Vineri seara i-am ascultat pe Hooverphonic in Fratelli Lounge, intr-un concert extraordinar. A fost a doua vizita a trupei in Romania, dupa recitalul de la B\’Estival din 2007, insa e prima oara cand isi prezinta showul cu noua solista, Noemie Wolfs. O mare parte din echipa Urban.ro a fost prezenta acolo asa ca am revenit cu parerea noastra sub forma unei recenzii si avem si poze.

Dupa showul asta si dupa ultimele pe care le-am vazut, ma declar un fan al concertelor in club, atmosfera e mai destinsa, e un numar restrans de oameni e o experienta mai personala, mesajul ajunge mai bine la public. Nu aveam asteptari foarte mari de la Hooverphonic, mai ales dupa ce solista care si-a pus vocea pe toate hiturile lansate de ei a plecat in 2008. Au gasit-o pe Noemie, o tanara ravasitor de frumoasa, cu o voce foarte buna. Piesele erau repetate atat de bine inca nu a existat niciun moment in care sa ma deranjeze faptul ca Geike nu era acolo.

Hooverphonic urmau sa intre in scena la orele 23:00 insa s-au lasat asteptati vreo 15 minute. La invitatia prietenilor nostri de la Fratelli, am fost acolo impreuna cu Matei, Andra, Dada si alti prieteni atat din online cat si din offline.

Showul a inceput destul de usor cu One Two Three si The Night Before (melodia care da titlul albumului lansat anul trecut). Energia, pe parcursul spectacolului, a crescut exponential pana la final. Am auzit atat piese de pe noul material cat si hiturile vechi, pe care multi venisera acolo sa le asculte.

Nu au existat schimbari de costume sau de decor, luminile, muzica si miscarea scenica au avut tot ce era nevoie pentru un show perfect. De altfel, luminile au fost foarte bine pozitionate, in culori puternice – a predominat rosu. De pe The Night Before am auzit si mi-au placut cel mai mult Norwegian Stars si George’s Cafe.

Alex, liderul trupei si cel care ne-a vrajit pe toti cu solo-ul de chitara-bass, a interactionat cel mai mult cu publicul facand glume atat politice cat si pe seama varstei solistei care era foarte mica in momentele in care ei au lansat o parte din hiturile lor. Una din chestiile amuzante pe care le-a zis a fost legata de Romania si de participarea la B\’Estival din 2007: i-au vazut pe Morcheeba live (tocmai isi schimbasera solista) si au zis ca daca vreodata vor gasi o alta voce, nu o vor face ca ei.

Muzica lor mi-a permis sa levitez si sa dansez in ritmul condus de chitara electrica sau de pian. Sonorizarea a fost foarte buna iar publicul a reactionat foarte bine dupa fiecare piesa astfel ca au avut nu unul ci doua momente de bis. Toata lumea aplauda si urla, i-au chemat inapoi pana cand au revenit.

Primul set s-a incheiat cu Sometimes, melodia mea preferata din repertoriul lor. Noemie era din cand in cand dublata de pianist si de Alex ca backing vocals. In afara de faptul ca a fost o prestatie puternica pentru intreaga seara, a combinat povestile spuse de versuri cu muzica clasica pe alocuri.

Bis-urile au avut cate trei melodii. Primul call-back s-a incheiat cu Renaissance Affair care a fost punctul culminant al serii, primind cele mai bune reactii. Am auzit si istoria spusa de Alex – solista Geike a tras melodia de zeci de ori pana cand a iesit cum vroia el sa o auda astfel ca la final, dupa ultima inregistrare, a inceput sa planga – astfel si-a dat seama ca era varianta potrivita. Ultima serie a inceput cu un cover dupa White Lies – Bigger Than Us – suna mai bine varianta lor decat cea originala.

Concertul Hooverphonic s-a incheiat cu How Can You Sleep. Noemie s-a retras cand si-a terminat partea vocala iar baietii au ramas pentru o frenezie instrumentala care a durat vreo 5 minute. Spre final, chitaristul intrase atat de mult in muzica iar sunetele erau atat de energica incat s-a urcat pe monitorul din fata scenei si a cazut inapoi, pe scena, pe spate. Colegii lui l-au ridicat imediat si au incheiat perfect, mai ales ca toti eram amuzati si plini de energie.

Hooverphonic a fost mai mult decat o experienta – au fost mai mult experiente, de fapt. Am ascultat mai mult decat piese, am ascultat povesti de sine-statatoare in care nu era deloc greu sa te regasesti. De obicei, daca merg la un concert si fredonez, aplaud si dansez, la final ma simt putin obosit. De data asta, am plecat de acolo de doua ori mai energic si mai bine-dispus, showul lor a fost ca un show electric.

O trupa belgiana ce ne-a incarcat cu sunete rupte din vis intr-o atmosfera perfecta. Dupa Hurts si Republica, Fratelli ne-a uimit inca o data cu sonorizarea impecabila, fiecare moment era redat perfect. Abia astept sa merg la inca un show de vis!

Pana atunci, va las cu pozele realizate de Victor Bogdan Gheorghita pentru fratelli.ro. Concertul a fost organizat de Events.

Voi ati fost acolo? Cum ati simtit locul si concertul Hooverphonic?

 

 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•