A 28-a editie Astra Film Festival –  Festivalul International de Film Documentar de la Sibiu a debutat deja pe 5 septembrie, avand in program peste 200 de evenimente cinematografice, tema centrala a editiei fiind „Alerta de colaps climatic”. La aceasta editie, vor fi proiectate 71 de filme din 33 de tari, dintre care 46 sunt premiere (4 premiere mondiale, 4 premiere internationale si 38 de premiere nationale), selectate din peste 3000 de productii cinematografice realizate in ultimii doi ani in intreaga lume. 

urban.ro a stat de vorba cu Dumitru Budrala, directorul-fondator al  Astra Film Festival, despre provocarile organizarii unui festival de nisa.

Din 1993, cand a debutat AFF, perceptia publicului despre documentar s-a schimbat foarte mult. Nu mai pare doar un film istoric de telenciclopedie pentru ca avem un adevarat trend al productiilor de gen pe retelele de streaming accesibile tuturor. Care credeti ca a fost ingredientul secret pentru a va impune atunci pe piata si pentru a rezista 28 de ani?

In acea perioada, prin film documentar se intelegea un film de prezentare a realizarilorsocialiste. Era mai mult propaganda, faralegatura cu prezentarea obiectiva a realitatii. Si mai era Teleenciclopedia. Practic, productiile de film documentar erau ca inexistente si fara vreo legatura cu evolutia scolilor de film documentar din Occident. La sfarsitul anilor `90, sa ai o camerade filmat era un privilegiu. Aveau asa ceva doar televiziunea si cateva cine-cluburi. Era totul controlat strict. Nici nu se punea problema sa filmezi independent, fara sa fi arondat unei institutii. De aceea, la inceputul anilor `90 a fost un adevarat miracol sapoti inregistra crampeie din realitate in afara unei comenzi sau a vreunui control. 

Prinurmare, principalul ingredient al filmului documentar autentic este saincerci sa redai povestile, experientele umane asa cum sunt ele, cat se poate de necosmetizate.  

In plus, am avut norocul sa traiesc intr-o zona doldora de povesti extraordinare. Peste tot sunt povesti bune, eu poate am avut o cadere mai mare sa le extrag si sale redau. E si asta un ingredient.

• 

• 

• 

Ce ati face diferit acum daca ar fi sa creati un alt festival de film? V-ati gandit vreodata sa renuntati?

As face acelasi lucru fiindca este ceva in care cred. Nu doresc sa fac alt festival, nu imi pun problema asta si in niciun caz nu asrenunta la festivalul Astra Film Sibiu. 

Ce e atat de diferit in Sibiu, in viata culturala, in educatia oamenilor de aici, incat iau nastere Festivaluri cu amploare internationala, ca AFF sau FITS?

In Romania nu exista o culturaa festivalurilor. In afara de Festivalul „George Enescu”, festivalurile de amploare internationaladepind in primul rand de crezul si viziunea celor care si le asuma. In ceea ce priveste Sibiul, a avut o agenda culturalacoerentain anii 2000, cand a fost lansata agenda culturalacare a permis accesarea unor finantari pe care te puteai baza cat de cat astfel incat sa poti tine evenimentul pe linia de plutire.

E foarte greu sa impui un eveniment de o asemenea amploare care sa mearga inainte fara motor. In fiecare an o luam aproape de la zero. E nevoie de un efort urias ca sa misti un milimetru. 

De aceea, pur si simplu nu inteleg de ce pare ca nici nu ar conta ca ai deja in spate o istorie intreaga, ca ai demonstrat cat de important este un festival de talia Astra Film Sibiu. 

Din perspectiva regizorului de film documentar, cum vedeti abundenta de filme documentare oferite de platformele de streaming ca HBO si Netflix? Dar din perspectiva directorului de festival de film?

Da, afecteaza, dar sa nu uitam caaparitia televiziunii a fost privita de multi ca fiind lovitura de gratie pentru cinematograf. Dar nu s-a intamplat nimic dramatic. Cinematograful nu a fost inlocuit de televiziune. Dimpotriva, a fost provocat. Iar acum televiziunea are productii proprii foarte bune.

Tot astfel, un festival nu poate fi inlocuit de televiziune si nici de nimic altceva. A participa la evenimente cinematografice impreuna cu autorii de film, in mijlocul comunitatii nu poate fi inlocuit de nimic altceva. Fiecare cu drumul lui.

Alaturi de consacratele televiziuni care ofera reportaje de tip documentar si care se regasesc anul acesta si in programul festivalului, a mai aparut in atentia publica si platforma independenta Recorder, specializata tot in reportaje si investigatii, care a reusit sa ajunga in mainstream si sa fie cunoscuta de publicul larg. Cum vedeti dumneavoastra aceasta paralela intre filmul documentar si reportajul jurnalistic? Unde si care este linia care le separa?

Reportajul jurnalistic, investigatia jurnalistica se supun unor retete precise. Filmul documentar de televiziune poate fi un produs foarte foarte bun, asa cum sunt de altfel documentarele pe care le poti vedea peArte. 

Sunt de apreciat toti jurnalistii care reusesc sa realizeze materiale video excelente, iar cei de la Recorder si Pro TV sunt printre cei mai talentati din tara. Vedem cu mult interes productiile lor, care te iau de pe scaun si te transporta in realitatea pe care vor s-o redea. Filmele pe care le vom prezenta la Barcile de salvare au aceasta calitate.

• 

• 

Ce a insemnat pentru dumneavoastra editia din 2020, mai ales ca ati fost printre putinele festivaluri din tara care s-a desfasurat si in format offline?

Fereastra pe care am avut-o anul trecut a fost un adevarat miracol pentru noi toti, organizatori, realizatori si public. A fost o iesire din izolare, din lockdown. Ne-am amintit cat de bine e sa poti participa, dupaatat timp, la un festival. Ne-a demonstrat ca putem face orice ne propunem. Ne-am luptat cu un mare necunoscut, ne-am reinventat. A fost un mare efort si o mare bucurie.

Dar editia de anul acesta? Care a fost cel mai dificil moment de gestionat pentru festival?

Ca de obicei, cele mai descurajante momente sunt acelea cand te confrunti cu probleme financiare. Adica aproape mereu. O tot spun, pana cand nu vom fi in stare, ca tara, sa facem niste planuri pe termen macar mediu, daca nu lung, tot ceea ce vom construi va fi bazat mai mult pe eroism. Ma intreb ce e atat de complicat sa faci un plan, saprevezi cu un an sau cu doi inainte, macar, cavei avea cutare eveniment pe care sa il susgii si sa faci asta din timp, sa stie oamenii aia pe ce se bazeaza. Noi mereu lucram la risc. Ar fi totul mult mai simplu si mai normal dacaam sti cu un an inainte pe ce fonduri ne putem baza. Partenerii nostri internationali asa lucreaza, asa e normal.

Cum ati ales tema editiei de anul acesta?

Există o multitudine de teme la fiecare editie, in functie de productiile selectate. Parcurgand mii de filme, am fost surprinsi de viziunea profunda prin care cineastii au surprins transformarea socantasi accelerataa lumii. Marile teme ale editiei din acest an, Alerta de colaps climatic, Cupluri in ape tulburi, Procrearea artificiala, Moarte indecenta si Granite, trateaza unele dintre cele mai importante si mai profunde subiecte ale momentului.

Pentru cineva care nu a fost niciodata la Astra Film, cum l-ati convinge sa vina si sa faca parte din publicul festivalului?

I-as spune ce filme extraordinare poti vedea la Sibiu si niciunde altundeva. Sunt intotdeauna filme profunde,care te lovesc, te poarta intr-o realitate uneori dura si te arunca inapoi in viatamai matur si mai intelept.

Pentru un parinte care vrea sa-i deschida mintea copilului adolescent, de exemplu, ce documentar ati recomanda?

Noi avem un proiect unic, AFF Junior, care le prezinta copiilor filme din toata lumea. Are un succes inimaginabil (la editia dinainte de pandemie, in 2019, au venit peste 27.000 de copii). La AFF Junior prezentam filme captivante, care ii tin atenti pe copii si ii fac pasionati de filmul documentar. Sunt subiecte care ii preocupasi ii provoacasa afle, sa cunoasca, sa isi folosească mintea.

AFF Junior este o experienta emotionantasi pentru mine. Nu are cum sa fie altfel, atunci cand vezi copiii venind valuri-valuri la film. Cand auzeam murmurul lor in salile de proiectie, cand ii vedeam atat de incantati insalasi apoi cand plecau si povesteau cu voce tare, aceasta era o traire foarte puternica. E ceva de neinlocuit. 

Aveti in lucru un proiect de documentar? E un documentar pe care regretati ca nu l-ati facut?

Da, am in lucru un film despre transhumanta. Si exista documentare pe care nu le-am facut, dar, cine stie, poate nu le-a venit inca randul.