“Dureri Fantoma” de Vasili Sigarev pus in scena de Bogdan Budes la Teatrul de Arta Bucuresti, aduce in fata publicului un spectacol in care oamenii sunt schiloditi, dar care mai au un sambure de speranta si au incredere ca numai un miracol ii mai poate salva. Spectacolul a avut premiera in 2015 si se poate vedea si in aceasta stagiune.

Durerile fantoma se ascund in spatele fiecarei perechi de ochelari

Lumea lui Sigarev este o radiografie a unei societati sarace, a copiilor fara copilarie, a oamenilor care traiesc in memoriile celor dragi sau a celor simpli.

Locul de intalnire, in piesa lui Sigarev, este un depou de tramvaie murdar si saracacios, in care trei persoanje, aparent incompatibile, se intersecteaza. Unul dintre ei este un copil fara copilarie, Gleb (George Constantinescu), un paznic de noapte betiv si bonom, siret si fara probleme de constiinta. Celalalt este Dima (Rares Andrici), un student timid, idealist, usor superficial si influentabil, si el tot paznic de noapte, colegul de pe cealalta tura a lui Gleb. Acestia se intalnesc in fiecare seara in micuta baraca din depou, in care alcoolul este un partener adevarat. Din discutiile lor spectatorul afla ca Vuva, fostul coleg de tura al lui Gleb, a murit intr-un accident, iar fosta lui sotie, Olga (Mihaela Popa), nu poate suporta trauma si isi face aparitia in fiecare seara in depou si se comporta exact ca si cand sotul ei ar fi inca in viata.

Durerea fantoma se arata odata cu intrarea in scena a Olgai: orice barbat care poarta ochelari devine sotul ei. Dima ii poarta si el, in speranta aventurii, insa nu e capabil sa profite. Atunci cand afla ca cei doi au avut si un copil se panicheza.

Amintirile sunt bune, dar dau o realitate alternativa

Textul este dur, aproape brutal, dar sensibil in acelasi timp si atinge niste zone delicate ale spectatorului. Acesta este obisnuit sa primeasca doze de comedie in tuse groase, insa aici are loc o rasturnare de situatie in care comedia devine drama. Fragilitatea se impleteste cu grosolania, iar macabrul cu frumusetea emotiilor pure.
Amintirea fostului sot, trista si in acelasi timp motiv de bucurie, sculpteaza toti pretendentii pe care ii are Olga, le da forma si sufletul la care ea tanjeste, iar pentru a suporta aceasta amintire, ea ii transforma pe rand in sotul pierdut si isi construieste o realitate alternativa.

Fragilitatea spectacolului sta in esuarea celor trei prin incercarea de atingere a absolutului, intr-o forma sau alta. Tocmai acest lucru ii scoate din zona fictiunii si le da puterea de a rezista, ca fiinte umane. Conditia umanitatii cu ale sale valente multiple nu reprezinta nimic extraordinar, ci pune in antiteza emotia cu mizeria sufleteasca a celor doi indivizi, care ar face orice – in cazul de fata trec peste cadavrul lui Vuva – pentru a-si satisfice nevoile fiziologice.

Ratarea este o forma care uneste oamenii?

Numitorul comun al celor trei este ratarea. Nimic nu este facut cu rea intentie, se intampla doar la betie. Cei doi vor sa profite de vulnerabilitatea Olgai in timp ce aceasta se refugiaza in propriile ruini ale sufletului.

Aceste personaje volatile sunt greu de interpretat, dar George Constantinescu, Rares Andrici si Mihaela Popa reusesc sa depaseasca conturul scenei si sa le aduca in realitate. Elementele pe care mizeaza regizorul sunt: naturaletea lui George Constantinescu de a juca betia, emotiile dozate ale lui Rares Andrici in transformarea lui de la individ timid si tacut in unul aproape isteric, in final, si a reusitei Mihaelei Popa de a o scoate pe Olga din zona nebuniei si de a o duce in zona durerii.

Spectacolul este inteligent construit, emotionant si surprinzator pentru cel care are sansa de ai fi spectator. Intr-un spatiu decrepit, bantuit de dureri fantoma, Bogdan Budes reuseste sa reconstituie, vizual si sonor, atmosfera de noapte dintr-un depou de tramvaie, in care iubirea, brutalitatea si promiscuitatea se aduna in jurul unei farfurii cu supa, pe ritmuri de muzica disco si pe o plapuma de cartoane murdare, in care predomina alcoolul si tristetea.

Spectacolul se poate vedea in 27 octombrie, ora 20.15, la Teatrul de Arta Bucuresti

“Dureri fantoma” de Vasili Sigarev

Regie: Bogdan Budes

Distributie: George Constantinescu, Rares Andrici si Mihaela Popa

Durata: 1h 10 min

Bilete: http://teatruldearta.ro/bilete/