Unul dintre cei mai cunoscuti artisti atat in tara, cat si in strainatate, Damian Draghici, continua sa aduca publicului energie noua. De la proiecte muzicale ample la intoarcerea la origini si traditii, Damian Draghici uimeste audientele de fiecare data. Acum, artistul a inceput un nou proiect in care are palaria de creator de continut: un podcast cu invitati pe care ii intervieveaza intr-un mod atipic, rezultatul fiind o discutie relaxanta despre viata, din care nu lipsesc taraful cu muzica live si melodii alese in ton cu subiectul.

Ceea ce face de fiecare data cand apare in atentia publica este sa uimeasca si sa induioseze in egala masura: in perioada carantinei, artistul a inceput sa cante la nai de la balconul casei sale, acesta fiind unul dintre cele mai frumoase momente pentru noi, cei la care cantecul lui a ajuns datorita onlineului.

Mai mult, statul acasa si restictiile i-au adus o alta idee, o poveste autentica despre Romania de 10, prin care Damian Draghici, alaturi de cantecul sau la nai, a calatorit alaturi de artisti invitati din domenii diverse prin tara, aducand mai aproape apartamenta la traditiile noastre ca popor prin versuri. Filmarile au avut loc pe fundalul unor peisaje superbe din Romania, precum Vulcanul Racos, satul Viscri si satul Mercheasa sau la cel mai batran stejar din Romania.

Urban.ro a stat de vorba cu Damian Draghici la cateva zile dupa lansarea proiectului Podcastul lui Damian Draghici, dar si despre perioada aceasta fara posibilitatea unor concerte cu public.

De curand, pe canalul de Youtube ati lansat un podcast in care povestiti cu alti artisti. Cum ati ajuns la acest format?

Sunt un mare fan si urmaresc de mai bine de doi ani podcasturile lui Tim Ferriess si a lui Joe Rogan, ma consider chiar un ascultator inrait al podcasturilor. Mi-am dorit mai demult sa incep sa fac un podcast, chiar inainte de pandemie, insa a venit criza si nu aveam spatiul pe care il visam pentru a incepe. Abia in octombrie anul trecut am inceput sa-mi recreez spatiul pe care mi l-am dorit la studio si la inceputul anului ne-am apucat de treaba.

Formatul este atipic podcasturilor locale, cu abordare diferita, nu este dedicat doar artistilor, ci si altor categorii de profesionisti si personalitati. Pentru mine, este important ca in acest format sa aflu detalii si obiceiuri ale invitatilor, dar si modalitatea lor de a aborda viata, si ce au facut ca sa isi defineasca succesul profesional.

„Artistii se pierd in rolul de artisti. Sunt foarte multi care preiau un rol, sa se comporte intr-un anumit fel ca artist. Ei preiau dintr-un film, dintr-o carte, din povestile altora – cum sunt stereotipurile legate de trebuie sa fumezi, sa bei, sa petreci mult ca sa fi artist, cum se portretizeaza artistii in filme.”

Ce inseamna pentru dumneavoastra un artist?

De foarte multe ori definirea artistului depinde extrem de mult de felul in care oamenii primesc informatia din afara. Ce vreau sa spun este ca artistii se pierd in rolul de artisti. Sunt foarte multi care preiau un rol, sa se comporte intr-un anumit fel ca artist. Ei preiau dintr-un film, dintr-o carte, din povestile altora – cum sunt stereotipurile legate de trebuie sa fumezi, sa bei, sa petreci mult ca sa fi artist, cum se portretizeaza artistii in filme.

Artistul nu cred ca este un rol sau o poveste. Artistul este acel om foarte bine conectat la el, inauntrul lui si “in the seat of his soul”, expresia americana pentru limita dintre psihic si corpul fizic, si acela care poate sa isi gaseasca in orice moment energia necesara sa compuna, sa picteze, sa creeze, sa faca ce are de facut. Artistul care nu poate sa faca asta si vine cu scuze, acela nu este un artist, este un mofturos, dupa parerea mea.

Pe scurt, artistul este cel care are creativitate si face lucrurile pe bune atunci cand trebuie sa le faca.

Din primul episod, ghidul de interviu pe care il aveti cu artistul imbina viata personala cu cea profesionala, in care oferiti foarte multe detalii din discutii private, care sprijina interviul si-l transforma intr-o adevarata experienta pentru ascultator. Cu ce v-ati dori sa ramana ascultatorul din podcast? 

De obicei, in interviurile pe care le regasesti in mass media, toata lumea are o agenda si vorbeste conform agendei – si jurnalistii, si invitatii. La mine in podcast pun tot felul de intrebari – este si un cadru in care majoritatea ma cunoaste, si pot sa le pun si intrebari pe care un jurnalist nu le-ar adresa. Incerc sa pun invitatul intr-o situatie in care si el sa fie deschis sa vorbeasca despre lucrurile care sunt taiate la montaj sau nepublicate. Deschiderea mea fata de subiecte diverse are un impact asupra invitatului, astfel incat si el se simte destul de liber sa impartaseasca cu mine si cu publicul experiente unice din viata.

Ati povestit de multe ori parcursul profesional, de la invatarea instrumentelor muzicale la momentul cand ati castigat un premiu Grammy. Cum ati defini muzica traditionala romaneasca in context global?

Vorbim aici de doua lucruri distincte: in ultimii 10-15 ani, muzica romaneasca a avut acces la urechile publicului international, dar cea traditional romaneasca, cu accentul pe traditional, noi nu stim cum sa o promovam. In general, produselor romanesti le lipseste dimensiunea de marketing international si cred ca ar trebui sa facem mai intens campanii de promovare si sa gasim o modalitate prin care sa le aratam celor de afara lucrurile pe care le avem aici, in Romania. Lucruri pe care le avem noi in natura noastra. Ce stim este ca intotdeauna traditia va trece peste orice lucru care este in tendinte pentru ca la traditie este substanta acolo. Si cand ai o traditie ca a noastra, ar trebui promovata mai mult.

Inca in faza incipienta, in Romania au inceput mai multe proiecte care promoveaza istoria muzicii romanesti. Cum ar putea un proiect muzical de acest tip sa devina mainstream?

Cred ca cei care au facut trecerea foarte mare in ultimii 7-8 ani de zile din lumea underground inspre mainstream au fost cei de la Subcarpati. Muzica lor a ajutat foarte mult ideea de intoarcere la traditii. Si colaborarile lor cu diferiti artisti din muzica de folclor au ajutat foarte mult. Mai avem cativa ambasadori in povestea asta, ca Grigore Lese, insa nu cred ca poate sa devina chiar mainstream in momentul acesta.

Muzica de folclor isi are locul ei, doar ca noi acum traim alte momente. Insa se regaseste in contexte noi. Ca sa fie mai simplu, o sa dau exemplul modei, unde la o prezentare, un designer decide sa foloseasca elemente de folclor pe care le reinterpreteaza. N-o sa vezi toate modelele in ie si fota, dar vei observa elemente folclorice folosite ici-colo care iti reamintesc de folclor si traditie. Cam aici suntem si cu muzica. 

• 

• 

• 

Ce credeti ca lipseste din industria muzicala romaneasca in materie de povesti?

Industria muzicala romaneasca este exact unde trebuie sa fie, bazata pe cum a fost construita in ultimii 30 de ani. Lucrurile s-au invatat pe moment. In timp ce americanii aveau scoli de sunetisti inca din anii 30’, noi nici pana acum nu avem o scoala dedicata industriei muzicale, managementului muzical, profesionalizarii oamenilor care lucreaza in industrie – sunetisti, luministi, producatori, booking management etc. Dar ne multumim cu ce avem. 

Ca profesor, atat in tara cat si in strainatate, ati indrumat tineri artisti. Cu o industrie care in acest moment este incerta din cauza crimei medicale globale, ce le recomandati acestora?

Tinerii artisti, daca simt cu adevarat muzica, isi vor gasi locul. Vorbesc acum si din postura de antreprenor si ca artist. Daca faci muzica pentru motivul real, sa canti pentru public, sa te incarci din energia oamenilor, atunci e foarte simplu. Inclusiv pentru cei aflati la inceput: te asezi in fata camerei video si canti, cu microfon sau fara microfon.

Mai important este sa treci peste propriul tau perfectionism si peste frica de a fi respins decat peste ce o sa zica publicul despre tine. Sa faci muzica fara sa te gandesti ca vei fi judecat, mai ales acum, cand avem atat de multe retele sociale. Iar un sfat pe care il dau tuturor tinerilor este sa faca cat mai multa muzica si sa o ofere publicului.

Ce ati facut in aceasta perioada in care lipsa concertelor i-a afectat pe multi muzicieni?

A fost si o perioada de resetare, o perioada care m-a facut sa regandesc putin lucrurile la cum abordam viata, si personal si profesional. Un lucru care imi este evident este adaptabilitatea, exact cum a definit-o Darwin cand a spus ca “nu cei puternici sau inteligenti vor ajuta la supravietuirea speciei, ci cei care vor fi capabili sa se adapteze”.

Pandemia este un moment in care poti sa te adaptezi. Pentru mine, cand am inceput sa cant pe balcon, mi-a venit ideea proiectului “Romania de 10”. Acolo sunt eu, de fiecare data cu un invitat si mergem in locuri unde publicul nu are neaparat acces. Proiectul in sine a fost despre reconectarea la esenta Romaniei si a romanismului, la incarcarea cu energie pura de la firul ierbii.

Pe de alta parte, am lansat proiectul “Taraful Damian Draghici” – axat pe muzica traditionala, separat de Damian & Brothers, care este exclusiv despre muzica lautareasca. Concertul de la Sala Palatului l-am mutat la Arenele Romane, intr-un eveniment de trei zile, iar acum lucrez la un album de doua luni de zile pe care il voi lansa in iunie. Albumul este influentat din folclorul romanesc, iar melodiile de pe album sunt cantate cu o serie de artisti romani.

Cum „v-ati tinut mintile acasa”? A fost vreun moment in care nu s-a mai vazut lumina de la capatul tunelului?

Acum un an, cand a inceput totul, n-am fost neaparat speriat, insa incertitudinea mi-a creat anxietate si depresie, cu zile mai bune si mai putin bune.

S-a adaugat si statul in casa, unde nu am stiut cum sa ma comport, pentru ca sunt obisnuit sa fiu pe drumuri – in turnee, la studio sau la concerte. Acum, cu familia, incerc sa fiu mai mult acasa, sa ma reeduc ca sa pot petrece mai mult timp cu ei. Dar in timpul carantinei, cred ca cel mai important pentru mine a fost meditatia, rugaciunea si diferite modalitati de a ma calma.

Am inteles multe despre modalitatea in care eu functionez in perioada cat am stat acasa. Am o gramada de invataturi care s-au adunat, si pentru mine, si pentru familie, si pe plan personal si profesional.

„Ideea este ca viata nu ni se intampla noua, ci pentru noi. Toate experientele sunt pentru noi, ca sa crestem, sa devenim mai buni, sa putem sa gasim modalitati pentru a ne dezvolta spiritual.„

Cum credeti ca se vor adapta la noile reguli sanitare concertele in viitor?

Ca artist, este destul de clar: daca putem urca pe scena si canta fara masti, noi reusim sa ne facem treaba si sa transmitem emotia muzicii, fie ca oamenii se uita la noi in sala sau pe un suport digital. Daca oamenii ma pot asculta, pentru mine ca artist lucrurile nu s-au schimbat foarte mult.

Ca organizator de evenimente, ceea ce nu sunt, probabil ca lucrurile sunt mult mai dificile pentru ca trebuie sa te gandesti la profit.

Insa sunt extrem de putine trupe care pot tine un concert live, in orice fel de conditii, pentru ca istoria recenta ne-a aratat ca o mare parte dintre artistii romani au preferat varianta de track si alte asemenea. Acum este un moment foarte bun sa vezi cine este cu adevarat un artist si cine nu: cine a cantat live, va canta fara probleme in continuare. Felul in care artistul se poate modela fara ajutorul tehnologiei si se poate adapta la a canta oriunde si in orice concert va fi modalitatea principala de concert.

Un alt aspect este ca publicul si oamenii au nevoie de concerte, de distractie, de voie buna. Am vazut ca imediat dupa carantina fortata, pandemia si restrictiile au functionat ca o dieta, iar vara parca i-a eliberat pe toti, cand am iesit in oras, la terase, am plecat in vacante la munte si la mare.

Pentru o prima lectie de educatie muzicala a copiilor, ce albume recomandati pentru auditie? De ce?

E clar ca trebuie sa incepem cu muzica clasica. In primul rand, ar trebui sa asculte foarte mult Mozart, care este mult mai usor pentru ureche, apoi Bach, ca sa le deschida mintea, si apoi o continuare a muzicii clasice, urmand cronologia ei, fara a sari etape: Beethoven, Hayden si Handel, apoi influenta rusa cu Prokofiev si Stravinsky si partea franceza cu Debussy si Ravel. Etapele muzicale s-au dezvoltat intr-un anumit mod, de la simplu – polifonia baroca, la 1920 cand totul s-a schimbat radical in abordarea muzicii clasice.

Dupa care, un lucru foarte important care sa deschida mintea copilului este jazzul, acolo accesezi neuronii si sinapsele functioneaza altfel, si abia apoi alegerea pentru celelalte genuri muzicale. Desigur, rock-ul are un loc de cinste, trebuie sa asculti Led Zeppelin, Pink Floyd, Beatles, The Doors, trebuie sa ai si cultura asta ca sa ajungi la ceea ce se asculta astazi, de la Rihanna la Beyonce. 

Daca ar fi sa fiti recunoscator pentru ceva, pentru ce v-ati multumi in parcursul dumneavoastra profesonal sau personal?

Exista un profesor foarte fain la academia celor de la Mind Valley, se numeste Srikumar Rao, pe care l-am ascultat chiar de curand, care a spus urmatorul lucru referitor la actiunea de a fi recunoscator: noi toti vorbim despre recunostinta, din englezescul “I’m grateful” (n.red.: sunt recunoscator), expresie care in limba romana nu are un echivalent complet, care este un trend pornind de la The Secret, in anii 2000. Toata lumea este recunoscatoare si vorbeste despre aceasta recunostinta. Insa ceea ce subliniaza profesorul este  diferenta dintre sa iti fi recunoscator tie la nivel mental, “I’m grateful”, si sa simti recunostinta, “to be grateful”.

Mental, eu sunt recunoscator non-stop pentru ceea ce viata mi-a oferit, cu precadere pentru lucrurile pe care nu le simt, dar mi le impun sa fiu recunoscator. A devenit aproape ca un fel de bune maniere povestea cu recunostinta. Insa in esenta, ceea ce simti tu, nici nu trebuie s-o spui in afara. Trebuie sa fi recunoscator inauntrul tau.

Acum am o stare buna si pot sa spun ca sunt recunoscator si pentru lucrurile bune si cele rele din viata mea, pentru ca altfel n-as fi cine sunt. Dar sunt momente in care lucrurile grele sunt atat de grele incat nu mai poti fi recunoscator pentru ca te intrebi “de ce mi se intampla mie”. Ideea este ca viata nu ni se intampla noua, ci pentru noi. Toate experientele sunt pentru noi, ca sa crestem, sa devenim mai buni, sa putem sa gasim modalitati pentru a ne dezvolta spiritual.

Damian Draghici si-a inceput cariera muzicala inca de la 3 ani, studiind tambalul, pianul, toba, basul si alte instrumente, parte din mostenirea familiei de lautari din care face parte. La 10 ani, bunicul sau ii face cunoscut naiul, intrumentul profetic, cel care l-a si consacrat pe Damian Draghici. Pasiunea pentru muzica si emotia transmisa prin cantecul de nai il duce pana la  obtinerea unei burse integrala de studiu la Berklee College of Music din Boston, USA, unde intreaga lume i s-a schimbat.

Damian Draghici a fost primul roman care a absolvit Berklee College of Music din Boston Magna Cum Laude, iar alaturi de Sony Music devine cunoscut si celebru peste tot in lume, avand numeroase concerte si turnee si urcand pe scena alaturi de nume ca Joe Cocker, Zucherro, Cyndi Lauper, James Brown si Shaggy.

Intre 1993 si 2019, inregistreaza peste 20 albume solo, interpretand diferite stiluri muzicale, folclor, pop instrumental, new age, world music si muzica jazz la nai. Astfel a aparut si primul premiu Grammy, ca artist invitat pe albumul “Winter solstice”, din 2006.

Cu muzica romaneasca, folclorul si muzica lautareasca, Damian Draghici aduce printre instrumentele traditionale si elemente de rock, cum sunt chitara electrica, basul electric si ritmuri de dubstep, reggae si gypsy blues.

Promisiunea lui Damian Draghici este ca va publica in fiecare zi de joi un episod de podcast cu un invitat, artist, persoana publica sau om de afaceri. Episoadele pot fi urmarite pe pagina sa de Youtube.