De cateva zile, in cinematografele din Romania poate fi urmarit thriller-ul captivant “Conclav”, regizat de Edward Berger. Descris de critici drept una dintre capodorele anului, „un film de neratat” (USA Today) si „plin de rasturnari de situatie neasteptate” (Entertainment Weekly), “Conclav” aduce in prim-plan unul dintre cele mai misterioase si incarcate de traditie momente din istoria Vaticanului: alegerea unui nou papa.  

Pelicula favorita la premiile Oscar 2025, bazata pe romanul cu acelasi nume lansat de Robert Harris in 2016, devenit un best-seller la nivel international, poate fi urmarita acum si pe platforma de streaming Prime Video.

Actiunea filmului se desfasoara in interiorul zidurilor Vaticanului, unde cardinalii din intreaga lume se aduna pentru a alege un nou lider spiritual dupa moartea neasteptata a Papei. 

Cardinalul Lawrence (interpretat de Ralph Fiennes) este insarcinat sa coordoneze acest proces strict secret. In timp ce tensiunile cresc, secretele din trecutul unor participanti ies la suprafata, amenintand sa zdruncine temeliile bisericii catolice.  

Cardinalul Bellini (Stanley Tucci), un progresist bland, si Cardinalul Tremblay (John Lithgow), un traditionalist abil, sunt doar cateva dintre personajele complexe care isi disputa influenta in aceasta poveste plina de intrigi. In acelasi timp, Cardinalul Tedesco (Sergio Castellitto), o figura controversata, complica si mai mult alegerile, in timp ce Sora Agnes (Isabella Rossellini) se transforma intr-un pion important al acestui joc de sah care se joaca de mai multe ori. 

Fara a oferi spoilere, intr-un interviu acordat The Guardian, Ralph Fiennes a declarat: „La finalul filmului, grupul celebreaza persoana care pare sa detina profunzimea spirituala, coerenta si integritatea necesare. Intr-o lume inspaimantata de ceea ce ar putea urma, trebuie sa pastram intacta aspiratia catre un ideal.”  

Fiennes, Tucci si Rossellini sunt favoriti in cursa pentru Oscar, fiecare ofera cea mai buna prestatie din cariera.

Intregul film este povestit din perspectiva Cardinalului Lawrence (Fiennes).

„El (n.r. Cardinalul Lawrence) se afla intr-o criza a credintei sale – este intr-adevar vorba despre un om linistit, inconjurat de oameni care isi disputa puterea, in timp ce el incearca sa isi redescopere credinta. Remarc diligenta lui Ralph in ceea ce priveste invatarea limbilor italiana si latina – a dorit sa fie foarte precis. Era foarte mandru de asta si foarte mandru de meseria sa. Voia sa ajunga la adevar.”, a declarat Berger intr-un interviu acordat Vanity Fair.

Scenariul respecta indeaproape structura romanului original si restrange naratiunea la elementele esentiale, mizand in mod special pe dinamica personajelor masculine, singurul personaj feminin cu un rol important fiind jucat de Isabella Rosellini.

„Lucrul dificil in legatura cu acest rol este ca ea intruchipeaza ramanerea in fundal, invizibila, servindu-i pe barbati – cel mai batran patriarh din lume inca conduce, iar ea este in centrul fundatiilor sale care se prabusesc. In cea mai mare parte a filmului, ea sta linistita in fundal, si totusi continuam sa ne uitam la ea – pentru ca este Isabella.”, spune Berger despre prestatia doamnei Rosellini.

Filmul beneficiaza de o echipa de exceptie in spatele si in fata camerei. Este jucat impecabil si fiecare cadru ar putea constitui oricand o fotografie de arta pe peretii unei galerii sau ai unui muzeu de arta contemporana. 

Berger, castigator al premiului Oscar pentru “All Quiet on the Western Front”, a colaborat cu scenaristul Peter Straughan si directorul de imagine Stéphane Fontaine. In timp ce costumele sunt uniforme traditionale purtate de cardinali, decorul a preluat un rol important pentru a aduce la viata intrigile Vaticanului.

Un thriller care se concentreaza simultan pe grandoarea spatiilor si momentului istoric al alegerii unui nou papa dar si pe subtilitatile emotionale si zbuciumul jucate cu finete de Fiennes, Rossellini si Tucci avea nevoie de spatii care sa recreeze deopotriva senzatia de maretie dar si de claustrofobie. 

Berger s-a inspirat din “Nasul” si “The Killing of a Sacred Deer” al lui Yorgos Lanthimos pentru noul film, fiind interesat nu de excentricitatea lui Lanthimos ci de finetea dramatismului si simtul controlului: “Suntem foarte mult in camere stramte, suntem foarte mult in Capela Sixtina, suntem foarte mult in spatele usilor inchise – dar, la momentul potrivit, exista intotdeauna posibilitatea ca o gura de aer proaspat sa deschida imaginea.”

Deoarece filmarile in interiorul Vaticanului sunt interzise, echipa de productie a construit o replica impresionanta a Capelei Sixtine in studiourile Cinecittà din Roma, folosind decoruri abandonate de la alte productii. Scenografa Suzie Davies, impreuna cu o echipa de artisti locali, a reusit sa finalizeze aceasta opera monumentala in doar 10 saptamani.  

Pe langa detaliile vizuale ale capelei, filmul include o secventa dramatica in care o explozie provoaca prabusirea prafului si a pietrelor false peste cardinali — momentul poate fi urmarit in trailer, la finalul articolului. 

Cu ajutorul unor efecte speciale minutios coordonate, secventa a fost realizata in mai putin de patru duble, gratie unei echipe de recuzita extrem de eficiente.  

Casa Santa Marta, resedinta cardinalilor, a fost proiectata sa sugereze o atmosfera intunecata, tensionata, descrisa de Davies ca „o inchisoare ermetica, dar eleganta”. Contrastul intre modern si traditional, lumina si intuneric, a fost esential pentru a evidentia dualitatea tematica a filmului.  

Intr-un interviu acordat Variety, Suzie Davies a explicat: „Capela Sixtina a fost luminata mai cald si deschis, oferind un sentiment de libertate, in timp ce Casa Santa Marta avea un design mai sumbru, cu linii rigide si accente moderne.”  

Filmul poate fi urmarit din mai multe motive: pare creat atat pentru iubitorii de arta si de imagini, costume si decoruri spectaculoase, de o picturalitate monumentala dar si pentru cinefilii care favorizeaza teme profunde expuse sub forma unui joc de sah. In acelasi timp, intr-o perioada in care se vorbeste enorm despre alegerile pe care le facem, povestea alegerii unui nou papa — a unei figuri care sa conduca si sa reprezinte miliarde de oameni — va poate oferi o noua perspectiva asupra situatiei din aceste zile. Pune in context greutatea pe care o au anumite momente cheie din viata colectiva a unei societati.

“Conclav” nu este doar un thriller captivant, ci si o reflectie asupra relatiei dintre credinta, politica si moralitate intr-o lume in schimbare. Regia lui Berger, atentia la detalii a echipei de productie si prestatiile actorilor fac din acest film o experienta cinematografica de exceptie.