Iron Sky/ Invazia
Zilele acestea si-a facut intrarea la noi in cinematografe un film pe care prima data cand am vazut trailerul mi-am zis ca o sa-l caut mult si bine pana o sa dau de el. Credeam ca e o specie d-aia rara pe care o prinzi doar pe la vreun festival de film. Ce-i drept, la un festival l-am si vazut, la Tiff, urmat de concertul extraordinar al trupei Laibach. Imediat dupa vizionare mi-am dat seama ca e un film destul de mainstream si care mai mult ca sigur va intra si-n cinematografe, ceea ce s-a si intamplat.
.jpg)
Imi plac filmele de tip B, imi plac nebuniile, ciudateniile si filmele care ies din tipar, dar nu-mi place cand cineva incearca sa fie original cu orice pret.
Iron Sky e inconjurat de povesti interesante: o parte din finantare a fost realizata pe cai neconventionale mai exact cu ajutorul fanilor care au donat bani pe internet. Finlandezul Timo Vuorensola are si el o istorie destul de interesanta el trecand de la pozitia de muzician intr-o trupa de black metal, la cea de regizor… dar cel mai interesant aspect al filmului este evident subiectul care povestit pare genial, dar pus in imagini, nu se ridica la acelasi nivel.
Iron Sky este o satira neagra ce contine toate elementele unui film de serie B – povestea probabil ca o stiti – nazistii s-au adapostit pe luna unde si-au facut o baza in forma de zvastica si au stat cuminti asteptand un moment prielinic sa se reintoarca pe pamant.
Ei au un nou Fuher, Wolfgang Kortzfleisch (Udo Kier) dar povestea nu se concentreaza pe el, ci in prim plan o avem pe ariana Renata care crede cu inflacarare in doctrina nazista pe care o consiera aducatoare de pace. Ea este indrumatoarea tinerilor iar o parte din lectiile pe care le preda consta in cateva minute din Dictatorul de Chaplin care, scoase din context, par material de propaganda. Iubitul ei are planuri marete, printre care sa devina noul Fuhrer si sa conduca lumea. Lumea, nu luna.
Si pentru ca pe pamant lupta pentru putere este la fel de crancena ca intotdeauna, si mai e si perioada electorala, planurile presedintei Americii din 2018 se potrivesc perfect cu planurile nazistilor, care isi fac intrarea pe pamant. Evident ca urmeaza haosul.
Povestea e savuroasa, plina de personaje hilare si plina de posibile situatii amuzante, care nu sunt speculate la adevarata lor valoare. Vezi perindandu-se pe ecran un alai bizar format din blonde in unforme, savanti nebuni, nave spatiale ciudate, un negru transformat in alb si cate si mai cate, dar momentele cu adevarat comice sunt ratate pentru ca de multe ori filmul se ia prea in serios. O multime de glume rasiste si politice si critica pe fata la adresa americanilor. E ca si cum regizorul ar fi avut la dispoztie toate elementele necesare dar nu le-a folosit cum trebuie. In plus ritmul filmului este destul de neechilbrat fiind uneori prea obositor alteori prea plictisitor.
Iron Sky e inconjurat de povesti interesante: o parte din finantare a fost realizata pe cai neconventionale mai exact cu ajutorul fanilor care au donat bani pe internet. Finlandezul Timo Vuorensola are si el o istorie destul de interesanta el trecand de la pozitia de muzician intr-o trupa de black metal, la cea de regizor… dar cel mai interesant aspect al filmului este evident subiectul care povestit pare genial, dar pus in imagini, nu se ridica la acelasi nivel.
Iron Sky este o satira neagra ce contine toate elementele unui film de serie B – povestea probabil ca o stiti – nazistii s-au adapostit pe luna unde si-au facut o baza in forma de zvastica si au stat cuminti asteptand un moment prielinic sa se reintoarca pe pamant.
Ei au un nou Fuher, Wolfgang Kortzfleisch (Udo Kier) dar povestea nu se concentreaza pe el, ci in prim plan o avem pe ariana Renata care crede cu inflacarare in doctrina nazista pe care o consiera aducatoare de pace. Ea este indrumatoarea tinerilor iar o parte din lectiile pe care le preda consta in cateva minute din Dictatorul de Chaplin care, scoase din context, par material de propaganda. Iubitul ei are planuri marete, printre care sa devina noul Fuhrer si sa conduca lumea. Lumea, nu luna.
Si pentru ca pe pamant lupta pentru putere este la fel de crancena ca intotdeauna, si mai e si perioada electorala, planurile presedintei Americii din 2018 se potrivesc perfect cu planurile nazistilor, care isi fac intrarea pe pamant. Evident ca urmeaza haosul.
Povestea e savuroasa, plina de personaje hilare si plina de posibile situatii amuzante, care nu sunt speculate la adevarata lor valoare. Vezi perindandu-se pe ecran un alai bizar format din blonde in unforme, savanti nebuni, nave spatiale ciudate, un negru transformat in alb si cate si mai cate, dar momentele cu adevarat comice sunt ratate pentru ca de multe ori filmul se ia prea in serios. O multime de glume rasiste si politice si critica pe fata la adresa americanilor. E ca si cum regizorul ar fi avut la dispoztie toate elementele necesare dar nu le-a folosit cum trebuie. In plus ritmul filmului este destul de neechilbrat fiind uneori prea obositor alteori prea plictisitor.
In afara de Udo Kier care e un actor emblema al filmelor de acets gen, mai apar si Julia Dietze, Peta Sergeant, Stephanie Paul si Otto Gotz, care nu se fac neaparat remarcati in vreun fel. Filmul are o multime de CGI-uri care nu arata deloc rau, dar dupa parerea mea cel mai reusit element din acest film este coloana sonora, de care s-au ocupat slovenii de la Laibach.
Pentru regizor se pare ca nazistii reprezinta un subiect nesecat, pentru ca urmatorul sau film se va numi I Killed Adolf Hitler. 🙂
Pentru regizor se pare ca nazistii reprezinta un subiect nesecat, pentru ca urmatorul sau film se va numi I Killed Adolf Hitler. 🙂
Voi ce ziceti? L-ati vazut, v-a placut? Daca va plac ciudateniile, mai gasiti aici inca 4 filme care s-ar putea sa va intereseze.
