Diana Fufezan este actrita a Teatrului National Radu Stanca din Sibiu si poate fi vazuta in multe dintre spectacolele vedeta ale teatrului.

A creat in 2009 un one woman show dupa “Oscar si Tanti Roz” de Eric Emmanuel Schmitt, un spectacol care se mai juca inainte de pandemie.

Tocmai a avut o premiera in teatru, cu repetitii facute in perioada de restrictii, in conditii de siguranta sanitara, cu “Mici crime conjugale”, in regia Marianei Camarasan si a Amaliei Iorgoiu, un spectacol care poate fi urmarit online pe scena digitala a teatrului, fiind filmat si gandit pentru o asemenea experienta.

A lucrat cu Silviu Purcarete la multe dintre spectacolele sale montate la Sibiu, “Oidip”, “Calatoriile lui Guliver”, “Lulu”, “Metamorfoze”, “Faust”; cu Mihai Maniutiu la “Trilogia evreieasca”; cu Gigi Caciuleanu la “Mozart Steps”.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Intoarcerea pe scena s-a petrecut pentru mine intr-un fel gradat, in etape. Prima reintalnire cu publicul a fost spre finalul verii, la sfârsit de august, când am avut câteva reprezentatii in aer liber. Apoi am mai avut câteva spectacole pe scena teatrului, in interior, in toamna, apoi din nou interdictie.

Emotia dinaintea primei reprezentatii cu public, din vara, a fost ca cea a unui copil care asteapta cu nerabdare sa vina a doua zi, când stie ca e Sarbatoare si toata familia se strânge si se bucura impreuna, isi pun hainele cele mai bune, isi ofera cadouri, când miroase a Fericire! A fost Craciunul meu din vara.

A doua etapa a revenirii pe scena, in noul an-2021, vine pentru mine dupa o perioada minunata, speciala, de repetitii la doua noi proiecte de suflet, cu artisti minunati, foarte dragi mie!

 Emotia intâlnirii cu publicul e ca emotia dinaintea intâlnirii cu persoana draga, careia i-ai dus dorul si abia astepti sa-i impartasesti trairile.

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

E ca atunci când lipsesti vreme indelungata de acasa si ti-e dor de fiecare coltisor, chiar si prafuit, de mirosul fiecarei camere, de atmosfera intregii case. Si apoi, când te intorci, e o senzatie placuta, calda, dar incompleta. Abia când casa rasuna de vocile, zgomotul celor ce o locuiesc sau ii trec pragul, abia atunci bucuria e deplina!

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Cred ca nu mi-am tinut „mintile acasa” .

Cred ca am invatat sa mi le „eliberez” .

Sa le eliberez de frica de necunoscut, de control, de nevoia de siguranta, de tot ce se depune de-a lungul anilor si nu gasim timpul sa facem curatenie.

 Am redescoperit farmecul plimbarilor lungi, natura e miraculoasa! Ce spectacol e sa observi cum se deschide o floare, cum mai apare o frunza. Ce cadou sa ai inca o zi in care sa o poti lua de la capat!

 Imi vine-n minte acum o fraza din „Oscar si Buni Roz”, un spectacol al meu foarte drag:  „Uitam ca viata este fragila, sfarâmicioasa, efemera: vrem sa credem ca suntem nemuritori.”

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

Cel mai greu de acceptat a fost gândul ca s-a schimbat totul brusc, ca felul de exprimare fizica a afectiunii catre ceilalti nu mai e posibil ca inainte, ca nu mai exista posibilitatea de a calatori oricând, oriunde. Ca e posibil sa nu mai putem sa ne facem profesia asa cum stiam inainte.

  Am inceput sa ma gândesc ce as putea sa fac altceva cu aceeasi pasiune si drag. Apoi mi-am imaginat ca totul e un test! Si am cautat solutii.  Am calatorit citind, am vizionat filme si spectacole online.

A aparut provocarea online-ului, de a face momente, „Daruri teatrale”, spectacole lectura si spectacole din repertoriu – filmate si prezentate pe o platforma gândita de teatru, Scena Digitala.

Am tinut legatura cu oamenii dragi prin intermediul tehnologiei. M-am bucurat de „pauza” asta fortata si mi-am propus sa ma raportez la ea  ca la o perioada de acumulari si nu de pierderi. Pâna acum am iesit pe plus.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

In perioada repetitiilor am purtat si purtam toti masti – desi e mult ingreunat procesul de lucru, folosim dezinfectant, respectam toate normele igienico-sanitare. Personal am facut mai multe teste covid in timpul repetitiilor la proiectele noi. Acum astept sa fac saptamâna asta rapelul vaccinului si mai folosesc un spray-pudra pt nas, despre care se spune ca ofera protectie antivirala eficienta si impotriva Sars-cov pentru aproximativ 5 ore. ( se numeste Taffix- nu stiu daca e ok sa spun, sa nu fie reclama )

Dupa o pauza atât de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Lucrând intr-un teatru de repertoriu, sunt multe spectacole pe care nici inainte de pandemie nu apucam sa le jucam foarte des, asa ca am obisnuinta de a ma pregati dinainte pentru spectacolele programate. Sigur ca nevoile de repetitii variaza de la o productie la alta, in functie de complexitate. Si mai cred ca fiecare actor e constient de necesitatea antrenamentului specific fiecarui spectacol in care joaca, cu atât mai mult acum, dupa o pauza asa lunga.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Pentru mine si inainte intâlnirea cu publicul era o mare bucurie. Acum, cu atât mai mult am realizat, in toata perioada asta, cât sunt de norocoasa sa pot face  meseria asta, o meserie a bucuriei si a celebrarii vietii.

Dintre spectacolele in care esti distribuita, care este cel in care iti doresti sa-l joci din nou si de ce?

Imi sunt dragi toate spectacolele in care joc si abia astept sa le putem aduce din nou in fata publicului. Sigur ca nerabdarea cea mai mare este sa joc in spectacolele noi- pe care nu am apucat sa le jucam cu public in sala. Ultima premiera live-streaming avuta weekend-ul trecut este „Mici crime conjugale”, regia Mariana Camarasan si Amalia Iorgoiu, dupa un text de Eric- Emmanuel Schmitt.