N-am fost in viata mea la un spectacol de striptease masculin si nici nu intentionez, si recunosc ca daca nu vedeam numele lui Soderbergh sau cel al lui Matthew McConaughey atasate acestui proiect poate nu ajungeam sa va povestesc acum despre acest film.

Soderbergh e Soderbergh… da-i orice subiect si iti face un film ca lumea. Si cu toate ca subiectul de fata risca sa se transforme fie intr-o comedie indrazneata dedicata publicului feminin sau o drama cu accente moralizatoare, lui Soderbergh i-a iesit un film solid si spectaculos, care poate provoca si criticii pretentiosi dar si publicul larg. Pe scurt un film care te cucereste de la primele secvente.

Si nasterea filmului are o istorie intersanta: Actorul principal, Channing Tatum care a fost stripper in tinerete, si intentiona de ceva vreme sa-si transpuna experientele in imagini. Asa ca a pus tara la cale cu Steven Soderbergh i-a povestit toate experienta sa scenaristului Reid Carrolin care a venit cu ideea sa spuna povestea din doua perspective: cea a tanarului de 18-19 ani, aflat la inceput de drum, cand tot ce zboara se mananca, si pentru care sa castigi bani dansand pentru femei pare cel mai cool lucru din viata, si din perspectiva matura a barbatului de 30 de ani, adica varsta pe care o are Channing acum. Asa s-au nascut cele doua personaje – Mike si Adam, maestrul si invatacelul, un om aflat la inceputul unui drum si altul care se indreapta spre sfarsitul unui stil de viata.

Asa cum era si normal, mai bine de un sfert din film e format din coregrafii indraznete care indeplinesc cele mai cliseistice fantezii in care barbati bine modelati scapa pe rand si pe ritm de haine. Unele sunt haioase, altele sunt mai vulgare iar altele de-a dreptul hilare. Toate insa sunt extrem de profesioniste iar pentru ele s-a apelat la un coregraf celebru care s-a ocupat de coregrafia unor artiste precum Madonna sau Britney Spears. Defileaza pe scena papusa masculina Ken (Matt Bomer), Big Dick Richie (John Manganiello), numele spune totul :), Tarzan (Kevin Nash) si latino-loverul Tito (Adam Rodriguez) iar de pe scena sar costume de businessman, de rapperi, politisti, pompieri,soldati s.a , totul spre deliciul unor hoarde de femei exaltate.

Mike, meseriasu’ nostru e pe culmile gloriei, dar varsta isi spune cuvantul si il indeamna sa-si faureasca alte vise- vrea sa-si faca propria afacere si munceste din greu punand deoparte tot ce castiga, doar ca e prins in acest cerc vicios din care nu poate iesi. E ca atunci cand iti doresti ceva dar esti prea comod sau fricos ca sa renunti la ceea ce ai deja. Intalnirea cu Pustiul (Alex Pettyfer), pe care ajunge sa-l initieze in acest domeniu, il ajuta sa aiba o privire de ansamblu asupra intregului peisaj sa faca bilantul si sa ia o decizie. Filmul ne prezinta in detaliu un stil de viata cu care majoritatea dintre noi nu suntem familiarizati, si care pentru multi poate insemna o viata ideala, plina de petreceri, bani, femei si alte distractii care vin insa la pachet si cu tot felul de probleme. Filmul pastreaza tot timpul un ton relaxat, fara sa dea lectii de viata, fara sa aiba un scop moralizator.

Actorii sunt bine alesi, dar adevarata vedeta a filmului nu este nici cel care da titlu filmului, nici Pustiul, ci Dallas, interpretat de un actor care continua sa ma uimeasca cu fiecare rol nou, Matthew McConaughey.  

El este un fost dansator care a devenit impresar, patron, tata. E un om egocentric, narcisist care chiar daca are grija de trupa lui, mai intai de orice isi vede propriul interes. Matthew McConaughey imbina perfect momentele comice cu cele serioase trecand cu usurinta de la prieten la patron de la dansator la antrenor de la entertainer la om de afaceri. Un om cu multe fete, alunecos, periculos dar extrem de savuros.

Singurul personaj care nu mi-a prea placut a fost Brooke, sora lui Alex, si asta in mare parte din cauza actritei principale (Cody Horn) care mi s-a parut ca juca toate scenele la fel. Ea e o fata normala dar ambitioasa care nu vrea ca fratele ei sa o apuce pe un drum gresit si care la inceput il priveste pe Mike ca pe un pericol, dar cumva tot ea este cea care-l impulsioneaza si ii deschide ochii.

Nu mai dau spoilere, cu toate ca nu in poveste sta farmecul filmului. Si chiar daca ma astept ca in sala sa predomine publicul feminin, este un film pe care nu ma tem sa-l recomand si barbatiilor.

Vazut, placut? Mie mi se pare ca merita un loc special in topul premierelor din aceasta vara. Apropo, cate dintre ele ati vazut?