribui semnificativ la cresterea calitatii vietii urbane. Acordarea personalitatii juridice ar crea o legatura mai stransa intre bucuresteni si rau si ar incuraja o cultura a respectului fata de natura. Ar fi o ocazie de a vedea Dambovita nu doar ca pe un element al orasului, ci ca pe un ”partener” al comunitatii in eforturile de a construi un viitor mai sustenabil. In contextul schimbarilor climatice, un astfel de ”partener” ar fi extrem de important.

In marile orase ale lumii exista un rau care le parcurge, care le da o anume energie, dar si o viata sociala. E parte din cum au aparut orasele pentru ca ele s-au constituit in urma cu sute de ani in preajma apelor. In Bucuresti Dambovita nu e pusa in valoare si nu are o viata sociala. N-are nici prieteni, nici oameni care sa o viziteze (daca ma gandesc la raportarea la ea ca la o persoana). Asociatia Ivan Patzaichin Mila 23 a incercat in ultimii ani sa faca actiuni pe Dambovita cu paddling, proiectii in aer liber de filme etc.
Cum vedeti revalorizarea Dambovitei in contextul Bucurestiului? Cum ar trebui sa arate si sa fie in oras?
Teodor Frolu: Mai intai, orasul (adica oamenii) trebuie sa ajunga mai aproape de apa. Noi ne straduim de vreo 8 – 10 ani sa demonstram ce inseamna acest lucru, si am inceput la Biblioteca Nationala pe tronsonul Dambovitei de la Piata Unirii. Acolo am aratat cum se poate face asta, i-am ajutat pe oameni sa se simta aproape de apa. Noi suntem cei care i-am invitat sa experimenteze vaslitul in mijlocul orasului, si tot noi cei care am refacut malul, cu acele balcoane in consola deasupra raului, unde poti cobori langa apa, sau poti sta cu iubita sau cu prietenii si sa te bucuri de apa. Se intampla acum aproape 10 ani. Atat de mult le-a placut acest lucru unor “intreprinzatori” incat au privatizat si spatiul verde si luciul de apa. Nu este e rea ideea sa aduci cafenele si restaurante langa apa, dar cand asta se face in exces, fara un pic de bun simt si consideratie fata de spatiul verde devine toxic din punct de vedere urban.
Aceasta interventie de “apropiere” intre locuitori si rau s-a putut face pe segmentul de la Biblioteca Nationala pentru ca acolo exista mai mult spatiu langa apa iar traficul era scos la peste 30 de m de zona pietonala protejata de zgomot si noxe de o perdea de arbori. De aici tragem cea mai importanta concluzie; cat timp Dambovita va fi incapsulata in suvoiul de trafic si pe stanga si pe dreapta, ea va ramane in afara orasului, departe de oameni si total neatractiva. Oare poate orasul sa ia putin spatiu de la masini si sa-l dea oamenilor si naturii? Pai daca ne uitam la alte orase celebre din lume, cam asta au facut toate in ultimii 20 de ani. Arhitectura anilor 70 a facut aceleasi greseli peste tot in lume, doar ca ei le-au reparat intre timp. Cred ca a venit timpul ca si noi sa facem asta, si am putea ajunge sa beneficiem – pe langa un spatiu public si un rau mai prietenos – si de un „aer conditionat” natural pentru Bucuresti. Am vazut in vara asta, pe pielea noastra, ca, in curand, incalzirea globala ne va sufoca de-a binelea. Transformarea dintr-o diametrala de trafic intr-o „diametrala verde” a orasului este proiectul pe care sper sa-l vedem finalizat pana in 2030.

Care ar fi primele interventii de facut ?
Teodor Frolu: Cea mai importanta interventie este legata de capacitatea de traversarea a Dambovitei pe sub Pasajul Unirii. Strans legata de asta e si povestea cu planseul de la Unirii. Lipsa de capacitate de traversare a unui volum mare de apa expune orasul la un mare pericol de inundare a galeriilor metroului (o catastrofa care poate ajunge, probabil, la zeci de miliarde de dolari). Dambovita poate aduce aer curat si o contributie la spatiul public de calitate si la peisajul Bucurestiului, dar poate, la fel de bine, sa fie un pericol real pentru oras, avand in vedere furtunile si caderile masive de ploaie pe intervale scurte, nemaiintalnite pana acum.

Cum vedeti Dambovita in 30 de ani de exemplu? Cum va vedeti pe dvs in raport cu Dambovita si socializarea in oras.
Teodor Frolu: Dambovita trebuie sa redevina un factor de imbunanatire a calitatii vietii in oras dar, in acelasi timp, sa fie si o resursa creativa, capabila sa adune comunitati si sa promoveze initiative comunitare. Sa-si recapete rolul de “resursa” de dezvoltare care lucreaza impreuna cu natura. Intr-un cuvant, sa ofere un cadru prielnic pentru evolutia economica si culturala orasului.

Ce presupune din punct de vedere al beneficiilor pentru bucurestean, dar si al obligatiilor lui? Dar din punctul de vedere al costurilor?
Teodor Frolu: Toti avem nevoie de un oras cu aer mai curat, cu temperaturi mai suportabile in timpul verii caniculare, cu spatii publice diverse si activitati pe apa. Pentru asta, haideti sa ne propunem ca relatia noastra cu resursa „apa” sa se schimbe, sa fim mai atenti cu felul in care o folosim si sa o protejam de poluare. Raul Dambovita trebuie privit in ansamblul sau, de la izvoare pana la varsare, pentru ca “sanatatea” unui rau nu poate fi diferita pe tronsoane. Concluzia e ne trebuie o noua formula de dezvoltare economica in proximitatea unui rau, pe intregul lui parcurs. Dambovita este cea mai complexa infrastructura urbana din Romania, cu un impact major in functionarea orasului. Refacerea Dambovitei necesita investitii de peste 600 de milioane de euro, dar acestea vor genera, pe langa o crestere a calitatii vietii in oras, o viata economica, civica si culturala mai sustenabila a acestuia.