Skip to content

Despre curaj – Rodica Mandache, Tudor Giurgiu, Ada Solomon, Miruna Berescu, Emanuel Parvu, Dan Byron, Robin

Traim vremuri in care avem nevoie de tot mai mult curaj ca sa spunem ce gandim cu adevarat. Ne judeca lumea, ni se pun repede etichete in social media si, de acolo, in masa opiniei publice.

In epoca in care oricine are o parere si daca striga mai tare isi aduna mai multi gura casca in jurul lui, pentru artisti si munca lor validarea e o chestiune de “stomac tare” si de a crede cu adevarat in fortele tale. O chestiune de determinare si perseverenta, de a-ti risca economiile de-o viata.

Zilele acestea ne hotaram viitorul pentru urmatorii 5 ani. Nu putem noi, urban.ro, sa va spunem cu cine sa votati, dar va rugam sa mergeti la vot si va prezentam 7 personalitati din lumea artelor care construiesc coerent in cultura romana pentru ca actioneaza, trec dincolo de vorbe si au curajul sa spuna ceea ce gandesc. Artisti care si-au pus meseria in beneficiul civic de multe ori, artisti care prin munca lor au vrut sa va arate o parte din realitatea nespusa in istorie, au incercat sa deschida minti si suflete, au luptat impotriva discriminarii si ilegalitatilor.

I-am rugat sa ne spuna ce inseamna curajul pentru ei si fiecare dintre raspunsurile lor este, fara sa-si fi propus, o lectie in miniatura despre reusita. Nu e intamplator ca fiecare dintre ei are in palmares premii si creatii care au influentat generatii.

“Inainte de primul TIFF, in 2002, a fost un moment in care imi era limpede ca nu vom aduna toti banii necesari pentru a face festivalul. Ne-am fi putut opri sau merge mai departe, cu riscul ca mica noastra echipa ar fi putut ramane neplatita.

N-am stat mult pe ganduri, i-am convocat pe colegi, le-am explicat situatia si am continuat. A fost multa nebunie si aruncare in gol fara plasa de siguranta, in acele inceputuri, dar altfel nu cred ca se poate. Daca vrei sa castigi pe termen lung trebuie sa ai curaj. Si un pic de inconstienta.” Tudor Giurgiu

Tudor Giurgiu a creat cel mai mare festival de film pe care il are Romania, TIFF, si prin festival mai multe platforme prin care sustine actorii, regizorii si producatorii, dar aduce si un omagiu artistilor mari ai Romaniei si promoveaza productiile romanesti in strainatate.

Ca regizor, Giurgiu este si autorul filmului “De ce eu?”, o poveste inspirata de moartea procurorului Cristian Panait in care a surprins coruptia sistemica din vremea in care ministru al justitiei era Rodica Stanoiu (2000 – 2004). Filmul este un manifest pentru dreptul la o justitie libera fara amestec politic.

“M-am trezit de multe ori intrebandu-ma, dupa o alegere facuta, daca sunt inconstienta. Pentru ca impulsiva nu sunt. Si am ales de fiecare data sa imi raspund ca a fost vorba de curaj, nu de inconstienta.

Cand am sarit in barca (intai la figurat, apoi an de an la propriu) ANONIMUL in 2004, desi nimeni nu parea atunci sa ma creada rationala; cand am folosit toate, repet, toate economiile mele ca sa scoatem la capat “Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor”, sau cand am ales sa imi cresc copilul diferit de ce imi ziceau unii si altii despre parenting. Cu ANONIMUL a fost curaj, timpul a dovedit-o, la celelalte doua, stiu eu? Tot timpul imi va spune.” Miruna Berescu

 Miruna Berescu este directorul Festivalului International Independent Anonimul si producator de film. Alaturi de TIFF de la Cluj, Anonimul de la Sfantul Gheorghe este festivalul care a ajutat la crearea unor punti de legatura cu unii dintre cei mai mari regizori si producatori din lume in acest moment.

Ca producator, Berescu a produs “Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor”, filmul cu care regizorul Emanuel Parvu a castigat premiul pentru regie, iar Serban Pavlu premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Sarajevo.

Nu stiu daca sunt un om curajos. Sau stiu ca au fost foarte rare momentele in care am luat decizii manat de impuls. In general, am invatat sa-mi cantaresc foarte bine deciziile, mai ales atunci cand depind si alti oameni de deciziile mele. 

Daca decizia de a abandona un drum sigur si stabil si de a porni pe un drum nestiut si presupus, poate fi catalogat drept curaj, atunci da, a existat un moment in care poate (doar poate) am fost curajos. Dar ce stiu sigur e ca am cantarit luni de zile decizia, stiu ca mi-a luat mult timp sa fac acel pas, stiu ca m-am chinuit pana in cele mai negre grote ale sufletului pana sa ma hotarasc. Si intr-un moment de nebunie si de chin, m-am hotarat. Poate (doar poate) in acel moment am fost curajos. Din momentul ala nu m-am mai intors inapoi si nu am mai privit in urma. 

E o decizie grea. Pentru ca nu te desparti numai de un stil de viata. Te desparti de fapt de tine, de un „tine” pe care nu-l mai recunosti, te desparti de o parte din viata ta. Si asta nu-i usor. Sau cel putin mie nu mi-a fost. ” Emanuel Parvu

Dincolo de filmele in care joaca sau pe care le regizeaza pe Emanuel Parvu il puteti vedea si in teatru. Ca actor si dramaturg, este autorul a doua spectacole de teatru care vorbesc despre urmele pe care comunismul si Securitatea le-au lasat in caracterul fiecaruia dintre noi: “O spovedanie” (alaturi de Mircea Gheorghiu, Alexandru Papadopol si Adrian Titieni) si “Judecata” (alaturi de Adrian Titieni).

Filmul cu care a castigat premiul pentru cel mai bun regizor la Sarajevo, “Meda sau partea nu prea fericita a lucrurilor” pune sub lupa legislatia in ceea ce priveste adoptiile si luarea in plasament a copiilor fara parinti; protectia copiilor si emotiile lor in relatia cu parintii sau autoritatiile fiind printre temele preferate de dezbatere ale regizorului Emanuel Parvu.

Eu nu ma consider o persoana curajoasa. Pentru mine curaj inseamna sa-ti risti viata sau libertatea ta si a celor dragi, ori eu asta n-am făcut. Curaj au avut cei care s-au pus in fata tancurilor la revolutie, curaj au avut Doina Cornea sau Babu Ursu sau Radu Filipescu in timpul dictaturii comuniste.

In abordarea proiectelor mele nu cred ca e vorba de curaj, cred ca e vorba cel mult de determinare, de ambitia și responsabilitatea de a duce la capat un proiect pe care-l consider necesar și ca demers civic, nu doar ca demers artistic.

Si aici, da, sunt mai multe exemple intre filmele pe care le-am produs care au presupus acest tip de determinare de a le duce pana la capat, indiferent de obstacole sau posibile consecinte. Aceste obstacole sau posibile consecinte au fost de fiecare data diferite, spre exemplu am avut un tip de provocari legate de realizarea filmului lui Alexandru Solomon “Kapitalism – Rețeta Noastră Secreta” si alt tip de provocari legate de realizarea filmului “Aferim!”.

Am avut nevoie de determinare si multa rabdare pentru a duce la bun sfarsit filmul “Un Pas In Urma Serafimilor” si de cu totul alt tip de curaj, sa-i spunem, atunci cand am pornit la drum cu proiectul “Soldatii. Poveste din Ferentari”. Ada Solomon

Ada Solomon este unul dintre cei mai premiati producatori romani de film si una dintre cele mai appreciate femei producator in Europa, cu productii atat in documentare cat si in filme artistice de lung metraj.

Filmul regizat de Calin Netzer si produs de Ada Solomon, “Pozitia Copilului” a fost castigatorul Ursului de aur, la festivalul de film de la Berlin in 2013. Este membru in juriile festivalurilor de profil, este recunoscuta pentru activitatea sa civica in drepturile omului, egalitatea de sanse si recuperarea unor parti importante din istoria prezentata fragmentat de comunisti.

Filmul “Aferim!” regizat de Radu Jude si produs de Ada Solomon vorbeste despre sclavia la care au fost supusi rromi pe teritoriul Romaniei, “Un pas in urma Serafimilor” (regia Daniel Sandu) abordeaza coruptia din seminariile teologice, iar :Soldatii. Poveste din Ferentari” (regia Ivana Mladenovic) abordeaza problemele LGBT in contextul unei minoritati entice.

“Cel mai greu pentru un artist este sa-si urmeze calea. Cei mai multi se pierd pe drum, fie presati de greutatile vietii, fie inecati in propriile indoieli.

Peste 90% din muzicienii romani canta la evenimente, fie ele petreceri de firma sau nunți /botezuri, in 99,9% din cazuri repertoriul continand doar coveruri. Bineinteles ca unii sunt absolut impacati cu soarta lor, dar majoritatea a visat candva sa aiba o cariera in adevaratul sens al cuvantului, insa n-au avut destul curaj sa renunte la orice altceva si sa-si urmeze visul.

Ce-i drept nimeni n-are nicio garantie vreodata ca va ajunge sa aiba o cariera, asa ca e destul de greu de luat decizia de a merge in directia respectiva.” Dan Byron

Liderul trupei Byron, Dan Byron, este unul dintre rarii artisti care au ales calea grea in muzica: fara lucruri facile, fara artificii vulgare sau frivole. Cu educatie formala in muzica – Dan canta la vioara, chitara si flaut – Byron a facut dintotdeauna o muzica inteligenta, versuri cu mesaj si cu implicare in viata comunitatii, chiar daca de multe ori asta le-a redus sansele sa fie difuzati la radio. Au ajuns insa pe coloanele sonore ale filmelor romanesti.

Noul album Byron “Noua” (al saptelea din istoria trupei) spune o poveste a dezradacinarii, despre emigranti si despre cei ramasi acasa, o poveste a Romaniei asa cum s-a descurcat ea sa supravietuiasca in ultimii ani.

Dan Byron este si unul dintre cei mai activ social muzicieni romani. Poate mai putin in atentia publica, dar mereu sustind cu atitudine si bun simt o cale corecta a lucrurilor in societate.

„Curajul inseamna sa faci ceea ce vrei, mai ales atunci cand nu stii foarte bine ce vrei. 

Primul meu divort a fost un act artistic desavarsit care a necesitat curaj titanic, de neclintit.” Robin, liderul trupei Robin & the Backstabbers

Robin este unul dintre cei mai sinceri muzicieni romani. Atat de sincer ca multora le e teama sa-l intervieveze :). Sinceritatea si ironia lui surprinsa perfect si in muzica si versurile trupei au facut ca Robin & the Backstabbers sa castige un public tanar cultivat si educat la care cei mai multi dintre cei care fac muzica nu ajung.

Ca si trupa Byron, Robin & The Backstabbers sunt exemplul perfect ca daca mergi pe drumul in care crezi cu putere, o sa reusesti. Cu multe sacrificii pe parcurs, desigur.

Robin & the Backstabbers au un album nou – Vladivostok- care va fi lansat pe 30 noiembrie cu un concert la Arenele Romane. Trupa a decis ca 2% din incasarile obtinute din bilete sa fie donate campaniilor pentru protejarea padurilor ale Greenpeace Romania si WWF Romania.

“Curaj pentru mine inseamna sa te bucuri de viata mereu si neobosit! Curaj pentru mine inseamna sa accepti ca nu mai esti tanar si frumos si sa-i vezi cu dragoste pe cei care sunt tineri si frumosi si asta fara sa te acresti si fara sa te inraiesti!

Curaj pentru mine inseamna sa iubesti meseria asta ca atunci cand ai inceput o cand ”raurile erau albastre si si curate si aerul verii era dulce si pur.” Curaj pentru mine este sa nu te sperie, ciclonul ci sa stii sa dansezi in ploaie!” Rodica Mandache

Rodica Mandache este  un exemplu de generozitate si de a trai in prezent. A jucat teatru si aparut in filme cu nume mari ca Amza Pellea, Ovidiu Iuliu Moldovan, Octavian Cotescu, Gheorghe Dinica, dar este onorata sa joace si in spectacolele de teatru ale regizorilor foarte tineri (Radu Afrim sau Chris Simion), are pagina de facebook si raspunde promt la mesaje, scrie carti despre marii actori care ne-au parasit, a avut timp de 3 ani o emisiune la radio smart unde incerca sa aduca in atentia publicului tanar o parte mai putin stiuta a teatrului romanesc din vremea comunismului, dar dedica timp important si actorilor noii generatii.

Cand nu joaca la Odeon sau la Bulandra, o vedeti ca spectator in public la premierele tinerilor actori sau regizori.

In urma cu cativa ani, intr-o incercare emotionanta de a recupera memoria lui Mihail Sebastian si a prezenta publicului larg viata grea a scriitorului chinuit de comunisti pentru ca era evreu, Rodica Mandache a sustinut o serie de spectacole emotionante alaturi de Marius Manole cu piesa “Marea iubire a lui Mihail Sebastian” .

Fiecare dintre artistii despre care ati citit aici auinteles ca schimbarea in mai bine vine de la fiecare dintre noi, din felul in care isi desfasoara activitatea preocupati nu doar de gloria personala, ci si de a construi ceva pentru comunitatea n care traiesc.

Citește în continuare