Dark Shadows/Umbre intunecate
Aratati-mi mie un cinefil pasionat care rateaza un film de Tim Burton si incep sa cred in existenta vampirilor! 🙂
Zilele acestea si-a facut aparitia la noi in cinematografe singurul vampir pe care-l asteptam cu bratele deschise – Barnabas Collins asa ca nu am putut rata intlanirea cu el. Sala de cinematograf era plina de copii care isi adusesera parintii cu ei, si care probabil ca sperau ca vor avea parte de un nou Jack Sparrow.
Asa cum ne-a obisnuit deja, Tim Burton ne deschide un nou orizont fantastic si ne ofera o noua nebunie simpatica, destul de cumintica totusi.
Filmul are la baza un celebru serial supranatural cu acelasi nume al anilor \’60 creat de Dan Curtis, iar aici intervine marea problema: serialul are o poveste mult prea stufoasa iar incercarea lui Tim Burton de a concentra saga unei familii intr-o ora si jumatate, il face sa nu dea atata atentie detaliilor si sa nu aiba timp sa contureze prea bine povestea personajelor. Asta nu rapeste prea mult din farmecul filmului, pentru ca atmosfera si jocul actorilor sunt impecabile.
Dark Shadows marcheaza cea de-a 8-a colaborarea dintre Tim Burton si Johnny Depp si este prima data cand il putem vedea pe Johnny in rol de vampir. El este Barnabas Collins, un barbat cuceritor de prin secolul al 18-lea care a fost pedepsit de geloasa vrajitoare Angelique Bouchard (interpretata de Eva Green) care i-a omorat iubita si l-a transformat intr-un vampir.
Actiunea filmului insa se petrece 200 de ani mai tarziu, in anul 1972, cand Barnabas reinvie si isi cauta familia. El nu este vampirul clasic, si chiar daca omoara oameni nevinovati nu este nici pe departe un personaj negativ, ci un om caruia i se intampla tot felul de lucruri ciudate si care incearca sa le faca fata cum poate. Si daca pentru noi cei care traim in secolul acesta ni se par ciudati anii \’70, imaginati-va cum ii par unui om venit din anul 1770! Uimirea si stupoarea de pe chipul lui Johnny este atat de reala incat nici nu mai e nevoie sa te hipnotizeze ca sa cazi in plasa lui.
Membrii familiei sale sunt la fel de ciudati ca si el si ascund tot felul de secrete, dar timpul nu ii ingaduie lui Tim Burton sa se ocupe prea mult de ei, personalitatea lor fiind mai mult schitata. O avem pe Elisabeth Collins, interpretata de Michelle Pfeiffer care revine dupa 20 de ani in universul Burton, in rolul unei femei puternice care incearca sa tina familia unita chiar daca declinul este destul de evident. Il avem pe Roger Collins, interpretat de Johnny Lee Miller, in rolul unui playboy care nu da doi bani pe familie si care isi vede doar propriul interes. Mai sunt si doi copii ai familiei, Carloyn Stoddard (Chloe Moretz) o adolescenta seducatoare care pe langa problemele tipice ale varstei mai are si alte secrete pe care le vom afla la timpul potrivit si juniorul familiei David (Gulliver McGrath) un copil ciudat care pretinde ca vede fantome.
In afara de Johnny Depp, mai avem doua personaje savuroase care dau farmec filmului: Eva Green, in rolul vrajitoarei Angelique Bouchard, o femeie fara scrupule care nu poate accepta nicio infrangere si care face din iubirea pentru Barnabas o obsesie care o va urmari dincolo de timp si psihiatrul familiei, Dr Julia Hoffman (interpretata de Helena Bonham Carter, care nu si-a putut tine promisiunea de a nu mai juca in filmele sotului sau 🙂 care se ineaca in alcool sperand sa scape de obsesia imbatranirii.
Personajele interactioneaza cu gratie si umor, dar nu va dezvalui mai multe detalii din actiune. Cea mai reusita parte mi s-a parut confruntarea finala dintre Barnabas si Angelique, orchestrata impecabil de maestrul Burton, iar anumite scene mi-au amintit de filme precum Exorcistul sau Death becomes her.
Celebru rocker Alice Cooper, cunoscut pentru concertele sale cu scenografie neconventioala apare si el in rol propriu si ne interpreteaza un cantec. Ca de obicei, decorurile, costumele si machiajul merita cateva premii.
Voua ce impresie v-a lasat? Vazut, placut?
Alte filme cu vampiri care vor intra pe ecrane anul acesta gasiti aici.