Anul acesta, Gala Tanarului Actor HOP a ajuns la editie aniversara – 25 de ani, si a fost dedicata musicalului, sub directia artistica a coregrafului si regizorului Razvan Mazilu.

Evenimentul s-a desfasurat la Casa de Cultura a Studentilor din Alba Iulia, in perioada 25-27 august 2022, si s-a adresat tinerilor actori care pot canta si dansa, sustinand un spectacol complet. Gala de-a lungul anilor a fost o rampa de lansare pentru multi tineri actori care, odata premiati aici, au intrat in atentia teatrelor pentru angajare.

Premiile acordate au fost Premiul „STEFAN IORDACHE” – Marele Premiu al Galei Tanarului Actor HOP, acordat actritei LAURA GABRIELA OANA, pentru „Doamnelor de la Brunch” din musicalul Company (Sectiunea Individual) si pentru „(inca un) Musical!” (Sectiunea Grup), Premiul pentru Cea mai Buna Actrita, sectiunea individual, acordat actritei MARIA GROSU pentru „Zuza din 14G”, Premiul „CORNEL TODEA”  – Premiul pentru Cea mai Buna Trupa de Actori, primit de catre trupa spectacolului „(inca un) Musical!”, cu ANDREI DUTU, DRAGOS IONITA si LAURA GABRIELA OANA si Premiul „SICA ALEXANDRESCU”– Premiul special al juriului, acordat actritei CRISTINA DANU pentru „Sexy” din musicalul Mean Girls (Sectiunea Individual) si pentru „There’s Gotta be Something Better Than This!” din musicalul Sweet Charity (Sectiunea Grup).

Premiile gazduite – Premiul pentru prestanta, rostire scenica si expresie corporala a fost castigat de TUDOR GRATIAN MANEA, iar premiul 1/10 pentru FILM la TIFF” a fost acordat actritei SARA PONGRAC.

La aceasta editie, publicul a votat ca cea mai buna actrita pe GABRIELA PORUMBACU, cel mai bun actor pe ROBERT AGAPE, cea mai buna trupa de actori – spectacolul spectacolul „Te iubesc, dar nu pe tine”, regia Vlad Salbatecu, cu: EDUARD CRUCIANU, ANDREI MARGINEANU, MIHAI ANDREI PLESA, SARA PONGRAC si PAUL STEFAN TONCA.

Urban.ro a povestit cu o parte dintre participantii la Gala HOP despre meseria de actor si provocarile unui musical.

In saptamana de forta prin care tinerii actori au trecut ca sa prezinte in cele doua zile de Gala momentele pregatite, Razvan Mazilu, Maria Alexevici si echipele lor au lucrat cu tinerii nu mai putin de 22 secvente de musicals, de la „You Are The One That I Want” din Grease la productii proprii ca „Paradisul cu un aparat de cafea”, semnat de Alex Macavei.

Mara Tibuleac, (Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” Bucuresti, promotia 2018), Mihai Andrei Plesa, (Universitatea „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, promotia 2022), Catalina Nitu (Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” Bucuresti, promotia 2022), Eduard Crucianu (Universitatea „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, promotia 2022), Sara Pongrac (Universitatea „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, promotia 2022), Robert Agape (Universitatea Nationala de Arte „George Enescu”, Iasi, promotia 2021), si Sidonia Doica (Universitatea Essex, Londra, promotia 2018) au raspuns provocarii urban.ro de a discuta despre meseria de actor, dar si despre planurile de viitor ca tineri la inceput de drum profesional.

De ce actoria ca meserie?

Mara Tibuleac spune despre ea ca „Sunt o persoana care se lupta cu deciziile. Cand eram mica, de fiecare data cand ma intreba cineva ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?, aveam cate un alt raspuns. M-am nascut cu o nevoie avida de cunoastere si o curiozitate fara limite. Actoria pentru mine a fost o salvare, mi-a deschis poarta catre un univers fara limite”.

Mihai Andrei Plesa povesteste ca „in liceu mi se parea foarte misto sa spun tuturor ca dau la facultate la teatru, nu eram convins ca o sa o fac, dar pana la urma am dat admiterea si am intrat la Cluj. 

„Cred ca pentru ca actoria iti ofera posibilitatea de a avea toate meseriile din lume si pentru ca imi place sa spun povesti, sa fac oamenii sa rada, sa planga si sa viseze odata cu mine”, mentioneaza Catalina Nitu.

Eduard Crucianu incercase deja teatrul in liceu, fiind parte din trupa de teatru Protha, „iar acolo am primit validarea de care aveam nevoie pentru a face acest pas. Un alt motiv important a fost dorinta mea de a nu merge catre un job static”.

Pentru Sara Pongrac, „cel mai probabil am ales actoria pentru ca era singurul lucru pe care stiam sa il fac si imi facea placere. (…) Am ales actoria ca meserie pentru ca niciodata nu mi-am imaginat ca as putea fi altceva, nu imi imaginez cum as putea fi avocat sau medic sau contabil, mereu am stiut ca vreau sa fac arta. Imi place sa spun despre mine ca nu sunt doar actrita, da, actoria e meseria mea, dar pe langa asta imi place sa scriu si in curând imi voi publica volumul de debut, imi place sa regizez scurtmetraje, sa dansez, si de foarte putin timp sa cant”.

Robert Agape a crescut in teatru, parintii lui fiind angajati la Teatrul pentru copii si tineret „Luceafarul” din Iasi. „Stiam unele spectacole pe dinafara si mereu imi imaginam cum ar fi fost sa joc eu in locul actorilor. Cred ca mai degraba meseria m-a ales pe mine, iar eu doar am imbratisat-o cu toata inima”.

Sidonia Doica crede ca meseria pe care si-a ales-o „s-a intamplat datorita faptului ca sunt o persoana foarte curioasa. Am vrut sa incerc cate putin din toate meseriile, sa vad cum e sa fii doctor, politist sau orice alta meserie. (…) Imi place sa deslusesc psihologia fiecarui personaj. De fiecare data cand primesc un rol nou abia astept sa ma apuc sa ii disec personalitatea si modul de gandire, cum se imbraca, cum vorbeste, cercurile sociale in care se invarte. Cumva asta imi da actoria. Imi da posibilitatea de a ma juca si de a explora noi dimensiuni ale vietii”.

Una dintre dezbaterile curente are legatura cu numarul mare de absolventi ai facultatilor de teatru din Romania. Urban.ro i-a intrebat pe participantii la Gala HOP cum se raporteaza la numarul mare de colegi actori care termina facultatea de teatru.

Mara Tibuleac explica „contrar opiniei publice, daca ma pot exprima asa, cred ca fiecare are locul lui si are datoria fata de el insusi si fata de meserie sa si-l gaseasca. Tocmai de aceea, din cauza sau mai degraba datorita numarului mare de actori absolventi, teatrul este intr-o continua miscare de expansiune. Ca toata lumea sa aiba loc e nevoie ca industria sa se extinda”.

Andrei Plesa vede lucrurile din perspectiva freelancing-ului sau „sa dezvolte si sa exploateze oportunitatile din mediul privat. Nu vor fi niciodata locuri suficiente la teatrele de stat si e ok, poate chiar acest aspect va duce la dezvoltarea altor oportunitati pentru actori”.

Catalinei Nitu ii este teama pentru viitorul profesional. „Suntem multi si avem sperante mari, iar norocul si-l face omul cu mana lui. Pe de alta parte, fiecare are bucatica lui pastrata deoparte si poate undeva e si bucatica mea. Astept sa o gasesc”, explica Catalina.

Eduard Crucianu spune ca „este intr-adevar infricosator momentul in care termini facultatea si afli numerele de absolventi si de posturi. Spre bucuria mea, eu si cativa colegi ne-am unit pentru a incerca sa ne facem treaba independenti. Asta e o varianta care momentan mi se pare viabila”.

Sara Pongrac incearca sa nu se gandeasca prea mult la viitor ca sa nu se descurajeze. „Am fost deja la cateva castinguri prin tara si am putut vedea cum e situatia, 100-150 de actori pe 1-2 locuri asa ca eu si colegii mei am incercat sa gasim alternative. Cei cu care am participat la HOP suntem, de fapt, un grup extrem de unit si in afara scenei si tocmai punem bazele unei companii de teatru independent, propria noastra companie, pentru a face un teatru exact asa cum ne place noua. Ne numim Les Chobeaux si abia asteptam sa va putem prezenta cateva dintre proiectele noastre”.

Optimismul se simte si din raspunsul lui Robert Agape, care spune ca „as vrea sa-i cunosc pe toti. Faptul ca suntem asa multi, inseamna doar ca exista un potential nenumarat de idei. Unde-s multi puterea creste”.

Sidonia Doica subliniaza ca ea nu ia numarul mare de absolventi ca pe o piedica. „Poate este si mentalitatea cu care am fost invatata inca din facultate, eu terminand licenta in Marea Britanie, unde sunt si mai multi actori care termina facultatea sau nu. Competitia e mare oriunde ne-am duce in lumea asta, dar eu il vad ca pe un lucru bun pentru ca asta te face sa muncesti mai mult, un lucru absolut vital in aceasta meserie. Pana la urma eu chiar cred in faptul ca norocul ti-l faci singur, adica norocul ti-l faci doar muncind si incercand sa progresezi putin cate putin in fiecare zi. Doar punand caramida peste caramida iti vei gasi locul la momentul potrivit”.

De ce participi la Gala HOP?  Care este cea mai faina experienta pe care ai trait-o la pregatirile si/sau pe scena Galei HOP?

Pentru Maria, participarea la Gala HOP a fost „un impuls, a fost o dorinta de a ma descoperi… Am vazut tema de anul acesta ca pe o provocare dar si ca pe un vis devenit realitate”.  Cat priveste experienta in cadrul evenimentului, Maria povesteste despre „momentul cu mopurile (n. red. O trimitere creativa la musicalul Stomp prezentata de toti concurentii in deschiderea galei) si a venit la pachet cu un sentiment pe care nu l-am mai avut pana atunci. Sunt o actrita care inainte de spectacol are emotii puternice, aproape paralizante as putea spune. De data asta stand in culise am simtit doar linistea, iar din momentul in care am intrat pe scena si pana la aplauze am simtit doar bucurie nealterata de frica sau de ganduri, bucurie pura.”

Andrei Plesa spune ca inainte sa ajunga la Alba-Iulia, „credeam ca o fac doar pentru promovare, dar a fost o experienta pe care sper sa am ocazia sa o retraiesc anul viitor. Recomand oricarui absolvent de actorie indiferent de tema.” Pentru el, intalnirea cu Razvan Mazilu si cu absolventii celorlalte facultati de teatru a fost unul dintre momentele cele mai importate ale saptamanii HOP. 

Catalinei Nitu i-a placut foarte mult tema de anul acesta pentru ca „ e un gen de teatru foarte greu, dar extrem de frumos”. Cat priveste experienta HOP, „intalnirea cu ceilalti colegi, cu Razvan Mazilu si Maria Alexievici a fost un proces surprinzator, frumos si profesionist. Noi, concurentii, ne-am conectat unii cu ceilalti mai repede decat ma asteptam. Am lucrat impreuna de dimineata pana seara si asta a creat o legatura speciala intre noi”.

Eduard Crucianu a mentionat  faptul ca aceasta Gala este singurul eveniment dedicat proaspetilor absolventi si astfel permite intalnirea cu alti tineri actori, iar experienta cea mai faina de la Gala „a avut loc chiar in timpul momentului nostru de la proba libera. Am intampinat diferite probleme tehnice ( Sara a avut probleme cu lavaliera, mie mi-a cazut pur si simplu), dar faptul ca am reusit sa le rezolvam si chiar sa le integram mi-a oferit un sentiment foarte placut”.

Pentru Sara, participarea la Gala HOP a fost un soi de pariu (castigat) cu sine. „Nu am luat niciodata lectii de dans, iar singurele lectii de canto pe care le-am luat au fost putinele ore din facultate si nu am avut niciodata vreo tangenta cu musicalul, cu siguranta nu as fi participat la sectiunea individual. Cu toate acestea ne-am strans o echipa frumoasa formata din colegi la fel de neinitiati ca mine, Eduard Crucianu, Andrei Plesa si Andrei Margineanu si conducatorul nostru, Paul Tonca, absolvent de actorie si compozitie. Cred ca am reusit sa demonstram ca nu e nevoie sa fii cel mai bun dansator sau cel mai bun cantaret, ai nevoie doar de cea mai buna echipa”.

Cat priveste experienta din cadrul Galei HOP, Sara Pongrac mentioneaza momentul de dinaintea probei libere, „cand colegii din grupul meu erau deja pe scena si eu imi asteptam intrarea din culise. De obicei sunt o persoana extrem de emotiva, iar inaintea intrarilor pe scena am adevarate stari de panica si emotii puternice (asa a fost si la preselectii). Dar de aceasta data nu simteam absolut nicio emotie, tot ce simteam era bucuria, imi doream foarte mult sa arat publicului ce am pregatit, ma uitam la colegii mei si eram mandra de ce faceau pe scena, am intrat si m-am simtit extrem de bine. (…) Am luat Premiul Publicului, deci credem ca ne-am atins scopul”.

Pentru Robert Agape, participarea la Gala HOP a fost curiozitate. „Cel mai nefericit lucru care s-ar fi putut intampla ar fi fost sa nu iau preselectiile, ratand astfel sansa de a lucra cu Razvan Mazilu, Maria Alexievici si colegii minunati alaturi de care am concurat. Dar norocul mi-a suras si am avut parte de un tur de forta care, inca odata, mi-a aratat ca performanta se face doar prin munca si perseverenta”.  Cat priveste experienta cea mai intens traita la Gala, Robert mentioneaza ca „punctul culminant trebuie sa fi fost momentul in care am cantat cu totii „We are the champions”. Timpul parca se oprise in loc”.

Sidonia Doica mentioneaza ca Gala HOP a fost „o experienta pe care mi-am dorit-o anul acesta si de care aveam  mare nevoie. Totul a venit de la tema propusa, cea de actor total, respectiv musical, cat si de la dorinta mea de a avea ocazia sa mai invat, sa progresez pe aceasta latura. Si chiar asa a fost”. Despre experienta Galei, Sidonia subliniaza ca „in primul rand m-am bucurat enorm de intalnirile pe care le-am avut cu fiecare om in parte, cat si de fiecare clipa petrecuta impreuna muncind la momentele de grup. Iar experienta de pe scena a fost extrem de frumoasa pentru mine. M-am simtit extrem de bine si ma bucur enorm ca mi s-a acordat ocazia sa pasesc pe scena si sa spun oamenilor povestile pe care le-am pregatit, atat singura, cat si impreuna cu colega mea, Mara Tibuleac.

Musicalul este la inceput pe scenele din Romania, Razvan Mazilu asumandu-si acest pionierat care, dupa cele 22 de secvente montate pentru Gala HOP, atat in sectiune individuala, cat si de grup, pare ca are o baza destul de solida. Pe participanti, urban.ro i-a intrebat cand si cum au descoperit musicalul.

Mara a povestit ca „am descoperit musicalul inainte sa stiu ce e un musical. Pe la 4-5 ani, la apartamentul bunicilor aveam un balcon imens. Pentru mine era o scena. De fiecare data cand ploua imi luam umbrela, ma urcam pe “scena” mea si cantam tot ceea ce simteam prea puternic incat sa pot exprima in cuvinte.”

Andrei spune „l-am descoperit saptamana aceasta”, mentionand ca „inainte vazusem doar Chicago si cu toate ca mi-a placut, nu eram atras de acest stil. Acum insa cred ca e un stil care merita explorat de cateva ori in cariera unui actor”. La fel a fost si pentru Eduard, pentru care „musicalul a fost un mister pana a incepe pregatirile pentru gala. (…) Pot spune ca dupa Gala HOP a inceput sa ma atraga mult mai mult aceasta forma de teatru, pentru ca am simtit pe pielea mea bucuria pe care o poate oferi unui actor”. Si Robert a subliniat ca „de conceptul de musical stiu de mult timp, insa tema am aprofundat-o odata cu pregatirea pentru preselectii si implicit pentru concurs”.

Catalina isi aminteste ca a fost fascinata de universul Disney, la fel si Sidonia. Tot Sidonia mentioneaza ca isi aminteste de filmul Moulin Rouge!, „pe care il adoram cand eram copil. Apoi am inceput sa ma uit si la spectacole, indragostindu-ma in facultate de acest gen. Tin minte ca dupa ce am vazut Hamilton mi-am spus ca eu trebuie sa fac asta. si incet, incet se intampla, iar lucrul acesta ma bucura enorm”.

Sara a descoperit musicalul cu ajutorul lui Tim Burton, de care „am fost fascinata de naturaletea personajelor care faceau ca muzica sa fie integrata perfect in actiune”.

Daca ati urmarit momentele pregatite de tinerii actori, urban.ro a pregatit si lista cu proiecte si evenimente viitoare unde ii puteti descoperi pe scena.

Pe Mara, in perioada urmatoare o puteti vedea in spectacolul “Arta din drama mea” regizat de Nicoleta Petcu si produs de Let it Go Acting Studio, un spectacol imersiv ultra-independent ce urmareste viata a trei actrite cu toate sperantele, dramele si tabieturile lor, o comedie spumoasa care te pune pe ganduri. Detalii despre urmatoarele reprezentatii, aici.

Andrei Plesa, Sara Pongrac, si Eduard Crucianu pot fi vazuti in cadrul companiei de teatru Les Chobeaux, companie privata. „Ne gandim sa transformam momentul prezentat la proba libera, Te iubesc, dar nu pe tine, intr-un spectacol propriu-zis. Avem deschisa o companie de teatru privata (Les Chobeaux) si ne propunem sa avem finalizate 2-3 productii pana la finalul anului pe care sa le jucam in diverse orase prin tara”, spune Andrei. Detalii despre compania de teatru, aici.

Pe Eduard il putem regasi si pe scena din cadrul Festivalului Fringe la Teatrul Apropo, unde la sfarsit de septembrie, va juca one-man show-ul ” Thom Pain – bazat pe nimic”. Detalii aici.

Si Sara Pongrac mentioneaza ca momentul prezentat la Gala HOP sa devina un adevarat spectacol pe care sa il joace prin tara. Totodata, lucreaza la un proiect de one woman show pe un text scris de George Rosu. Pe 4 octombrie, la Iasi, o sa fie performer in „Soptitorii”, regia Ionus Caras, „Texte bune in locuri nebune”.

Catalina Nitu va fi pe scena din 10 septembrie, in cadrul noului spectacol coregrafic al stagiunii Teatrului Bulandra, la spectacolul „Burnout”, semnat de Arcadie Rusu. Detalii despre spectacol, aici.

Tot la Iasi este si Robert Agape, pe scena Teatrului National „Vasile Alecsandri”, unde joaca in spectacolele Plugarul si Moartea (regia Silviu Purcarete), Domnul Vulpe (regia Cristian Hadji-Culea), Masaj (regia Radu Afrim), Familia Cenci (regia Silviu Purcarete). Totodata, in cadrul Festivalului International de Teatru pt Publicul Tanar Iasi (FITPTI), va juca in spectacolul de disertatie R&J – Theatre and Music Club (regia Ciprian Hutanu).

Sidonia Doica joaca in urmatoarea perioada la Teatrul Apropo (spectacolele Cercurile increderii, Medeea: Furie, Orfeu si Euridice si Tinerete fara batranete si viata fara de moarte) si in Next to Normal (Teatrul National de Opereta si Musical „Ion Dacian”). Detalii aici.