„Fantana” lui Marcel Duchamp este una dintre operele de arta care au revolutionat si schimbat pentru totdeauna cursul artei. Desi este in continuare o lucrare controversata, dezbaterile despre sculptura au devenit aprinse recent datorita unei descoperiri facute de doi istorici britanici. 

Glyn Thompson, fost profesor de istoria artei la Universitatea din Leeds, si Julian Spalding, critic de arta, au ridicat intrebari cu privire la autorul de drept al sculpturii conceptuale „Fantana”. 

Cei doi sugereaza ca meritul pentru celebrul pisoar ii apartine de fapt artistei dadaiste Elsa von Freytag-Loringhoven, de origine germana. Presupozitia lor este ca Duchamp a furat ideea si a  insusit-o. Descoperirile lor vor fi incluse in cartea „Art Exposed”, semnata de Spalding care la randul sau si fost director de galerie.

Thompson sustine ca scrisul de mana mazgalit pe pisoar, „R. Mutt”, ii apartine de fapt lui Von Freytag-Loringhoven care locuia la Philadelphia in in 1917, in momentul in care lucrarea a fost prezentata de Duchamp la New York. 

Istoricul de arta a declarat ca pisoarul este un model unic realizat de un atelier de instalatii sanitare din Philadelphia, un oras pe care Duchamp nu l-ar fi vizitat vreodata. De asemenea, modelul are doar doua copii existente, ambele au fost achizitionate recent de Thompson.  

Afirmatia sa contrazice ceea ce declara Duchamp in anii 1950 cu privire la provenienta pisoarului, aceasta sustinand la vremea respectiva ca l-a obtinut de la compania J.L. Mott Iron Works cu sediul in Manhattan, New York. 

In schimb, Thompson sustine ca acest model de pisoar nu a fost niciodata fabricat sau vandut in cadrul companiei newyorkeze si exemplarul utilizat in lucrarea lui Duchamp a fost cumparat si expus de Von Freytag-Loringhoven la expozitia Societatii Artistilor Independenti din 1917. Originalul nu a supravietuit, insa a fost fotografiat de Alfred Stieglitz dupa ce a fost respins de catre juriul expozitiei.

La momentul prezentarii sale, Duchamp a sustinut ca inscriptia „R. Mutt” de pe pisoar este de o pervertire deliberata a numelui producatorului J.L. Mott, insa Thompson este de parere ca Von Freytag-Loringhoven ar fi semnat lucrarea in incercarea de a face un joc de cuvinte. 

Artista s-ar fi jucat cu cuvantul german „armut” care inseamna saracie pentru a face iluzie la o stare materiala pe care a experimentat-o din plin in timpul vietii sale. 

La randul lui, Spalding sustine vehementa ca „Fantana” este de fapt o lucrare de Von Freytag-Loringhoven, insa el crede ca „R. Mutt” este o referire la cuvantul german pentru mama, „mutter” deoarece la momentul mazgalirii pisoarului, SUA era pe punctul de a declara razboi impotriva Germaniei. In acest sens, el a declarat ca „lucrarea este o pledoarie disperata, desi usor comica, in care Von Freytag-Loringhoven ii spunea de fapt statului american: Nu urina pe tara mea”. 

Cercetarea lor a fost initial publicata in 2014 si contestata cu vehementa de istoricii de arta, insa in prezent, in lumina noilor descoperiri, ar putea provoca implicatii majore in lumea artei contemporane. 

Thompson si Spalding si-au prezentat initial argumentele intr-un articol din 2014 care a aparut in publicatia The Art Newspaper. Articolul, intitulat „A furat Marcel Duchamp pisoarul Elsei?” avea ca subiect central o scrisoare pe care Duchamp i-a transmis-o surorii sale prin care sustinea ca o prietena de-a sa, pentru care folosea pseudonimul Richard Mutt, a trimis pisoarul la expozitia din 1917. 

In acest sens, cei doi istorici de arta sustineau si atunci ca Von Freytag-Loringhoven era de fapt aceasta prietena, o sugestie avansata pentru prima data de Irene Gammel in biografia oficiala a artistei germane. Teza lor a fost contestata ulterior in 2019 in articole semnate de Dawn Adès si Bradley Bailey si publicate in prestigioasa The Burlington Magazie.

„Reatribuirea pisoarului lui Von Freytag-Loringhoven restabileste semnificatia sa si puterea creatiei vizuale. Ar fi o actiune care ar expune inca o data afirmatia ca orice poate fi arta. Pisoarul ei ar putea arunca in aer toate obiectele catalogate ca arta, toata arta conceptuala si milioanele de euro care au fost investite in ea. Este o bula care este pe cale sa se sparga.” a adaugat Spalding. 

Marcel Duchamp a fost un artist complet, care a cochetat cu mai multe arte, inclusiv filmul si muzica.

Artistul avangardist reprezentativ pentru secolul al-XX-lea a lasat o multitudine de informatii, obiecte si lucrari de arta pentru cei interesati de munca lui. Astfel, s-a deschis un portal online de cercetare cu peste 18.000 de documente si 50.000 de imagini puse la dispozitie, aceasta fiind o arhiva nou deschisa dedicata vietii si operei artistului conceptual revolutionar.

In aceasta colectie digitala se afla si o serie de fotografii, filme si chiar corespondenta cu sculptorul Constantin Brancusi.

Despre prietenia celor doi, editura Vremea a publicat o carte in limba romana, „Brancusi si Duchamp sau povestea unei prietenii. Corespondenta”. Discretia lui Brancusi, care nu se afisa la seratele mondene, preferand sa-si primeasca prietenii in atelier, precum si aceea a lui Duchamp, care nu evoca niciodata in public legaturile sale cu el, a facut ca prietenia care-i lega sa fie uitata.

Se stia ca Duchamp ii deschisese sculptorului roman usile pietei de arta americane si ca el avea aici un interes financiar, dar nu se banuia adanca intelegere care putea sa existe intre cei doi artisti, ale caror demersuri erau atat de diferite.

Corespondenta este pastrata integral la Biblioteca Kandinsky de la Centrului Pompidou din Paris, iar acum este disponibila si online. Toate scrisorile (cablograme, telegrame, carti postale etc.) expediate de Marcel Duchamp, ca si ciornele pe care Constantin Brancusi avea obiceiul sa le scrie, au fost pastrate de sculptor in atelierul lui. Cat despre Marcel Duchamp, acesta nu si-a pastrat corespondenta. Cartea Brancusi & Duchamp e si o carte despre manhood, barbatie, si prietenia intre doi barbati cu valori si preocupari similare, detalii aici.