Doua dintre picturile disputate ale pictorului olandez Vermeer au fost examinate de oameni de stiinta care au confirmat autenticitatea acestora. Evenimentul care marcheaza un punct cheie in istoria artei a avut loc cu ocazia unei expozitii care va fi deschisa la Galeria Nationala de Arta din Washington in luna octombrie.

„Fata cu palarie rosie”, pictata in jurul anilor 1666-1667 si „Fata cu flaut”, realizata undeva intre 1665 si 1675 sunt cele doua lucrari ale lui Vermeer care pot fi adaugate cu certitudine listei de opere ale maestrului olandez care era estimata recent la 34 de picturi.

Cariera artistului a fost puternic influentata de astfel de redescoperiri ale patrimoniului sau. 

In timpul vietii, Vermeer a fost mult mai modest decat Rembrandt iar glosarele importante de arta olandeza din secolul al XVII-lea nu l-au mentionat deloc. Astfel, a ramas aproape uitat pana in secolul al XIX-lea cand a fost redescoperit de Gustav Waagen si Theophile Thoré-Bürger care au publicat un eseu in care i-au atribuit 66 de picturi. Ulterior, a fost recunoscut drept unul dintre cei mai importanti artisti care au contribuit la ceea ce istoricii de arta numesc „Epoca de Aur a picturii olandeze”.

Mai mult decat autentificarea unor lucrari, expozitia de la Washington isi propune sa dezvaluie mai multe secrete necunoscute pana acum despre opera lui Vermeer.

Expozitia se numeste „Secretele lui Vermeer” si va fi deschisa in perioada 8 octombrie 2022 – 8 ianuarie 2023 si va prezenta cele patru lucrari create de Vermeer care se afla in colectia permanenta a Galeriilor de Arta din Washington.

Este vorba despre doua picturi deja acceptate ca fiind ale lui dar si de cele doua care au fost autentificate recent. Curatoarea Marjorie Wieseman a declarat intr-un comunicat de presa ca expozitia isi propune sa analizeze „ce anume face un Vermeer, Vermeer”. 

Dupa expozitia din Washington, tablourile vor putea fi vazute si in Europa, fiind expuse in Rijkmuseum din Amsterdam incepand in prima parte a anului 2023.

Analiza stiintifica a celor doua lucrari a fost posibila strict datorita pandemiei. Rezultatele i-au uimit pe specialistii in Vermeer.

Muzeul a fost inchis iar curatorii au profitat de cei aproape doi ani liberi pentru a trimite operele lor importante in atelierele de restaurare si conservare. Au fost analizate utilizand cele mai noi tehnologii cu raze X si infrarosii care le-au permis specialistilor sa vada ce se ascunde dincolo de primele straturi de vopsea. 

In timpul examinarii „Fetei cu palarie rosie”, a fost dezvaluit o surpriza: Vermeer a inceput sa picteze pe panoul de stejar un portret in bust al unui barbat care purta o palarie cu boruri largi. Ulterior, l-a transformat intr-o fata. Surpriza vine din faptul ca Vermeer nu este cunoscut in mod obisnuit ca portretist. Majoritatea lucrarilor ramase sunt compozitii cu figuri feminine idealizate in miscare sau intr-un moment contemplativ, amplasate de obicei in decorul casei lui din Delft.

„Fata cu flaut” s-a dovedit mult mai problematica in privinta datarii, de aceea se estimeaza ca ar fi fost realizata intre 1665 si 1675, un interval destul de larg. Rezultatele privind analiza stiintifica a acestei lucrari vor fi dezvaluite cu cateva zile inaintea deschiderii expozitiei din Washington.

Despre „Fata cu flaut” se stie ca a fost redescoperita in 1906 si donata de catre Joseph Widener Galeriei Nationale de Arta din Washington. In 1950 a fost respinsa de Pieter Swillens, unul dintre specialistii in Vermeer care a analizat-o, si de atunci nu a mai fost privita ca fiind autentica, majoritatea istoricilor indoindu-se de provenienta acesteia. Ulterior, muzeul a expus-o cu un text de sala pe care scria ca este „atribuita lui Vermeer”.

In analiza stiintifica au fost incluse si alte doua picturi de Vermeer care vor fi expuse in aceasta toamna in capitala americana: „Femeie cu o balanta” si „Femeie scriind o scrisoare”, dar si doua falsuri.

Din analiza chimica a lucrarii „Femeie cu o balanta” (circa 1665) s-a descoperit ca Vermeer nu era atat de perfectionist cum se credea anterior. Radiografiile chimice ale straturilor inferioare ale picturii au scos la iveala urme spontane, rapide si texturate de pensula, foarte diferite fata de compozitia finala in care tusa se amesteca intr-o suprafata uniforma si rafinata. 

Anterior, se considera ca din momentan ce numai 34 sau 35 de lucrari au supravietuit din opera lui Vermeer, artistul ar fi lucrat foarte incet si meticulos. Insa noile descoperiri ar putea schimba perceptia despre creatia lui iar expozitia din Washington isi propune sa prezinte aceste concluzii si sa ii provoace si pe vizitatori sa chestioneze creatia maestrului olandez.

Pentru a accentua scopul expozitiei, acela de a afla „ce anume face un Vermeer, Vermeer”, curatorii vor include si doua falsuri din secolul al XX-lea care imita lucrari celebre ale artistului: „Dantelareasa” care este bazata pe originalul din 1669-1670 expus in prezent in Muzeul Luvru si „Tanara femeie zambind”.

Ambele falsuri au fost create in jurul anului 1925, intr-un moment in care crescuse semnificativ interesul colectionarilor in opera lui Vermeer.

Din cauza lipsei documentelor oficiale si vietii retrase pe care a dus-o, Vermeer este considerat „Sfinxul din Delft”. Se stiu putine informatii oficiale despre cariera si viata lui.

Vermeer era relativ necunoscut pana in 1860 cand directorul unui muzeu german a vazut tabloul „The Art of Painting”, l-a recunoscut ca fiind o lucrare originala a pictorului olandez si l-a recomandat pentru a fi introdus intr-un catalog de arta important. Pana atunci pictura i-a fost atribuita lui Pieter de Hooch, contemporan cu Vermeer. 

Johannes Vermeer s-a nascut in 1632 in orasul Delft din Vestul Olandei si a fost relativ cunoscut in comunitatea in care a trait. Nu exista dovezi ca ar fi avut succes in afara Delftului. A invatat singur sa picteze si a mostenit de tatal lui o taverna si o mica afacere de vanzare a tablourilor. 

Cand tatal lui a murit in 1652, Olanda trecea printr-o perioada de saracie dupa ce fusese atacata de francezi in repetate randuri. Un an mai tarziu, Vermeer s-a casatorit cu Catherina Bolnes, fiica uneia dintre cele mai bogate femei din oras, s-a convertit la catolicism pentru a respecta traditia familiei in care intrase si au avut 11 copii impreuna.

Soacra lui Vermeer a fost protectoarea lui de-a lungul carierei insa chiar si cu ajutorul ei, pictorul avea probleme financiare destul de mari si a lasat familia cu datorii cand a murit in 1675. Este un semn al lipsei succesului artistului in perioada vietii.

In urma cu doi ani, tot cu ajutorul tehnologiei, au fost facute descoperiri despre cea mai celebra creatie a lui Vermeer, „Fata cu cercel de perla”.