Acum ca au trecut Sarbatorile, dar si nebunia pe disputa daca ne place sau nu filmul Don’t Look Up (Netflix) cu Leonardo DiCaprio, Jennifer Lawrence si Meryl Streep in rolurile principale, sa facem un pas in spate si sa privim altfel subiectul acestui film din perspectiva unui responsabil cu problemele de mediu de la una dintre cele mai prestigioase asociatii internationale de profil.

Pentru cine nu a vazut inca filmul, Don’t look up /”Nu priviti in sus” spune povestea a doi astronomi insignifianti, care trebuie sa participe la un turneu mediatic mondial pentru a avertiza omenirea in legatura cu iminenta sosire a unei comete care va distruge Pamântul. Intr-o lume suprasaturata de teorii ale conspiratiei si oameni care distrag atentia de la problemele reale pe care le sesizeaza oamenii de stiinta, cei doi astronomi nu reusesc sa fie luati in serios.

Participarea lui DiCaprio la acest film, care e foarte apropiat de convingerile lui si de actiunile lui de protectie a mediului, a fost conditionata de includerea in film a unui monolog in care astronomul sa sublinieze o parte din frustrarea pe care a intalnit-o la cercetatorii carora le e greu sa aduca stirile despre descoperirile lor in prim plan, desi si-au dedicat intreaga viata stiintei.

DiCaprio a participat chiar el la scrierea acestui monolog, care a avut 15 versiuni si a fost validat cu cercetatori de mediu cu care actorul colaboreaza. El suna asa.

“Vreti ca informatia sa fie placuta? Imi pare rau, dar nu totul trebuie sa sune atât de fermecator sau placut tot timpul. Câteodata trebuie doar sa fim capabili sa ne spunem lucruri unii altora. Trebuie sa auzim lucruri! Uite, sa stabilim, inca o data, ca exista o cometa uriasa care se indreapta spre Pamânt. Iar motivul pentru care stim ca exista o cometa este pentru ca am vazut-o. Am vazut-o cu ochii nostri, folosind un telescop. Vreau sa spun, pentru numele lui Dumnezeu, am facut o nenorocita de poza cu ea! Ce alta dovada ne mai trebuie? Si daca nu putem fi cu totii de acord ca o cometa gigantica de marimea muntelui Everest, care se indreapta spre planeta Pamânt, nu este un lucru al naibii de bun, atunci ce naiba s-a intâmplat cu noi? Adica, Doamne, cum… Cum putem vorbi unii cu altii? Ce am… Ce ne-am facut? Cum o reparam? Ar fi trebuit sa deviem cometa asta când am avut ocazia, dar nu am facut-o. Nu stiu de ce nu am facut-o. Si acum concediaza oameni de stiinta ca mine pentru ca am vorbit, pentru ca m-am opus. Si sunt sigur ca multi dintre cei de acolo nici macar nu vor asculta ceea ce tocmai am spus pentru ca au propria lor ideologie politica, dar eu….va asigur ca nu sunt de o parte sau de alta. Va spun doar adevarul.”

Urban.ro a incercat sa aduca subiectul cat ma aproape de noi, sa vedem cum stirile despre problemele de mediu din tara noastra sunt abordate de presa de larga audienta, dar si ce putem face fiecare dintre noi pentru a ajuta la rezolvarea acestor probleme. Am vorbit cu brand managerul WWF- Romania, Adriana Trocea, expert in comunicarea problemelor de mediu.

• 

• 

Cand a fost cel mai recent pe tv in prime time o stire despre una dintre problemele de care se ocupa WWF? Si despre ce era?

Cea mai recenta stire in prime time, in Romania, a fost despre ursi si munca WWF pentru a proteja atat comunitatile locale, cat si animalele salbatice. Mai exact, a fost despre #ursiicameramani, cu primele imagini video filmate de ursi, ca parte dintr-un demers de monitorizare si promovare a coexistentei cu carnivorele mari din proiectul LIFE #EuroLargeCarnivores – si Ordonanta de Urgenta 81/2021 – legea privind interventia de urgenta in cazul atacurilor ursilor. Au fost mai multe posturi care au difuzat stiri si chiar i-au invitat in emisiune pe expertii WWF privind carnivorele mari si ariile protejate, deoarece convietuirea cu ursii este un subiect interesant pentru presa si publicul din Romania.

Cat de greu e pentru voi sa aduceti in atentia publicului larg chestiunile stringente din zona de paduri si arii protejate?

Subiectele de mediu, de care ne ocupam atat noi, la WWF, cat si alte ONG-uri din Romania, primesc din ce in ce mai mult spatiu in presa, mai multa atentie in social media, sunt mai frecvente in discutiile de zi cu zi. Daca in urma cu aproximativ 10 ani nu discutam aproape deloc despre schimbarile climatice, ca sa nu mai zic ca nu aveam in vocabularul uzual termeni ca „paduri virgine”, azi vorbim despre masuri de protejare a naturii, cum se poate implica fiecare, care e rolul companiilor si care, al autoritatilor. Insa, acum, mai mult ca niciodata poate, avem nevoie de context pentru stirile de mediu. Avem nevoie de background care sa mearga mai departe de clisee -„se taie padurile”, „se polueaza”, „ursii vin in curtile oamenilor”- ca sa intelegem impactul unei legi sau de ce e important sa actionam acum. Ceea ce inseamna mai mult efort si mai multa atentie din partea tuturor: si a celor care produc stiri, dar si a celor care le consuma.

De exemplu, pentru a intelege stirea despre ursi si OUG 81/2021, avem nevoie de un istoric, de argumente, de exemple de bune practici de la experti.  Sa stim ca in timp ce s-au schimbat guvernele, ONG-urile au fost singurele care au continuat sa instaleze garduri electrice si sa promoveze masuri de prevenire a conflictelor cu carnivorele mari, sa faca programe de educatie cu privire la convietuirea cu speciile salbatice si sa aiba grija de ursii orfani. Fara un set de masuri complementare, interventia in cazul atacurilor ursilor chiar si extinsa in extravilan nu poate garanta ca numarul si magnitudinea conflictelor cu ursii vor scadea. Apoi, pentru siguranta oamenilor si a speciei – ursul este o specie strict protejata – este nevoie de obiectivitate maxima in luarea deciziei de interventie, dar si de cunostinte temeinice legate de comportamentul ursilor. Impuscarea animalului in intravilan este periculoasa pentru localnici si nu se practica in alte tari, unde, in plus, decizia de interventie este luata de persoane cu competenta in domeniu, si nu de primar sau viceprimar, cum se propune la noi.

Abia in acest context publicul larg poate intelege stirea.

In aceasta zona, ca sa folosim acest moment, care este cea mai urgenta problema si ce ar putea sa faca un cetatean obisnuit ca sa ajute la remedierea ei?

Padurile au nevoie de ajutorul nostru si cred ca nu trebuie sa mai spun cat de mult avem noi nevoie de paduri. In momentul de fata, se decide alocarea fondurilor europene pentru conservarea padurilor, un lucru esential pentru protejarea lor. 

Acesta e un subiect despre care nu auzim la fel de des cum auzim de taieri ilegale, scumpirea lemnului de foc si padurile nimanui – acele paduri care nu sunt recunoscute de lege ca fiind paduri. Insa este la fel de important ca acestea, pentru ca fara fonduri nu pot fi ingrijite padurile, ariile protejate si nu ne putem asigura nici ca lemnul este valorificat asa cum se cuvine, adica prelucrat si nu vandut ca materie bruta. Fara fonduri, viitorul padurilor devine incert.

Statul are aceste fonduri europene si, mai mult, si-a asumat o serie de obiective privind padurile prin Pactul Verde European. WWF a trimis o scrisoare Ministerului Mediului pentru a urgenta alocarea si prioritizarea bugetului pentru paduri, dar daca suntem mai multi, suntem si mai convingatori. Asa ca oricine semneaza acum aici va ajuta padurile.

Ati simtit vreodata ca va luptati cu morile de vant cand e vorba de a capta atentia publicului sau a autoritatilor? Ce va tine motivati in lupta aceasta?

Lupta cu morile de vant este la ordinea zilei, dar natura e mult prea importanta ca sa renuntam. E esentiala pentru noi, pentru toti cei pe care ii iubim, pentru viitorul nostru. Sir Peter Scott, unul dintre fondatorii WWF, spunea ca „nu putem salva tot ce ne-am dori; dar, daca ne implicam, cu siguranta vom reusi sa salvam mult mai mult decat daca am renunta”.

In plus, protejarea mediului este un proces pe termen lung, e de la sine inteles ca nu poti sa renunti imediat ce dai de greu pentru ca nici rezultatele nu se vad imediat: WWF lucreaza la nivel mondial de 60 de ani, iar in Romania de 15 ani. In tot acest timp, la noi in tara, am pus bazele legii care protejeaza padurile virgine, am obtinut protectie totala pentru sturionii din Dunare, am refacut o populatie de 100 de zimbri liberi, am salvat zeci de pui de urs orfani, am renaturat aproape 2000 de hectare in Mahmudia si Garla Mare si multe, multe altele. Si vom continua sa facem tot ce putem, pentru oameni si natura.