Putem spune pe buna dreptate ca cineastii Olivier Nakache si Eric Toledano au dat lovitura cu filmul Invincibilii/ Intouchables.

Invincibilii este un film care i-a dat pe francezi pe spate si a urcat rapid pe locul al treilea in topul celor mai vizionate filme din Franta si care a avut in acelasi timp si succes la critici.
Ce i-a atras pe francezi la acest film? Sa fie tema profund umanista de care am cam fost privati in ultima vreme, odata cu avalansa de filme violente? Sa fie comicul de situatie care reiese inevitabil din alaturarea a doua persoanje total opuse? Sa fie speranta ca prietenia poate salva vieti?

Povestea prieteniei dintre un om paralizat si tintuit in scaunul cu rotile care are totul, mai putin fericirea, si un barbat de culoare din ghetou care nu a avut nicio sansa reala in viata ar fi parut cusuta cu ata alba daca nu era inspirata chiar din realitate.
Pe de o parte il avem pe Philippe (François Cluzet) un bogat care a ramas invalid dar care nu si-a pierdut speranta in viata, un iubitor al frumosului, un om care apreciaza arta si care isi permite sa arunce sume enorme pentru a-si cultiva spiritul iar de cealalta parte a baricadei se afla Driss (Omar Sy) , un negru incapatanat si mandru care ar face orice sa evite munca.

Unul este atras de viata confortabila pe care i-o ofera celalalt, iar bolnavul simte ca Driss are o energie care il poatre scoate din apatia cotidiana. Asa ca ceea ce parea la inceput o relatie imposibila, se transforma intr-o prietenie pe care te poti baza. Iar viata (sau scenaristul) le ofera posibilitatea de a-si dovedi prietenia. Philippe are o relatie platonica cu o femeie pe care nu a vazut-o si nu indrazneste s-o vada vreodata fiind convins ca acesta il va respinge din cauza handicapului sau. Pentru Driss insa, motivul nu este indeajuns de puternic si il indeamna sa lupte inainte de a renunta.

Umorul e uneori spontan si spumos dar alteori putin fortat si cam la prima mana mai ales cand se axeaza pe diferentele sociale si culturale dintre cei doi. Asistam la discutii superficiale despre arta si la batalii in genuri muzicale clasice si moderne.

Un alt atu al filmului este alegerea inspirata a celor doi actori care dau filmului un realism aparte.

Filmul are in palmares 10 nominalizari la Premiile Cesar, premiul Cesar pentru cel mai bun actor (Omar Sy) si Tokyo Grand Prix pentru cel mai bun film la Tokyo International Film Festival.
Daca va plac povestile emotionante si pline de speranta, atunci nu ratati Invincibilii!

Un alt film european emotionat pe care vi-l recomandam este Baiatul cu bicicleta in regia fratilor Dardenne.