Rango este un film de animatie, dar in sala de cinematograf unde l-am vizionat eu nu se se afla niciun copil. 🙂 Cred ca filmul Piratii din caraibe va aduna mai multi copii decat a facut-o acest film.

Eram foarte entuziasmata cand am vazut pentru prima data trailerul Rango. Acum, dupa vizionare, pot spune ca este o animatie reusita, dar nu are farmecul pe care ma asteptam sa-l aiba.

Combinatia Johnny Depp – Gore Verbinski (Piratii din Caraibe ) functioneaza si in varianta animata si va prinde la public. Nu si la cei care, pacaliti de trailer, s-au asteptat la ceva mult mai original si excentric, gen haoticul Fear and loathing in Las Vegas in varianta western.

Regizorul a incercat sa adune publicul din doua zone diferite (comercial si artistic, adulti si copii) si cred ca din punctul asta de vedere a gresit. Dar chiar si asa, pot spune ca este una dintre cele mai bune animatii vazute in ultima vreme.

Rango este primul desen animat produs de ILM (Industrial Light & Magic) si la cum au debutat e posibil sa devina o concurenta serioasa pentru Pixar.

Cinefilii cu pretentii vor descoperi o multime de referinte la westernurile clasice dar si la alte filme precum Fear and Loathing in Las Vegas, China Town, The Man with No Name, Arizona dreams sau Finding Nemo.

Inceputul filmului este extrem de promitator: avem un cameleon derutat care ne surprinde cu tot felul de intrebari existentiale: cine sunt, care e scopul meu, ce caut eu aici… Dupa care intra in actiune clasica si totul devine destul de previzibil: binele invinge raul iar eroul, dupa o multime de ezitari, reuseste sa-si atinga scopul si mai se alege si cu fata. 🙂

Mai exact povestea suna cam asa: viata linistita a unui cameleon care locuieste intr-un terariu, se schimba total din momentul in care un accident de masina il obliga sa isi reevalueze viata si sa incerce sa se descurce pe cont propriu. Lumea e mare, el e panicat si ii este destul de greu sa se adapteze, deci marea provocarea incepe.

Si, dupa o perioada de deriva totala, in care isi da seama ca lumea nu e asa prietenoasa cum credea el, si dupa o discutie metaforica cu un armadillo calcat de o masina, isi propune sa ia viata in piept si sa se ocupe de propriul destin. Pasii il poarta spre satul Dirt unde domeneste nefericirea – lipsa apei a transformat satul intr-un loc trist si prafuit iar locuitorii d-abia reusesc sa supravietuiasca de la o zi la alta si viseaza la un erou care sa-i salveze.

Rango pica la tanc si, chiar daca exagereaza, reuseste sa le redea increderea si sa ii faca sa creada ca el este eroul care ii va salva. Curand insa isi da seama ca este depasit de situatie si e nevoit sa recunoasca faptul ca nu e cine pretinde ca este si sa plece cu coada intre picioare.

Cum insa eroul nu poate pleca din propria poveste, isi aduna fortele, isi gaseste echilibrul interior si revine pentru a pune capat tiraniei. Evident ca recucereste si domnita si totul se termina cu bine.

Daca la nivel de plot nu avem surprize prea mari, cand vine vorba de imagine lucrurile se schimba: totul este construit in detaliu iar personajele sunt extrem de reusite. La fel si dialogul care pe alocuri e destul de greu de inteles de catre un copil.

Este pentru prima data cand vad personaje de animatie neatragatoare si cand se renunta la formula cute cu animalute simpatice de-ti vine sa le iei in brate. Avem de-a face cu o adunatura de taratoare, reptile, insecte, amfibii, rozatoare pe care nu le-ai atinge in veci si care sunt redate cu o grija foarte mare pentru detaliu – vezi orice por, orice fir de par sau rid al acestor animale dizgratioase, care totusi iti sunt simpatice in felul lor.

Simpatica este si trupa de mariachi formata din bufnite care, precum corul antic grecesc, ne tin la curent cu povestea si prevestesc moartea personajului principal.

Coloana sonora este semnata de Hans Zimmer si este o prelucrare dupa temele lui Ennio Morricone din westernurile lui Sergio Leone.

Deci: cameleon cu probleme existentiale, drumuri initiatice, o adunatura de animale dubioase, soparle care calaresc pe gaini, serpi cu mitraliere, cameleoni cu mecanisme de protectie, broaste testoase care vor sa cladeasca imperii pe spatele altora si o multime de alte bizarerii destul de inspirate.

Un omagiu adus filmelor western, in interpretarea unor actori exceptionali precum: Johnny Depp, Isla Fisher, Ned Beatty, Alfred Molina, Bill Nighy si Ray Winstone.

Voi ce parere aveti? L-ati vazut, v-a placut?